Cucerirea Independenței României și filmul
Cucerirea Indenpendenței României nu putea scape din vizorul cinematografiei românești. Primul film despre acest eveniment apare în 1912, co-finanţat de Casă Regală şi realizat cu ajutorul Ministerului Războiului. Următorul apare la 100 de ani de la cucerirea Independenței și îi aparține lui Sergiu Nicolaescu. Cel mai recent are o legătură adiacentă cu Independența, fiind despre turnarea primului film realizat (1912) despre acest eveniment.
Pe fondul ciocnirilor din Balcani de după anii 1870, Rusia a decisă să profite de slăbiciunea Imperiului pentru a se apropia de strâmtori. În decembrie 1876 are loc o Conferință europeană la Istanbul, care debutează în ziua în care este promulgată o nouă Constituție, care declară imperiul intangibil și refuză creștinilor un statut aparte. Eșecul Conferinței, pe fondul nemulțumirii Rusiei, și, în culise, al popoarelor din Balcani e inevitabil;la fel și războiul. La 9 aprilie 1877, trupele ruse concentrate în Basarabia încep deplasarea spre Prut. La 16 aprilie, România semnează convenția cu Rusia (ratificată de Camera Deputaților în aceeași zi, iar de Senat pe 17 aprilie), iar trei zile mai târziu, pe 19, Rusia declară război Imperiului Otoman. Rusia era convinsă de capacitatea propriei armate și nu dorea o extindere a cooperării militare. Aflat la Ploiești, țarul Alexandru al II-lea era hotărât să evite orice înțelegere care ar fi creat obligații ulterioare.
După ce, la 8 mai 1877, trupele otomane au bombardat orașul Calafat, artileria românească a răspuns, ținta fiind Vidinul. Starea de război o fost declarată de Parlament câteva zile mai târziu. La 9 mai 1877, Camera Deputaților, urmată de Senat, a proclamat independența României.
Inițial, misiunea armatei române era una de acoperire a Dunării. Nu erau preconizate operațiuni militare la sud de fluviu în care să fie implicate trupe române. Armata a fost mobilizată în decurs de trei săptămâni, un real succes în condițiile date. Efectivele totale mobilizate s-au ridicat la circa 120.000 de oameni, din care „armata operativă” (trupele aflate în prima linie) au însumat 58.700 de soldați. Din rezervă, aproximativ 30.000 de găseau în miliții. Peste 80% din efectivele armatei operative erau formate din trupe teritoriale de dorobanți și călărași cu schimbul, iar restul, din unități ale armatei permanente (regulate). Instruirea armatei era neomogenă:dorobanții și călărașii aveau o instruire sumară, iar milițienii, aproape inexistentă. Corpul ofițeresc era, la rându-i, lipsit de omogenitate, provenind din școala de infanterie și cavalerie și din gradele inferioare după absolvirea școlii divizionare.
Inițial, marșul trupelor ruse prin Bulgaria a avut aspectul unui Blitzkrieg avant la lettre. Ulterior, apărarea înverșunată organizată de Osman Pașa la Plevna a schimbat cadrul general al războiului în vara anului 1877. La 31 iulie, marele duce Nicolae trimite domnitorului Carol I celebra telegramă, cerând trupelor române să treacă Dunărea. După alte două epistole și tratative purtate între țarul Alexandru al II-lea și Carol I, grosul armatei române trece fluviul la 1 septembrie 1877, pe podul improvizat la Siliștoara, lângă Corabia, ocupând poziții de luptă alături de trupele ruse în fața fortificațiilor de la Plevna. Această Armată de vest, ruso-română, era comandată de Carol, secondat de generalul rus Zotov, ca șef de stat major, după ce domnitorul român replicase, în timpul tratativelor, că nu poate sta sub comanda unui general rus, dar zece generali ruși pot sta sub comanda sa
Film:„Independenţa României”
Acum aproape un secol, în 1912, când cinematografia deja începea să se definească, într-o ţară din estul Europei numită România un grup de oameni hotărâţi încercau să ţină pasul cu noua artă. Astfel, la 1 septembrie 1912, într-o cinematografie aproape inexistentă formată în mare din filme documentare de câteva minute, azi pierdute, fără oameni formaţi ca cineaşti, apare „Independenţa României”, primul lung metraj românesc, film documentar ce poate fi vizionat şi astăzi, fiind unul din rarele producţii româneşti din acea perioadă ce au supravieţuit (cu aproximativ 20 de minute lipsă). Filmul co-finanţat de Casă Regală şi realizat cu ajutorul Ministerului Războiului, poate fi cu siguranţă considerat o bijuterie a cinematografiei româneşti datorită vechimii sale. Iar cel puţin în intenţii, filmul din 1912 este lăudabil şi astăzi. Ecourile entuziaste profund emoţionale ale publicului la vederea pe ecran în rolul unor personaje istorice celebre a marilor actori de teatru (Constantin Nottara – Osman Paşa, Aristide Demetriade – domnitorul Carol I, Jeny Metaxa-Doro – Rodica, Aristizza Romanescu – rol de figuraţie), entuziasmul, poate sincer şi nu artificial, al plutoanelor de soldaţi aduse în sală să strige Uraaa! la scenele de atac ale dorobanţilor au asigurat succesul filmului.
Film:„Pentru patrie”
„Pentru patrie” a fost realizat cu prilejul aniversării a 100 de ani de la proclamarea Independenţei României la 10 mai 1877. Subiectul filmului se axează pe luptele din Războiul de Independenţă și este regizat de Sergiu Nicolaescu. Filmul urmăreşte în paralel două acţiuni strâns corelate:deciziile politice şi militare din perioada Războiului de Independenţă şi activitatea unui detaşament special constituit din soldaţi moldoveni şi olteni pe parcursul ostilităţilor.
Film:„Restul e tăcere”
Regizorul Nae Caranfil a realizat „Restul e tăcere”, având ca subiect turnarea Independenţei României. Lansat în 2009 acesta a câştigat 9 premii Gopo.
Epopeea turnării "Independenţei României", pentru că se poate vorbi de o adevărată epopee, a fost reconstituită cu o minuţiozitate admirabilă (în volumul "În căutarea filmului pierdut") de către reputatul critic şi istoric de film Tudor Caranfil, completând şi ducând mai departe cercetările în acest sens ale marelui său înaintaş Ion Cantacuzino. Iar fiul criticului, cineastul Nae Caranfil, şi-a propus să traducă în imagini această epopee întrun proiect de anvergură, "Restul e tăcere", cel mai costisitor film (2, 5 milioane de euro) realizat în ultimul sfert de veac de cinematografia noastră.
