Scurt eseu despre adevărata credință a românilor
Al Doilea Război Mondial. Anul 1944. Vremuri grele s-au abătut asupra locuitorilor din spațiul românesc. Hoarde de tancuri cu stele roșii au început să invadeze pământurile strămoșești în marșul forțat spre vest. Un adevărat tsunami uman a eliberat bunurile de prin case și gospodării. N-a fost suficient.
Blindatele au favorizat acțiunea celor ce se declarau credincioși noilor stăpâni pentru a face o nouă lume după niște idei elaborate în secolul al XIX-lea. Comuniștii au spus că vor face totul pentru îndeplinirea poruncilor venite din străinătate și s-au ținut de cuvânt cu o energie demnă de o cauză mai bună. Cozi de topor au nenorocit mereu oamenii de pe aceste meleaguri și este o adevărată istorie fără sfârșit.
Era însă o mare problemă: nu erau priviți cu încredere de majoritatea populației. Oamenii știau că străinii de neam vor să distrugă proprietatea, familia și religia, adică să dărâme tot. Ce să facă o mână de oameni? Erau cam o mie de adepți fanatici ai lui Iosif Vissarionovici Stalin în august 1944, cam puțini pentru a controla întreaga țară. Timpul a trecut și în 1948 armata tovarășului Lenin număra 1.057.428 de adepți la o populație totală de 15.872.624. Se observă că pentru un pumn de arginți a apărut rapid un comunist la 15 persoane. Se înmulțiseră de o mie de ori în câțiva ani. Distrugerea societății clasice a permis accesul la putere a celor ce de decenii așteptaseră să se înfrupte din plăcerile vieții.
La ce concluzie trebuie să ajungă un cititor când vede o astfel de informație? Trebuie să fie doar una: românii au o credință puternică în avere și propria fericire. Nu contează caracterul, religia sau studiile. Trebuie să se facă totul pentru a se ajunge la bogăție. Cetățenii români din 1945 au ajuns la concluzia că trebuie să calce pe cadavre pentru a prospera, chiar dacă ideologia comunistă spunea clar că trebuie să dispară proprietatea privată. Expresia cu cadavrele nu era doar o figură de stil și s-au înmulțit cei ce împușcau și torturau în masă în închisorile și lagărele ce înfloreau precum florile răului. Analfabeții cât mai primitivi aveau mână liberă să extermine orice intelectual și statul comunist era generos cu prostia. Copiii celor avansași peste noapte au fost cizelați cu ceva diplome și au continuat torturarea celor ce erau un fel de sclavi ideologici.
Au rămas la putere și după 1989 tot cu aceleași idei. Odraslele nu se deosebesc cu ceva de înaintașii ucigași și trădători. Ideile de rușine și de cinste nu mai există decât dacă nu dorești să avansezi social. Sistemul politic românesc este doar o luptă murdară pentru accesul la resursele țării și nu are ceva în comun cu căutarea de idei pentru fericirea celor guvernați. Așa se explică pensiile speciale sau ieșirea din serviciul statului cu pensie la 39 de ani. Jaful legal sau ilegal este permis și chiar admirat. Nu se poate face ceva pentru oprirea fenomenului din moment ce întregul sistem statal a fost construit în jurul credinței în belșugul personal ce permite satisfacerea tuturor poftelor din lumea trecătoare.
Locuitorii din spațiul românesc au o singură credință adevărată: bogăția. Se promovează oficial și public cinstea, dar pofta de avere nu are limite și nu cunoaște rațiunea. Se spune că școala trebuie să educe tineretul în spiritul adevăratelor valori, dar societatea este coruptă până-n măduva oaselor. Se vorbește la ore despre cinste și respect în timp ce zisele elite politice au avansat prin tot felul de trădări și alianțe, comportamentul la televizor al celor ce luptă pentru fericirea votanților fiind degradant în raport cu ideile de democrație și civilizație.
Foto sus: Intrarea Armatei Roșii în Bucureşti, la 30 august 1944 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 91/1944)
