Ismet In├Ân├╝, al doilea conduc─âtor al Turciei contemporane jpeg

Ismet In├Ân├╝, al doilea conduc─âtor al Turciei contemporane

Ismet In├Ân├╝ (1884-1973) a fost un militar turc ╚Öi om de stat care a devenit al doilea pre╚Öedinte al Turciei ╚Öi a jucat un rol important ├«n politica intern─â ╚Öi extern─â a Turciei.

Mustafa Ismet (In├Ân├╝) cunoscut ├«n Turcia drept Ismet Pa╚Öa, s-a n─âscut la Izmir, ├«n momentul ├«n care tat─âl s─âu, Haji Re╚Öid, avea un post judiciar local acolo. Dup─â absolvirea claselor primare, In├Ân├╝ a ├«nceput ╚Öcoala militar─â preg─âtitoare ├«n estul Anatoliei, la Sivas, unde a mers la ╚Öcoala de artilerie, pe care a absolvit-o ├«n 1903 ca locotenent-secund. A reu╚Öit s─â intre la ╚ścoala de Ofi╚Ťeri din Istanbul, capitala Imperiului Otoman din acel moment. ├Än aceast─â institu╚Ťie, ai c─âror absolven╚Ťi ajungeau ├«n elita ╚Ť─ârii, i-a cunoscut pe viitorii conduc─âtori ai revolu╚Ťiei Junilor Turci, ├«n special ai Turciei republican, printre careMustafa Kemal (Atat├╝rk), Kazim Karabekir, Ali Fethi (Okyar), ╚Ö.a.

2 238 jpg jpeg

            Timpuriu, ├«n cariera sa, Mustafa Ismet a reu╚Öit s─â atrag─â aten╚Ťia superiorilor s─âi, care ├«l considerau un om precaut ╚Öi organizat, adept al planific─ârii atente ╚Öi detaliate. Aceste calit─â╚Ťi l-au transformat ├«ntr-un model de urmat, at├ót de c─âtre ofi╚Ťerii de rang ├«nalt afla╚Ťi ├«n c─âutarea gloriei, c├ót ╚Öi de grupul orientat profesional spre ├«ntinerirea armatei ╚Öi separarea sa de politic─â. De╚Öi el se afla ├«n contact cu membrii Comitetului secret al Unit─â╚Ťii ╚Öi Progresului (CUP), Ismet nu ╚Öi-a asumat o pozi╚Ťie de r─âspundere ├«n aceast─â organiza╚Ťie revolu╚Ťionar─â. Totu╚Öi, dup─â lovitura de stat reu╚Öit─â de CUP ├«n 1908, el a dus al─âturi de Mustafa Kemal ╚Öi al╚Ťii o b─ât─âlie f─âr─â succes pentru a asigura neutralitatea politic─â a armatei.

tumblr mgu6aqlw3b1rjjy8co1 500 jpg jpeg

            ├Än 1910, Mustafa Ismet ob╚Ťinuse titlul de ÔÇ×kolagaÔÇŁ (c─âpitan de rang ├«nalt). Acesta a fost trimis ├«n Yemen, pentru a reprima revolta Imam-ului Yahya. ├Än 1913, ca membru al Statului Major, s-a ├«ntors la sediul armatei din Istanbul. Dup─â un an, a f─âcut o c─âl─âtorie marcant─â ├«n Europa, vizit├ónd Viena, Berlin, Paris ╚Öi Elve╚Ťia. La ├«ntoarcere, ├«n calitatea sa de membru al Statului Major, s-a g─âsit implicat ├«n preg─âtirea pentru r─âzboi, ├«n Armata I, comandat─â de c─âtre Liman von Sanders, ofi╚Ťerul german care ├«l reprezenta pe Kaiser.

