⬆

Piața Rosetti din București, în perioada interbelică © iMAGO Romaniae)

Procesul accelerat de urbanizare pe verticală al Bucureștiului, în perioada 1929-1934

Anul 1929 a fost cel în care ar fi pornit o recesiune în SUA prin căderea afacerilor la bursă și apoi fenomenul s-a extins pe întreaga planetă timp de un deceniu. Industria grea n-a mai primit comenzi masive, orașele industrializate au avut de suferit și nivelul de trai s-a prăbușit. Nimic nu mai mergea și activitatea din construcții a fost practic oprită. Aceasta ar fi o descrie pe scurt a dezastrului ce se înregistra cu diferite intensități la nivel planetar. Tensiunile sociale au dus în cele din urmă la o nouă conflagrație mondială.

Datele statistice din România nu prea confirmă cele afirmate prin paginile publicațiilor de istorie sau prin ziare, cele ce mereu merg pe senzațional și scriu că înainte de 1938 a fost un prăpăd economic. Statistica publicată în anul 1936 analizează informațiile despre situația clădirilor noi din municipiile din țară și rezultă că n-a fost oprită activitatea din construcții. S-a muncit mult și au fost ridicate clădiri impresionante într-o epocă în care nu existau mașini de mare putere pe șantiere și multe materiale erau încă transportate cu carele, tradițional.

Orașul București era un pol de dezvoltare economică și creșterea populației punea presiune pe sectorul imobiliar, cererea mare ducând la o sporire a livrărilor de noi apartamente. Clădirile au început să devină din ce în ce mai impozante și să aibă mai multe spații locative. Anul 1931 a fost unul de criză, dar au fost ridicate 199 de imobile cu peste trei apartamente fiecare, mult mai numeroase decât cele 115 din 1929. Era evident insuficient și au fost ridicate 292 în ultimul an de recesiune clasică. Fuseseră chiar 351 în 1932.

Istoricii au tot scris despre criză, dar în București era o adevărată febră imobiliară și tot nu se putea face față cererii clienților cu potențial financiar. Se spune că boala economică americană a ținut până când s-a declanșat Al Doilea Război Mondial deoarece nu mergeau afacerile, dar în capitala României se construia masiv pentru obținerea de spațiu locuibil și se făceau eforturi pentru creșterea gradului de confort. În anul 1934, au fost ridicate 466 de imobile cu peste trei apartamente, cele ce astăzi sunt denumite blocuri și privite cu admirație de cei ce cred că aparțin epocii comuniste. Dacă se face o medie, se constată că în capitala țării s-ar fi inaugurat mai mult de un imobil în fiecare zi și acestea aveau electricitate, apă curentă, canalizare și încălzire. Reprezentau un vis pentru orice client cu potențial financiar.

Orașul București era inima economică a României Mari și în perioada 1929 – 1934 au fost ridicate 1.500 de blocuri cu peste trei apartamente și dimensiunile acestora creșteau pe măsură ce calitatea materialelor, cimentul și fierul beton, permiteau ridicarea de imobile înalte. Urbea, care a fost văzută de mulți călători ca un fel de mare grădină, tindea să devină un paradis al betonului pe măsură ce arhitecții adoptau metodele americane de simplificare a construcțiilor în favoarea utilității.

Era o gândire ce sacrifica ornamentele ce arătau pe vremuri puterea proprietarilor și gustul pentru frumos, Palatul Sturdza fiind un simbol al trecutului luxos, chiar extravagant. Se căuta simplitatea și, în plus, străzile să fie cât mai drepte pentru a permite circulația automobilelor ce manevrau destul de greu.

Puterea economică a populației și a investitorilor a dus la ridicarea celor mai multe blocuri pe malul Dâmboviței. Astfel, în anul 1929 au fost ridicate 115 clădiri din totalul de 206 de la nivelul municipiilor. Se atingea un procent de aproape 56%. Dezvoltarea construcțiilor în București era uimitoare și orașul nu dormea niciodată. Nu se poate discuta despre o lipsă de activitate, dar mai existau imobile ce nu se potriveau cu ideea de capitală modernă, periferia fiind departe de lumea nouă.

Ar fi fost multe de construit în capitala României Mari, dar Uniunea Sovietică amenința mereu cu declanșarea unui război și au fost necesare investiții masive în industria cu caracter militar. A fost normal să fie reduse cantitățile de bunuri care erau destinate populației.

_{Foto
sus: Piața Rosetti din București, în perioada interbelică ©
iMAGO
Romaniae)}