Freud ┼či cocaina jpeg

Freud ┼či cocaina

Un alt caz demn de amintit ├«n istoria halucinogenelor ÔÇô ┼či o curiozitate medical─â, dar ┼či cultural─â ÔÇô este legat de fascina┼úia ├«ncercat─â de Freud pentru cocain─â la ├«nceputurile perioadei Belle ├ëpoque.

Cocaina avea alt─â origine ┼či caracteristici dec├ót deja celebrele opiacee, de unde ┼či iluzia c─â era vorba de altceva dec├ót ceea ce am numi azi un ÔÇ×drogÔÇŁ. ├Än 1883, c├ónd doctorul Theodor Aschenbrandt a ob┼úinut o doz─â de cocain─â pur─â de la firma de farmaceutice Merck ┼či a dat-o solda┼úilor bavarezi ├«n timpul manevrelor de toamn─â, public├ónd apoi rezultatele pozitive ob┼úinute (c─âci cocaina avea propriet─â┼úi stimulante ┼či fortifiante), Freud era un t├ón─âr medic neurolog ├«n v├órst─â de 27 de ani. Cu o situa┼úie material─â precar─â ┼či ├«n c─âutare de afirmare, pe l├óng─â faptul c─â el ├«nsu┼či se confrunta cu probleme de oboseal─â prelungit─â ┼či simptome nevrotice, Freud a crezut c─â a g─âsit ├«n cocain─â o solu┼úie ÔÇ×magic─âÔÇŁ.

coca jpg jpeg

Pe l├óng─â faptul c─â substan┼úa ├«i alunga st─ârile de epuizare ├«n fa┼úa efortului intelectual prelungit, promitea s─â fie ┼či o descoperire extrem de important─â pentru cariera sa medical─â, c─âci studiile despre aceasta erau la ├«nceput: ÔÇ×dac─â totul merge bine ÔÇô ├«i scria el logodnicei sale, dup─â ce ├«ncercase deja cocaina, chiar prescriind-o ├«n dou─â cazuri ÔÇô voi scrie un studiu despre aceast─â [substan┼ú─â] ┼či m─â a┼čtept s─â ├«┼či c├ó┼čtige locul ├«n terapeutic─â al─âturi de morfin─â ┼či chiar deasupra acesteia. Am ┼či alte speran┼úe ┼či inten┼úii ├«n ceea ce o prive┼čte. Iau doze foarte mici ├«mpotriva depresiei ┼či indigestiei, cu cel mai str─âlucit rezultat... Pe scurt, abia acum simt c─â sunt medic, c├ónd am ajutat un pacient ┼či sper s─â ajut mai mul┼úi. Dac─â lucrurile merg astfel, nu mai trebuie s─â avem nicio grij─â ├«n privin┼úa posibilit─â┼úii de a fi ├«mpreun─â ┼či de a sta la VienaÔÇŁ. ├Än perioada urm─âtoare, scrisorile lui Freud pe tema cocainei continu├ónd pe acela┼či ton entuziast: ÔÇ×la ultima depresie sever─â am luat din nou coca [de fapt, cocain─â, alcaloidul pe baz─â de frunze de coca ÔÇô n.a.] ┼či o mic─â doz─â m-a ridicat ├«n ├«n─âl┼úimi ├«ntr-un fel minunat. Tocmai sunt ocupat adun├ónd bibliografie pentru o od─â ├«n cinstea acestei substan┼úe magiceÔÇŁ.  

ÔÇ×Universul medical se ├«nfl─âc─âreaz─â literalmente fa┼ú─â de alcaloidul miraculosÔÇŁ 

La 18 iunie 1884, Freud finalizeaz─â un prim studiu, care tr─âdeaz─â, ├«n ciuda abord─ârii ┼čtiin┼úifice (propun├ónd un istoric ┼či o descriere ┼čtiin┼úific─â a plantei, formula chimic─â, observa┼úii clinice etc.) implicarea personal─â ┼či entuziasmul prezente ┼či ├«n scrisori. Studiul va fi urmat de altele, Freud conferen┼úiind chiar despre efectele cocainei ├«n fa┼úa Societ─â┼úii psihiatrice din Viena. Ambi┼úia lui profesional─â era aceea┼či cu cea a confra┼úilor, ┼či anume descoperirea unui leac universal; sau, oricum, a unei substan┼úe ÔÇ×magiceÔÇŁ, un ÔÇ×dar al zeilor pentru a satisface foamea, a fortifica pe cei obosi┼úi ┼či a-i face pe cei neferici┼úi s─â-┼či uite triste┼úileÔÇŁ (cum scria ├«nsu┼či Freud).