            ├Än timpul Primului R─âzboi Mondial, c├ónd Imperiul Otoman a luptat de partea Germaniei, Mustafa Ismet ╚Öi-a ├«ndeplinit cu succes misiunile pe fronturile unde a activat. ├Än timp ce se afla pe frontal rusesc, ├«n Mun╚Ťii Caucaz, ├«n 1917, s-a rev─âzut cu Mustafa Kemal, care servea drept comandant regional, devenit ├«ntre timp ╚Öi deputat. Astfel, s-a pus baza ├«ndelungatei prietenii a celor doi. Personalit─â╚Ťile ╚Öi temperamentele lor foarte diferite erau complementare, Mustafa Kemal fiind un geniu militar cu orient─âri politice, capabil de planific─âri largi ╚Öi vizionare, ├«n timp ce Ismet avea un dar nemai├«nt├ólnit de a implementa cu succes aceste planuri cu loialitate ╚Öi grij─â. ├Ämpreun─â, cei doi au marcat istoria Turciei republicane.

ataturk ve inonu 16 06 1936 jpg jpeg

            La sf├ór╚Öitul Primului R─âzboi Mondial, Mustafa Ismet se afla pe frontal siriano-palestinian, unde armata otoman─â suferise ├«nfr├óngerea final─â ├«n fa╚Ťa britanicilor ╚Öi se g─âsea nevoit─â s─â semneze, ├«n octombrie 1918, armisti╚Ťiul prin care se recuno╚Ötea perdant─â. ├Än perioada 1918-1920, Ismet a de╚Ťinut diferite posturi ├«n guvernul de la Istanbul. ├Än final, s-a al─âturat mi╚Öc─ârii na╚Ťionaliste ├«n Anatolia, care ├«ncepuse ca o rezisten╚Ť─â popular─â ├«n fa╚Ťa invaziei britanicilor, francezilor, dar ├«n special a grecilor. ├Äns─â, ├«n cur├ónd, sub comanda lui Mustafa Kemal, aceast─â rezisten╚Ť─â a devenit o mi╚Öcare unit─â, nationalist-islamic─â de eliberare. Armata greceasc─â, debarcat─â ├«n Izmir ├«n mai 1919, dorea anexarea vestului Anatoliei ╚Öi ├«╚Öi ├«ncepuse mar╚Öul ├«n interiorul Turciei pentru a elimina mi╚Öcarea na╚Ťional─â de rezisten╚Ť─â.

            Mustafa Ismet de╚Ťinea func╚Ťia de ministru de r─âzboi ├«n cabinetul format la Ankara, la scurt─â vreme dup─â ce britanicii ocupaser─â Istanbul ╚Öi desfiin╚Ťaser─â parlamentul ales liber, arest├ónd mul╚Ťi deputa╚Ťi ╚Öi for╚Ť├óndu-i pe al╚Ťii s─â fug─â. Ace╚Ötia din urm─â au mers la Ankara, unde s-au al─âturat celorlal╚Ťi ale╚Öi pentru a forma o adunare na╚Ťional─â populist─â, convocat─â la 23 aprilie 1920. Convocarea acestei adun─âri marca ruptura final─â dintre monarhie ╚Öi sus╚Ťin─âtorii s─âi ├«n Istanbul ╚Öi mi╚Öcarea na╚Ťionalist─â ce ├«╚Öi avea centrul ├«n Ankara. At├ót Ismet c├ót ╚Öi Kemal au fost condamna╚Ťi la moarte, ├«n absen╚Ť─â, de c─âtre guvernul sultanului Mehmed al VI-lea.

            ├Än acest moment critic, Mustafa Ismet a fost numit ├«n fruntea armatei na╚Ťionaliste, primind sarcina de a opri ofensiva greceasc─â. Acest lucru s-a ├«nt├ómplat ├«n dou─â b─ât─âlii, care au avut loc ├«n iarna anilor 1920-1921 la In├Ân├╝, ├«n vestul Anatoliei. ├Än momentul adopt─ârii legii numelui de familie, ├«n 1934, numele ÔÇ×In├Ân├╝ÔÇŁ i-a fost desemnat de c─âtre Mustafa Kemal (numit, la r├óndul s─âu, ÔÇ×Atat├╝rkÔÇŁ), comemor├ónd isprava sa de a conduce lupt─âtorii Junilor Turci ├«n prima lor victorie crucial─â asupra grecilor. Ismet Pa╚Öa a comandat ulterior trupele ├«n victoria din b─ât─âlia de la Sakarya, ╚Öi la ├«nfr├óngerea final─â a armatei grece╚Öti, ├«n 1922. Apoi, dup─â eliberarea ╚Ť─ârii de sub ocupa╚Ťie str─âin─â, In├Ân├╝ ╚Öi-a atribuit importante responsabilit─â╚Ťi diplomatice ╚Öi politice, ├«n calitate de conduc─âtor al delega╚Ťiei turce╚Öti la negocierile de pace de la Lausanne, ├«n Elve╚Ťia. Tratatul de la Lausanne din 1923 a dus la stabilirea p─âcii ├«ntre Turcia, Alia╚Ťi ╚Öi Grecia ╚Öi la redefinirea grani╚Ťelor republicii.

