Urmele marelui incendiu din 21 aprilie 1689, cel mai devastator din istoria Brașovului

În Lapidariul amenajat în pivnița vechii case ce găzduiește acum Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului, oaspeții pot vedea câteva părți de ancadramente de fereastră, înnegrite de fumul unui incendiu de odinioară.

De-a lungul vremii, construcțiile din cetatea Brașovului au fost mistuite nu o dată de foc, însă cel mai devastator din istoria orașului a fost incendiul din 21 aprilie 1689, izbucnit în josul Uliței Fânarilor și alimentat de un vânt puternic, scrie Muzeul de Etnografie Brașov, pe pagina de Facebook a instituției.

Focul s-a întins cu repeziciune pe întreaga parte de sub Tâmpa, cuprinzând, deopotrivă, Târgul Cailor, Ulița Vămii, cea a Spitalului și cea a Porții, fără a lăsa neatinsă Piața Sfatului. Asemenea marii biserici parohiale – numită tocmai de atunci Biserica Neagră – și Casei Sfatului, clădirea, în care azi e muzeul, a căzut și ea pradă vâlvătăii. Focul a ajuns până în Şchei. Brașovul dinăuntrul zidurilor, în doar câteva ore, a fost transformat în cenușă, iar dintre locuitorii săi, aproximativ 300 au pierit. Dincolo de celelalte pierderi, cărțile rare din renumita biblioteca a lui Johannes Honterus și numeroase documente din arhiva orașului nu au mai putut fi salvate.

Cum să se fi ajuns la o asemenea nenorocire? Potrivit oamenilor timpului, incendiul ar fi fost premeditat, iar bănuite de a-l fi pus la cale au fost cătanele imperiale. În felul acesta i-ar fi pedepsit pe brașoveni, pentru că îndrăzniseră să se revolte împotriva noii stăpâniri austriece.

Urmele marelui incendiu din 21 aprilie 1689 (© Muzeul de Etnografie Brașov)

Mult mai multe informații despre istoria clădirii, despre oamenii care și-au trăit viața între zidurile ei și despre trecutul Brașovului veți afla vizitând Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului, deschis de miercuri până duminică, între orele 10:00 – 18:00.

Sursă: Dan Pavalache, Cronică de Brașov

_{Foto sus:
Cetatea Brașov cu Biserica Neagră în secolul al XVI-a, pictată de
arhitectul Gunther Alexander Schuller (© Institutul
Național al Patrimoniului, CC BY-SA)}