România încerca să dezvolte relațiile comerciale cu Italia în anul 1931
Anul 1931 a făcut parte din perioada denumită drept Marea Criză Economică și se spune că fericirea popoarelor a fost grav afectată de valul devastator pornit din SUA în 1929. Teoretic, toate statele planetei au fost afectate și politicieni s-au simțit obligați să rostească discursuri lungi despre căile de cum pot ajunge salvatorii neamurilor. Măsurile luate n-au dat rezultate și s-a ajuns la un nou război mondial.
România era un organism statal ce avea nevoie de produse industriale și exotice și Italia putea să fie un partener interesant. Mai mult. Se zicea că există o conducere fascistă ce era capabilă să dezvolte afacerile în mod deosebit și nu mai conta haosul comercial din perioada liberală. Relațiile dintre cele două țări europene s-au menținut destul de reci și Roma n-a reușit să vândă decât 36.028 t de mărfuri pe meleaguri românești. Grav era că erau numai 325 t de fier și 180 t de mașini și motoare cu utilizare în economie. Nici autovehiculele, destul de interesante prin consumul redus, n-au reprezentat un domeniu atractiv și au fost exportate numai mărfuri cu o masă de 186 t. Patronii italieni nu știau sau nu doreau să colaboreze cu un fost aliat din Primul Război Mondial. Au pierdut numeroase oportunități de îmbogățire și industria italiană n-a reușit să profite de o piață ce era precum un burete atunci când venea vorba de tehnologie.
Afaceriștii români au putut să cumpere 12.111 t de fructe și produse exotice și 10.718 t de materii prime pentru industria textilă, acestea din urmă fiind deosebit de costisitoare și suma plătită a ajuns la peste un miliard de lei. Luxul din țara de la Dunăre se achita cu greu și dezechilibra balanța de plăți. Agricultura italiană nu reușea să intre pe piața românească decât prin cereale, 7.184 t, și prin 272 t de ulei. Nici acest domeniu nu era valorificat de conducerea de la Roma și ar fi fost cerere în mediul urban românesc.
Datele statistice românești surprind un alt aspect interesant: industria românească a exportat 667 t de fier și lucrări din fier către parteneri din peninsulă. Era ceva uimitor. Se adăugau și 754 t de produse chimice. Industria românească era capabilă să vândă pe piețele străine pentru a strânge capital. Produsele petroliere erau deosebit de interesante pe piața italiană și au plecat 635.813 t. Benito Mussolini a considerat că poate să dezvolte agricultura, dar a fost necesar un import de 299.448 t de cereale pentru a menține un nivel de trai bun.
Autoritățile de la Roma nu s-au priceput să atragă exporturile românești și nici facă investiții consistente în industria locală. Fascismul însemna răutate și mult discurs găunos. Mintea încurcată a celor de la conducere era obsedată de politicile de înarmare și nu era timp pentru calcule economice. Piața din Europa de Est părea să fie ceva secundar și nepriceperea politică din statul totalitar a dus la modeste schimburi economice și nici la tehnica militară nu prea se realizau exporturi spre România.
Foto sus: Constanța. Portul cu bazinele de petrol, în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)
Mai multe pentru tine...