            Atat├╝rk devenise primul pre╚Öedinte, iar In├Ân├╝ prim-ministru al nou-proclamatei republici.Acesta din urm─â a renun╚Ťat la func╚Ťia sa pentru o scurt─â perioad─â de timp, dar s-a ├«ntors la postul s─âu ├«n martie 1925, ├«n mare parte pentru aplicarea m─âsuri aspre ├«mpotriva rebeliunii lui Seyh Sait, ╚Öi a r─âmas ├«n func╚Ťie p├ón─â la 25 octombrie 1937. Astfel, majoritatea reformelor legate de republic─â dup─â 1925 au avut loc ├«n timp ce In├Ân├╝ era premier ╚Öi membru conduc─âtor al Partidului Popular Republican (PPR), aflat la putere. In├Ân├╝ se ghida dup─â instruc╚Ťiunile pre╚Öedintelui ├«n aceast─â vreme, dar se descurca ╚Öi ├«n a imprima guvernului numeroase dintre viziunile sale ideologice ╚Öi caracteristicile personale. Conservator social, s-a bazat pe controlul birocra╚Ťiei asupra economiei ╚Öi societ─â╚Ťii, inclusiv industrializarea ├«nceput─â ├«n 1931.

            ├Än domeniul economic, a e╚Öuat. Politica sa de construire de c─âi ferate ╚Öi promovare a ├«ntreprinderilor economice monopoliste erau cele mai bune exemple ale lipsei sale de cuno╚Ötin╚Ťe ├«n materie de economie. Totu╚Öi, din punct de vedere politic, In├Ân├╝ a fost ├«n favoarea unor politici liberale prin recunoa╚Öterea sferei de liber─â activitate a individului (dar ├«ntotdeauna sub supravegherea guvernului). ├Än cele din urm─â, stagnarea economic─â ╚Öi cre╚Öterea necontrolat─â a birocra╚Ťiei rigide ╚Öi neproductive, care devenise unealta de control at├ót a regimului c├ót ╚Öi baza de putere principal─â a lui In├Ân├╝, au dus la ruptura dintre el ╚Öi Atat├╝rk

            ├Än 1937, In├Ân├╝ a fost ├«nlocuit din func╚Ťia de premier de c─âtre Celal Bayar, ╚Öeful grupului privat economico-financiar cunoscut ca ÔÇ×Banca I╚ÖÔÇŁ (ÔÇ×munc─âÔÇŁ), care folosind metode ale ├«ntreprinderii private ob╚Ťinuse rezultate remarcabile. Totu╚Öi, moartea lui Atat├╝rk survenit─â ├«n 1938 a pus cap─ât la ceea ce p─ârea a fi un curent economic liberal, dup─â ce In├Ân├╝ a devenit pre╚Öedintele republicii ╚Öi al partidului conduc─âtor. Acesta a fost proclamat ÔÇ×milli ╚ÖefÔÇŁ (conduc─âtor na╚Ťional) ╚Öi conduc─âtor pe via╚Ť─â al Partidului Popular Republican. Nu au existat ne├«n╚Ťelegeri cu privire la succesorul lui Atat├╝rk, In├Ân├╝ fiind omul care ├«l ajutase cel mai mult ├«n modernizarea na╚Ťiunii. Astfel, a fost ales ├«n unanimitate de c─âtre Marea Adunare Na╚Ťional─â ├«n noiembrie 1938.

