Încercând cu disperare să își salveze căsnicia, Gustav Mahler l-a consultat pe Sigmund Freud
În noiembrie 1901, în viața lui Gustav Mahler se petrece un eveniment extrem de important: o cunoaște pe Alma Schindler, mai tânără cu 19 ani decât el, cea care avea să îi devină soție.
Alma Schindler era fiica vitregă a pictorului Carl Moll. Trăise o aventură cu dirijorul și compozitorul Alexander von Zemlinski, era ea însăși compozitoare (crease aproape 50 de lieduri pentru voce și pian) și era una dintre cele mai proeminente figuri feminine în Viena, în momentul în care Mahler conducea Opera capitalei habsburgice.
Se pare că la prima lor întâlnire, în cadrul unei serate cu mai mulți reprezentanți ai lumii artistice vieneze, cei doi s-au contrazis pe teme muzicale. Totuși, au stabilit să se întâlnească a doua zi la operă și, foarte puțin timp mai târziu, pe 9 martie 1902, s-au căsătorit. La un an după ce se cunoscuseră, în noiembrie 1902, s-a născut prima lor fiică, Maria, și, în 1904, a urmat a doua fetiță a cuplului, Anna.
Alăturarea acestor două personalități puternice a stârnit mirare printre cunoscuți, care nu au privit cu optimism căsătoria, ceea ce, din păcate, s-a dovedit a fi real. Căsnicia Almei cu Gustav a fost una cel puțin vulcanică: Mahler s-a arătat dezinteresat de creațiile muzicale ale soţiei și chiar i-a făcut clar faptul că nu dorește doi compozitori în casă. Alma a început să îi reproșeze faptul că era extrem de puțin prezent în viața familiei, inclusiv vara, în vacanțe, când se dedica deplin noilor sale compoziții.
Cântece despre moartea copiilor
Și chiar în acest context cuplul a fost lovit de prima dramă. În vara anului 1907, familia Mahler a ajuns la Maiernigg pentru vacanță și cele două fetițe au căzut imediat bolnave cu scarlatină și difterie. Anna și-a revenit, dar Maria a trecut în neființă, tragedie la care Mahler a răspuns lăsându-și soția să se ocupe singură de înmormântare și retrăgându-se complet.
La vremea respectivă, Mahler compusese deja ciclul de cântece inspirate de volumul de poezii Kindertotenlieder (Cântece despre moartea copiilor), care îi reaminteau de tragediile trăite în copilărie, la dispariţia fraților săi. Alma îi atrăsese atenția că lucrarea ar putea fi de rău augur pentru familia lor și pentru cele două fetițe pe care le aveau, dar Mahler ignorase avertismentul soției.
Ani mai târziu, încercând cu disperare să își salveze căsnicia, artistul l-a consultat pe Sigmund Freud, care i-a spus, printre altele, că faptul că i-a interzis soției să se mai ocupe de muzică a fost o greșeală esențială.
Mahler s-a străduit să o susțină apoi pe Alma să reia demersurile ei componistice, ba chiar a încercat să promoveze lucrări semnate de ea și, în aceeași perioadă, i-a dedicat noua sa creație: Simfonia a 8-a. Dar demersul era tardiv: Mahler a trecut în neființă un an mai târziu. În plus, Alma trăia deja o aventură cu arhitectul Walter Gropius, despre care Mahler aflase.
Acest text este un fragment din articolul „Gustav Mahler. O poveste de viață care bate orice film”, publicat în numărul 257 al revistei „Historia”, disponibil la în format digital pe platforma paydemic.
Foto sus: Probabil ultima fotografie care-l înfăţişează pe Gustav Mahler: la bordul vasului care îl aduce din New York în Europa, în aprilie 1911. Compozitorul nu va mai trăi decât o lună (© Getty Images)