feru jpg jpeg

Observa┼úiile propriilor simptome se concentreaz─â asupra amelior─ârii depresiei, revigor─ârii ┼či cre┼čterii capacit─â┼úii de munc─â (fizic─â ┼či psihic─â), f─âr─â a avea simptome ale unor efecte adverse. Astfel, din ceea ce el ├«nsu┼či scria, Freud nu pare s─â fi avut probleme de dependen┼ú─â ori simptome de sevraj atunci c├ónd uneori ├«nceta s─â consume cocain─â ├«n mod regulat. ├Ä┼či va convinge, a┼čadar, apropia┼úii, pacien┼úi ┼či colaboratorii s─â o ├«ncerce, iar unii, precum un prieten oftalmolog, K├Ânigstein, ├«l vor aplica ├«n practica lor medical─â (c├ótiva dintre ei cu succes). Se scrie mult despre noua descoperire, iar ÔÇ×universul medical se ├«nfl─âc─âreaz─â literalmente fa┼ú─â de alcaloidul miraculos, p├ón─â ├«ntr-at├ót ├«nc├ót pre┼úul s─âu devine exorbitantÔÇŁ (Richard, p. 13).

Freud ├«┼či avertizeaz─â logodnica s─â nu mai consume cocain─â 

Totu┼či, episodul entuziast va fi urmat de o puternic─â deziluzie, c─âci cocaina ├«┼či va dezv─âlui treptat pericolele. Observa┼úia clinic─â ├«i va furniza argumente ├«n acest sens, inclusiv prin exemplul unor apropia┼úi, precum prietenul Fleischl, care consum├ónd ├«n mod regulat cantit─â┼úi mari (de dou─âzeci de ori mai mult dec├ót Freud ├«nsu┼či) va dezvolta dependen┼ú─â ┼či o teribil─â psihoz─â cocainoman─â (cu halucina┼úia unor ┼čerpi alunec├ónd pe piele), fiind ├«n cele din urm─â ucis de o supradoz─â. Ca urmare a acestei experien┼úe, Freud o va avertiza pe logodnica sa, c─âreia ├«i trimitea cocain─â, asupra pericolelor acesteia. ├Än plus, ├«n aceea┼či perioad─â apar studii care abordeaz─â efectele negative ale substan┼úei. Chimistul Erlenmeyer, primul critic al consumului de cocain─â (1885), descria ÔÇ×intoxica┼úia acut─âÔÇŁ cu aceast─â substan┼ú─â ├«n aceea┼či epoc─â ├«n care Freud ├«i l─âuda calit─â┼úile. ├Än De la qu├¬te de la morphine (1887), el o numea ÔÇ×al treilea flagel al omeniriiÔÇŁ, dup─â alcool ┼či morfin─â (pentru secolul al XIX-lea, evident). ├Än aceea┼či epoc─â (1886), un prieten al lui Freud, Obersteiner, care ini┼úial sprijinise uzul de cocain─â, trecea ├«n tab─âra oponen┼úilor s─âi, dup─â ce experimentase perturb─âri nervoase de tipul unui delirium tremens. Freud ├«nsu┼či va accepta c─â efectele secundare ale cocainei ÔÇô caracterul puternic dependent, pericolul letal, implica┼úiile psiho-patologice ÔÇô dep─â┼čeau beneficiile a ceea ce sperase s─â fie un panaceu miraculos pentru toate maladiile, ┼či ├«n special pentru cele nervoase, care ├«l interesau. A┼ča cum o dovede┼čte studiul din 1887 (care r─âm├óne, probabil din acela┼či motiv, ultimul pe aceast─â tem─â), entuziasmul lui Freud ca ┼či propriul consum se diminueaz─â, iar mult mai t├órziu, ├«n 1925, se va referi la cocain─â ca la un allotrion, ce desemna ├«n limbajul medical al epocii (cu sens peiorativ) un obiect str─âin de universul ┼čtiin┼úific. Unii biografi au scris chiar c─â ne├«ncrederea lui Freud ├«n rezolv─ârile medicamentoase ÔÇô survenit─â ├«n urma ÔÇ×episodului cocaineiÔÇŁ ÔÇô pare s─â fi fost una dintre motiva┼úiile sale ├«n op┼úiunea pentru terapia psihanalitic─â ├«n defavoarea celei medicamentoase, fiind vorba ├«ntr-o oarecare m─âsur─â de acceptarea unor limit─âri ┼čtiin┼úifice, cel pu┼úin pentru acea epoc─â (ÔÇ×psihanaliza apare istoric vorbind ├«n momentul ├«n care practica medical─â ├«┼či ├«nt├ólne┼čte limitaÔÇŁ, cum scria Rosa Aksenchuk).