Planul Valev de industrializare a României populare în domeniul petrolului

Anul 1964 a fost marcat în istoria lagărului comunist de lupta împotriva ideilor lansate de un autor de la Moscova și istoriografia de la București a lăudat după 1989 vitejia economistului Costin Murgescu, un adevărat cavaler roșu pentru drepturile românilor din marele lagăr socialist. Ideea de bază a fost că liderii comuniști doreau o specializare economică și România populară urma să devină un mare grânar pentru zonele industrializate ale imperiului ideologic. Valev a fost criticat pe toate părțile și a ajuns printre cei mai cunoscuți oameni din perioadă.

Realitatea a fost că autorul sovietic de origine bulgară a dorit industrializarea părții de sud a României în jurul Dunării, fluviul urmând să fie o aortă a întregii regiuni. Geograful sovietic, nu economist cum au scris cercetătorii, a scris negru pe alb că trebuia să se dezvolte ramura exploatării petrolului, cea care avea tradiție în zona Prahova și ar fi fost culmea prostiei economice să fie abandonată. Era evident că această ramură implica desfășurarea unei munci intense pentru descoperirea de noi rezerve și montarea de noi sonde de petrol sau gaze. Acestea urmau să fie realizate din metal și trebuia să se dezvolte industria metalurgică pentru a nu aduce elemente grele și costisitoare de la distanță.

Oțelul putea să provină din Donbas și astfel să fie dezvoltat comerțul dintre cele două state. Rafinăriile aveau nevoie permanent de îmbunătățiri pentru realizarea de produse rafinate în mod superior și Valev solicita și recomanda dezvoltarea unei puternice industrii de utilaj petrolier, cea care exista deja în Ploiești. Trebuia să fie realizată însă permanent o extindere a producției, inclusiv pentru export, și, mai important, să fie realizate modele noi de utilaje.

Se poate observa numai din aceste recomandări că specialistul sovietic estima un progres industrial în regiunea Prahova, cu centrul la Ploiești, dar sondele urmau să fie montate prin multe ținuturi din Muntenia și Oltenia, totul depinzând de pungile de țiței. Geograful sovietic avea informații despre împingerea instalațiilor de foraj și extracție cât mai aproape de Dunăre și întreaga regiune mirosea a combustibil lichid. Nu exista vreo urmă de recomandare de dezindustrializare sau de export al petrolului brut, Valev fiind interesat să sporească eficiența industriei lagărului comunist. Trebuie să dispară complet din istoriografie mitul despre lupta împotriva Uniunii Sovietice în 1964 prin studiul lui Costin Murgescu.

Industria legată de petrol trebuia să fie dezvoltată în mod deosebit deoarece orice economie modernă implica folosirea de autocamioane, tractoare, locomotive și vapoare ce ardeau combustibil lichid. Se adăugau avioanele pe care regimul de la București le cumpăra de peste Prut în număr din ce în ce mai mare. Nu exista vreo urmă de informație în opera lui Valev despre diminuarea sau distrugerea sistemului ce avea legătură cu aurul negru, dar politrucii au fost în stare să-l acuze pe omul de știință de orice și denigrarea a dat rezultate după decenii.

_{Foto
sus: Nicolae
Ceauşescu, vizită
de lucru la Uzinele de Utilaj Chimic din Ploiești
(©
„Fototeca online a comunismului românesc”, cota:
10/1972)}