Planul Valev - un excelent exemplu de dezinformare și manipulare în pur stil comunist

Studierea textului scris de geograful Emil Borisovici Valev rămâne un model de cum poate fi falsificat trecutul pentru ca masele să creadă în ceea ce dorește centrul de putere care controlează informația. Interesant este că varianta oficială a fost crezută și de către specialiștii în cercetarea trecutului și acum se repetă până la nivel de manuale școlare că liderii comuniști de la București s-au opus eroic planurilor Moscovei de transformare a României populare în stat agrar. Istoricii români de după 1989 au devenit și ei eroi prin atacarea lui Valev.

Interesant este că puțini au fost cei care au citit textul publicat în anul 1964 chiar în traducerea autorităților comuniste și astfel minciunile propagandei au ajuns în publicațiile Academiei Române. Autorul sovietic a scris negru pe alb că trebuie să se dezvolte industria metalurgică în zonele din bazinul inferior al Dunării, fluviul devenind o autostradă pentru aprovizionarea cu minereu de fier și cocs a gigantului metalurgic de la Galați. Oare cum au putut istoricii români să accepte teza cu statul agrar când Valev era încântat de ridicarea unui colos ce urma să ofere patru milioane de tone de oțel pe an? Era o adevărată gaură neagră ce urma să aspire resursele umane din regiunile estice ale României.

Emil Valev dorea să se realizeze o specializare între diferitele combinate metalurgice pentru a se elimina concurența care ar fi generat pierderi în lagărul socialist. Combinatul metalurgic de la Galați urma să trimită materia primă pentru industria constructoare de mașini din celelalte raioane ale României populare.

Nu era vorba de vreo destrămare a statului comunist, ci s-a analizat doar ceea ce putea să se producă în spațiul geografic al fostei Țări Românești. Nu era ceva rău să fie dezvoltată industria constructoare de mașini și progresele din agricultură erau tratate în pur stil comunist, adică numai ceva deosebit de secundar. Resursele financiare mergeau îndeosebi pentru industria metalurgică și cea constructoare de mașini. Valev n-a scris ceva împotriva economiei comuniste și chiar lăuda prea mult ceea ce realiza Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Metalul produs la Galați urma să fie valorificat în mod superior în industria prelucrătoare. Emil Valev considera că sunt mari șantiere navale la Galați, Oltenița și Drobeta Turnu –Severin, oțelul necesar străbătând distanțe scurte sau erau deplasate pe apă, ceea ce reducea cheltuielile de transport pentru mărfurile grele și cu preț redus. Alt metal urma să ajungă în mașinile agricole ce urmau să fie asamblate în București.

Agricultura avea nevoie de tehnică modernă pentru a asigura producții ridicate de produse alimentare și mașinile puteau să fie bune și la export în vederea aducerii de valută forte. Nu era o idee rea să fie dezvoltate astfel de fabrici. Metalul urma să fie inclus și în ceea ce privește consumul unor uriașe uzine producătoare de utilaj pentru industria cimentului. Valev mai considera că trebuia să fie dezvoltate întreprinderile care să producă utilaj petrolier de calitate superioară pentru extracția și rafinarea petrolului, marfă care s-ar fi căutat și pe piața mondială.

Unde este vorba de dezindustrializare?

Se poate discuta chiar de o puternică transformare a economiei după principii staliniste, dar dotarea trebuia să asigure modernizare și creștere cantitativă.

Emil Valev era interesat să se dezvolte combinatele metalurgice din regiune astfel încât să nu producă aceleași mărfuri și specializarea urma să asigure piață de desfacere pentru toate produsele realizate. Se putea îndeplini planul stabilit de partid și afacerea uriașă începea să fie rentabilă. N-a scris ceva împotriva regimului de la București, ci a spus numai de bine.

A fost ales drept țintă în cadrul luptei politice între grupările comuniste de la Moscova și Valev a fost lovit în calitate de adept al grupului dominat de Nikita Hrușciov. A fost o simplă victimă în stil stalinist. Putea să fie oricine, dar acesta a fost norocul lui Valev pentru a rămâne în istorie. Numai câțiva specialiști pasionați de istoria Balcanilor mai citează din opera celui care a fost uitat de mult în Rusia.

_{Foto
sus: Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu,}_{în
timpul unei vizite de lucru la Piteşti şi împrejurimi (©
„Fototeca
online a comunismului românesc”, cota: 11/1961)}