Copii cântând la vioară în centrul Bucureştiului în perioada interbelică. Fotografie de Iosif Berman

Paradoxurile economiei României Mari: Importurile de instrumente muzicale în timpul Marii Crize Economice

Se spune prin paginile cărților de Istorie că în perioada 1929 – 1933 a fost o recesiune cumplită cu origini în SUA și care a lovit întreaga planetă. Industria n-a mai funcționat, orașele industrializate au fost afectate masiv și construcțiile au fost practic oprite. Nici prețurile produselor agricole n-au fost bune. Chiar băncile au dat faliment, firme ce erau simbolul eficienței economiei capitaliste. Parcă se adevereau previziunile comuniste despre prăbușirea puterii burgheziei.

Datele statistice ale statului român arată că economia mondială era în plină dezvoltare și erau achiziționate produse în masă din Occident. Se spune că Germania democratică nu avea fabricile în funcțiune, dar numai clienții români au cumpărat 90 de tone de instrumente muzicale în anul 1931 și aici puteau să fie incluse instrumente de suflat din metal și renumitele piane. Muzica înflorea pe meleagurile românești și se căuta calitate în ceea ce privește dotarea orchestrelor și înregistrarea sunetelor. Alte 92 de tone au fost cumpărate în anii 1932 și 1933, cei în care a existat un haos politic provocat de un partid extremist socialist.

Există specialiști care consideră că recesiunea a afectat economia globală până la declanșarea unui nou război mondial, dar mediul artistic din România Mare nu era afectat de problemele planetare. Veselia era combinată cu greutățile vieții de zi cu zi în ciudata gândire a maselor. Au fost aduse în perioada 1934 – 1938 alte 306 tone de instrumente muzicale numai din Germania și nici nu conta că acolo era un regim totalitar. Se observă că au fost importate produse de calitate cu o masă de 488 tone.

Achizițiile de mărfuri cunoșteau un proces de înflorire la nivel mondial, dar fenomenul era însoțit de o rapidă renunțare la bunurile de tip vechi. A fost normal să cadă o lume definită drept apusă de către adepții noului și companii ce ofereau produse industriale fără căutare sau cu prețuri considerate lipsite de interes pentru patroni erau desființate. Cărbunele, oțelul brut sau mașinile cu abur pierdeau teren în fața petrolului și a motorului cu ardere internă. Companiile vechi erau abandonate sau vândute pe orice.

Foto sus: Copii cântând la vioară în centrul Bucureştiului în perioada interbelică. Fotografie de Iosif Berman (© Wikimedia Commons)

Mai multe pentru tine...