            ├Än timpul celui de-Al Doilea R─âzboi Mondial, In├Ân├╝ a dus o politic─â de neutralitate, ├«n ciuda alian╚Ťei ce ├«l lega de Marea Britanie ╚Öi Fran╚Ťa, semnat─â ├«n 1939. Acest fapt i-a f─âcut pe Alia╚Ťi s─â fie pruden╚Ťi fa╚Ť─â de Turcia, duc├ónd la o r─âcire a rela╚Ťiilor, ├«nc├ót ├«n 1944 ╚Öi 1945 ╚Ťara a ajuns izolat─â, f─âc├ónd posibile revendic─âri teritoriale din partea Uniunii Sovietice ├«n nord, care dorea de asemenea, baze militare ├«n str├ómtorile Bosfor ╚Öi Dardanele. Expansionismul sovietic ╚Öi nemul╚Ťumirile interne fa╚Ť─â de regim, l-au determinat pe In├Ân├╝ s─â alinieze politica extern─â a Turciei c─âtre Occident ╚Öi s─â opteze pentru o liberalizare ├«n politic─â intern─â.

            ├Än 1945 ╚Öi 1946 a luat decizii care i-au permis formarea de partide politice opozante ╚Öi crearea cadrului legal care s─â duc─â la apari╚Ťia unui sistem pluralist din punct de vedere social ╚Öi politic. Dezvoltarea sistemului pluralist socio-economic a reprezentat revolu╚Ťia cea mai profund─â ╚Öi ├«ndelungat─â prin care a trecut Turcia. In├Ân├╝ a fost arhitectul ei ╚Öi lui i se asum─â aceste merite, desi ├«n anii ce au urmat, acesta nu a ezitat s─â joace un rol destabilizator c├ónd s-a g─âsit ├«n dificultate politic─â.

            In├Ân├╝ ╚Öi partidul s─âu au pierdut puterea ├«n 1950 ca urmare a ├«nfr├óngerii ├«n alegeri. La acel moment, el a refuzat oferta a patru generali de a p─âstra puterea prin for╚Ť─â armat─â, accept├ónd rolul de conduc─âtor al opozi╚Ťiei fa╚Ť─â de c├ó╚Ötig─âtorul ├«n alegeri, Partidul Democrat (PD). Totu╚Öi, In├Ân├╝ a acceptat cu greu pierderea puterii ╚Öi asumarea unui rol secundar ├«n via╚Ťa public─â turceasc─â. Acesta considera c─â ╚Öi-a p─âstrat reputa╚Ťia sa ╚Öi a partidului s─âu de adev─âra╚Ťii f─âuritori ai ╚Ť─ârii, ap─âr─âtorii modernismului, intitulat astfel prin tradi╚Ťie ╚Öi posibilitatea de a decide destinul final al statului, ├«n ciuda voin╚Ťei electoratului.

            Aceast─â atitudine a iritat ╚Öi a p─ârut amenin╚Ť─âtoare fa╚Ť─â de Partidul Democrat, mai ales din cauza faptului c─â armata, presa ╚Öi birocra╚Ťia simpatizau viziunile lui In├Ân├╝. Conducerea PD a reac╚Ťionat ├«ncerc├ónd s─â reduc─â la t─âcere pe In├Ân├╝ ╚Öi opozi╚Ťia. Escaladarea confrunt─ârii dintre PPR aflat ├«n opozi╚Ťie ╚Öi partidul conduc─âtor a dus la o lovitur─â de stat armat─â reu╚Öit─â, ├«n mai 1960. Deputa╚Ťii PD au fost aresta╚Ťi ╚Öi judeca╚Ťi angro.

