Premiera filmului „Independența României”, prima mare producție cinematografică istorică românească
În urmă cu peste un secol, la 1 septembrie 1912, publicul bucureștean putea vedea pentru prima dată filmul „Independența României”, considerat primul lungmetraj românesc și prima mare producție cinematografică istorică românească.
Inspirată de evenimentele Războiului de Independență din 1877–1878, pelicula a reunit actori de prestigiu ai Teatrului Național, a beneficiat de sprijinul armatei și a adus pe ecran una dintre cele mai importante pagini din istoria României. Prin amploarea producției și prin ecoul de care s-a bucurat încă de la lansare, filmul a marcat o etapă fundamentală în dezvoltarea cinematografiei românești, notează Arhivele Naționale ale României, pe pagina de Facebook a instituției.
Chiar dacă nu a fost primul film realizat în România, fiind precedat de actualitățile cinematografice ale lui Paul Menu și de pelicule de ficțiune precum „Amor fatal” (1911) și „Înșir-te mărgărite” (1912), „Independența României” ocupă un loc aparte în istoria cinematografiei naționale, fiind cel mai vechi film românesc de ficțiune păstrat până în prezent și primul lungmetraj românesc.
Ecoul premierei în presa vremii a fost unul puternic, iar opiniile nu au fost lipsite de nuanțe. Unele publicații au apreciat amploarea producției, participarea armatei și forța spectaculoasă a reconstituirii evenimentelor din 1877–1878, în timp ce altele au formulat critici, în special cu privire la respectarea cronologiei și a adevărului istoric, organizarea scenelor și unele aspecte ale realizării cinematografice.
Interesul publicului pentru noua producție era evident încă înaintea premierei. Revista „Flacăra”, în numărul din 5 mai 1912 (anul I, nr. 29), publica două „vederi” din film, oferind cititorilor imagini din această ambițioasă producție cinematografică.
„Două ore de înălţare sufletească şi de continuuă emoţie”
La scurt timp după premieră, ziarul „Dimineața”, în numărul din 14 septembrie 1912, descria entuziasmul publicului bucureștean: „Un suflu de reînviere a sentimentelor românești cari străbăteau țara în 1877 străbate de câteva zile în populația Bucureștilor”.
Articolul continua, subliniind succesul de public al filmului: „Filmul INDEPENDENŢA ROMÂNIEI (RĂZBOIUL ROMINO-RUSO-TURC DIN 1877-1878), alcătuit sub înalta și patriotica preocupare a societăței române Film de artă «LEON POPESCU», se reprezintă de trei ori pe zi la TEATRUL BULEVARD (SALA EFORIEI) și oricât de vastă e această sală, cea mai încăpătoare din București, lumea așteaptă pe coridoare ca să poată răzbate.”
Era evidențiat caracterul neobișnuit al producției pentru cinematografia românească a epocii: „Explicația stă în caracterul unic al acestui spectacol cinematografic. Executat cu concursul Ministerului de Războiu, FILMUL INDEPENDENŢEI pune în scenă Războiul din 77 cu o masă enormă de trupe de toate armele, cum nu s-a pomenit încă până azi în filmurile cinematografice.”
În film erau readuse în fața publicului și numeroase personalități ale Războiului de Independență: „regele Carol, Brătianu, Kogălniceanu, Osman-Pașa, colonelul Candiano-Popescu, Jack Lahovary, Davila, Țarul, Marele Duce al Rusiei, generalul Cernat, Grigore Ion, Valter Mărăcineanu, Peneș Curcanul, Regina Elisabeta și Doamnele de caritate, toate figurile acestea cari învie gloriosul război care a creat România de astăzi sunt înfăţişate de fruntaşii Teatrului Național din București: Nottara, Demetriad, Soreanu, Toneanu, Brezeanu, Aristizza Romanescu, Maia Ciucurescu. Constanța Demetriad, Maria Filotti, Maria Giurgea Athanasescu, Ecaterina Zimniceanu, Marioara Fărcăşeanu, Adelina Mărculescu, Barbelian, etc.”
Articolul urmărea principalele momente ale reconstituirii, de la plecarea „celor 9 din Vaslui și cu sergentul 10”, până la trecerea Dunării, atacurile și cucerirea redutelor, capitularea lui Osman-Pașa, întoarcerea soldaților și, într-o secvență deosebit de sugestivă, parada militară de la 10 Mai 1912, filmată la 35 de ani după evenimentele reconstituite: „Două ore de înălţare sufletească şi de continuuă emoţie, care ţine pe toţi în cea mai extremă încordare. Și ce admirabilă școală de patriotism pentru tineri şi bătrâni, femei şi copii!”
Dacă „Dimineața” punea accentul pe dimensiunea patriotică și spectaculoasă a producției, alte publicații au atras atenția asupra numeroaselor inadvertențe. Un exemplu relevant îl constituie articolul publicat de „Voința națională” la 27 septembrie 1912, semnat de căpitanul Dumitrescu, care considera că anumite deficiențe puteau conduce chiar la „compromiterea valorii istorice” a filmului.
Căpitanul Dumitrescu aprecia, la rândul său, inițiativa realizării peliculei și sprijinul acordat de Ministerul de Război: „Cinematograful cu caracterul său viu și impresionant, era un mijloc foarte bun pentru a se reproduce evenimentele războinice și salutăm cu cea mai deplină satisfacție ideea pe care Societatea Română «Film de artă Leon Popescu» a avut-o de a executa filmul războiului Independenței României.”
El scria că, „în general”, filmul era reușit și „merită să fie văzut de fiecare român”, dar atrăgea atenția asupra unor erori. Printre observațiile sale se numărau folosirea unor titluri necorespunzătoare pentru anumite scene, amestecarea episoadelor aparținând unor momente diferite ale războiului, inversarea unor secvențe referitoare la atacurile redutelor Grivița nr. 1 și nr. 2 și plasarea greșită în timp a unor evenimente.
Una dintre cele mai importante critici privea chiar programul explicativ al filmului, despre care autorul afirma: „Programul explicativ al subiectului este cu totul eronat şi compromite prin aceasta valoarea istorică a lucrărei. Trebue neapărat schimbat.”
O observație aparte era rezervată reprezentării țarului Alexandru al II-lea, despre care căpitanul Dumitrescu considera că fusese înfățișat necorespunzător rangului său.
„Când Statul a dat un sprijin atât de mare Societăţei, a avut în vedere ca opera să fie cât mai reuşită şi de aceea suntem în drept a cere îndreptarea neapărată şi neîntârziată a erorilor semnalate precum şi refacerea câtorva scene nereuşite ceea ce ar avea de rezultat a se mări valoarea filmului spre satisfacerea tuturor.”
Privit astăzi, filmul „Independența României” este un document despre felul în care societatea românească de la 1912 își construia, își celebra și își interpreta memoria Războiului de Independență.
Foto sus: Cadru din filmul „Independența României”, publicat de Revista „Flacăra”, 5 mai 1912 (anul I, nr. 29). © Arhivele Naționale ale României
Mai multe pentru tine...
