Sturzi prăjiți – food street-ul din Roma antică, nu doar delicatesă a elitelor romane

O descoperire arheologică recentă din orașul roman antic Pollentia, situat pe insula spaniolă Mallorca, rescrie o pagină importantă din istoria gastronomiei romane. Cercetătorii au furnizat dovezi solide că sturzii – mici păsări migratoare cântătoare – nu erau consumați exclusiv de nobilimea romană, așa cum se credea până acum, ci făceau parte și din mâncarea de stradă, fiind consumați de populația generală în urmă cu peste 2.000 de ani.

O descoperire care schimbă paradigma

Studiul, publicat în International Journal of Osteoarchaeology, se bazează pe cercetările realizate într-un latrină romană aflată lângă o taberna (prăvălie sau birt) din zona comercială a orașului Pollentia. Groapa, datată între 10 î.e.n. și 30 e.n., era conectată la clădire printr-un sistem de canalizare subteran. În interior, arheologii au descoperit o cantitate mare de resturi animale: porci, pești, scoici și – cel mai semnificativ – cel puțin 165 de oase de sturz (Turdus philomelos), cele mai numeroase resturi de pasăre identificate.

Această localizare și natura oaselor contrazic ideile tradiționale. Surse antice, precum Pliniu cel Bătrân, menționează sturzii ca fiind delicatese costisitoare, servite la banchetele fastuoase ale celor bogați. Însă contextul arheologic de la Pollentia demonstrează că aceștia erau vânduți în localuri publice și consumați de cetățenii obișnuiți.

Preparare simplă, gust rafinat

Importanța descoperirii constă și în modul în care păsările erau preparate. Oasele identificate includeau în special sternuri și cranii, dar nu și oasele membrelor – femure sau humerusuri –, ceea ce indică o tehnică de gătit menită să păstreze cele mai gustoase părți intacte. Pasărea era probabil aplatizată și prăjită, o metodă care amintește de rețete mediteraneene încă utilizate astăzi.

Această practică sugerează o formă eficientă de street food roman, în care sturzii erau oferiți clienților ca preparate rapide, gata de consum. Și mai interesant este că sezonul de migrație de iarnă a sturzilor spre Mallorca era exploatat de negustori pentru a adăuga varietate meniurilor lor.

În paralel, elitele romane consumau aceleași păsări, dar într-o formă mult mai elaborată: crescute tot anul, hrănite cu smochine și prezentate în feluri complexe. Așadar, diferența dintre clase nu era legată de ce se consuma, ci când și cum.

Pollentia – o lume culinară vibrantă

Pollentia nu este singura locație cu dovezi ale unei asemenea economii gastronomice. Descoperiri similare au fost făcute în Pompei, precum și în vile romane rurale din Marea Britanie. Toate confirmă faptul că tarabele de mâncare și punctele de vânzare rapidă făceau parte din viața cotidiană romană, mult mai diversificată decât o arată scrierile oficiale ale epocii.

Taberna din Pollentia (foto jos) era dotată cu amfore încastrate în tejghea, exact ca în faimoasele thermopolia din Herculaneum și Pompei – adevărate fast-fooduri romane. Aceste localuri serveau mâncare caldă la drum, o necesitate într-un oraș agitat.

Concluzie: între lux și cotidian

Prezența covârșitoare a oaselor de sturz într-un context public oferă o perspectivă nouă asupra obiceiurilor culinare din Roma antică. Studiul sugerează că granițele sociale în ceea ce privește alimentația nu erau atât de stricte precum se presupunea. Diferențele dintre bogați și săraci erau de rafinament și sezonalitate, nu neapărat de acces.

Această cercetare demontează mitul exclusivității culinare în Roma și scoate în evidență o economie de stradă dinamică, unde gusturile sofisticate erau la îndemâna tuturor – sub forma unor sturzi prăjiți, crocanți și suculenți, vânduți în inima orașului. O amintire delicioasă dintr-o lume antică care încă mai are povești de spus.