            Din 1961 p├ón─â ├«n 1965, In├Ân├╝ a de╚Ťinut din nou func╚Ťia de premier, conduc├ónd trei coali╚Ťii guvernamentale diferite, juc├ónd un rol semnificativ ├«n neutralizarea a dou─â lovituri de stat e╚Öuate ╚Öi ├«n ob╚Ťinerea gradului de balan╚Ť─â ├«ntre partizan al economiei de pia╚Ť─â ╚Öi a statalismului expansiv. ├Äns─â, dup─â 1965, In├Ân├╝ a ├«ncurajat ascensiunea birocra╚Ťiei statale de st├ónga ├«n propriul partid, sus╚Ťin├óndu-l pe B├╝lent Ecevit, care a devenit secretarul partidului. Aceast─â politic─â a avut ca rezultat dorin╚Ťa unor diverse grupuri care doreau o politic─â economic─â mai liberal─â ╚Öi pluralism politic s─â p─âr─âseasc─â PPR. Pentru a-╚Öi asuma o pozi╚Ťie mai populist─â, PPR a abandonat, cu timpul, secularismul strident ╚Öi, ├«n cele din urm─â, na╚Ťionalismul ╚Öi kemalismul. Din 1963 p├ón─â ├«n 1969, In├Ân├╝ a sus╚Ťinut adesea elementele radicale ale partidului ├«mpotriva kemali╚Ötilor conservatori. P├ón─â ├«n 1969, pre╚Öedintele cu drepturi depline v─âzut ca ÔÇ×p─ârinteleÔÇŁ partidului,  de╚Ťinea controlul complet ╚Öi ├«nc─â era capabil s─â duc─â o politic─â precaut─â. Pozi╚Ťia sa printre elementele tinere, radicale s-a erodat, ├«ntruc├ót partidul nu p─ârea capabil s─â atrag─â tineretul, chiar proprii membri tineri fiind atra╚Öi de partide radicale de st├ónga.

            Interven╚Ťia militar─â din 1971, cauzat─â de un val dramatic al st├óngii, a dus la rupture dintre In├Ân├╝ ╚Öi radicalii din partidul s─âu. Birocra╚Ťia de st├ónga ╚Öi elementul statismului condus de Ecevit au adoptat pozi╚Ťii din ce ├«n ce mai socialiste. In├Ân├╝ opun├óndu-se interven╚Ťiei militare, s-a folosit de  aceasta pentru a c├ó╚Ötiga sprijin popular. Ecevit, protejatul lui In├Ân├╝, care p─ârea ÔÇ×copilul teribilÔÇŁ al politicii turce╚Öti din acel timp, a condamnat ac╚Ťiunea militar─â. ├Än cele din urm─â conflictual dintre In├Ân├╝ ╚Öi Ecevit s-a rezolvat prin conven╚Ťiile partidului din 1971 ╚Öi 1972. Candidatul lui In├Ân├╝ pentru secretariat a fost ├«nfr├ónt de gruparea condus─â de Ecevit.

            In├Ân├╝ a ├«ncercat oprirea ascenden╚Ťei continue a marxi╚Ötilor, ├«ns─â eforturile sale s-au dovedit, astfel c─â a ajuns s─â demisioneze din pozi╚Ťia de conduc─âtor al partidului. B├╝lent Ecevit a fost ales ╚Öef al partidului, fiind ├«n postura de a schi╚Ťa drumul PPR ╚Öi a ╚Ť─ârii, care s-a dovedit ├«n cele din urm─â un dezastru. Ecevit se aliase cu marxi╚Ötii ├«n partid ╚Öi a dus un curs dezordonat economic ╚Öi politic, care a dus Turcia ├«n pragul dezintegr─ârii. Partidul Popular Republican a fost ├«n cele din urm─â desfiin╚Ťat de armat─â, dup─â 1980.

            In├Ân├╝ a murit ├«n 1973 ╚Öi a fost ├«nmorm├óntat cu mari onoruri ├«n Ankara, ├«n apropiere de morm├óntul lui Atat├╝rk, mentorul ╚Öi prietenul s─âu. La ├«nceputul anilor `80 au existat unele ├«ncerc─âri de reevaluare a rolului jucat deIn├Ân├╝ ├«n istoria Turciei. Noul Partid Social Democrat func╚Ťiona ca un nou continuator al PPR, condus de fiul lui Ismet Pa╚Öa, Erdal In├Ân├╝.

BIBLIOGRAFIE

1.The Cambridge History of Turkey, Cambridge University Press, 2008

2.Ismet In├Ân├╝ Factshttp://biography.yourdictionary.com/ismet-inonuCump─âr─â acum, accesat la 24.V.2015