Oravița, cea mai veche gară din România
Cea mai veche gară din România „rezistă” de 180 de ani, chiar dacă multe dintre anexele sale au ajuns în ruină. Gara Oravița a fost locul de întâlnire al primelor căi ferate din Banatul montan, cu o istorie tulburătoare.
118 gări și halte feroviare din România au fost declarate monumente istorice. Multe dintre ele au fost construite în secolul al XIX-lea, odată cu apariția primelor căi ferate.
Aproape o treime dintre fostele aceste stații feroviare și-au pierdut rolul inițial, după ce liniile pe care le deserveau au fost închise ori traficul feroviar a fost redus, unele fiind lăsate în paragină.
Gara veche de aproape două secole
Cea mai veche gară din România a supraviețuit timpului, deși multe dintre anexele sale au ajuns în pragul ruinării, iar trenurile pornesc doar ocazional de pe liniile sale. Gara orașului Oravița a fost construită la mijlocul secolului al XIX-lea, pe prima cale ferată înființată pe actualul teritoriu al României.
„În 1847, cu șapte ani înainte de inaugurarea celei dintâi căi ferate din spațiul românesc (1854), la Oravița erau finalizate lucrările de construcție la prima gară din România. Data este ușor incertă dacă luăm în discuție documentul din 12 ianuarie 1847 în care Gränzenstein, supraveghetorul construcției căii ferate Oravița–Baziaș, își anunța superiorii de la Viena că «totul merge conform proiectului», ceea ce ne face să credem că gara era gata încă din 1846. Conform Listei monumentelor istorice din județul Caraș-Severin, înscrise în Patrimoniul cultural național al României, aceasta a fost finalizată în 1847”, site-ul orașului Oravița, oravita.ro.
Gara Oravița a intrat în activitate odată cu inaugurarea căii ferate Oravița–Baziaș pentru transportul de marfă, la 20 august 1854, iar pentru călători la 1 noiembrie 1856.
„La inaugurarea tronsonului Oravița–Baziaș, în 20 august 1854, în Gara Oravița a avut loc slujba de sfințire, oficiată de Karl Wittahorszky. Edificiul era dotat cu un lift-pasaj pentru accesul la peronul aflat mai sus de nivelul străzii, o premieră pentru acele vremuri. În 1993 liftul mai exista încă; astăzi intrarea este blocată, iar scările au fost adăugate ulterior, după anii ’30–’40”, amintește Primăria orașului Oravița.
În 1869, călătoria de la Oravița la Budapesta dura 26 de ore, iar până la Viena aproximativ 36 de ore, traseul fiind cunoscut în trecut drept „lunga linie orientală”.
Prima cale ferată din România
Povestea gării Oravița la mijlocul XIX-lea, când Munții Semenicului au devenit o zonă strategică pentru nevoile Imperiului Austriac.
Cu un secol mai devreme, în Banatul Montan au fost descoperite primele mari zăcăminte de cărbune de pe actualul teritoriu al României, iar exploatarea lor a început în perioada 1771–1778, la Anina, Doman și Secu, localități din vecinătatea Reșiței (județul Caraș-Severin). Din minele Aninei era extrasă huilă de calitate superioară, apropiată de antracit, care ardea intens, producea multă energie și avea un conținut redus de impurități.
Cărbunele din Banat era folosit în furnalele și uzinele metalurgice din Reșița, dar și drept combustibil pentru vapoarele de pe Dunăre, pentru locomotivele cu abur și pentru încălzirea clădirilor publice și a palatelor din marile orașe ale Imperiului Habsburgic.
Pentru a facilita transportul cărbunelui din zona Oraviței și Aninei către portul dunărean Baziaș, în jurul anului 1847 au început lucrările la calea ferată Oravița–Baziaș, în lungime de aproximativ 63 de kilometri. Revoluția din 1848–1849 a dus la întreruperea lucrărilor, însă acestea au fost reluate în 1850 și finalizate în vara anului 1854.
Linia trecea prin Oravița, Răcășdia, Vrăniuț, Berliște, Milcoveni, Iam, Straja, Iasenova, Biserica Roșie, Biserica Albă, Vracevgai, Socol și Baziaș, traversând un viaduct spectaculos la Iam, șapte poduri și 17 podețe. În primii ani, două trenuri de călători parcurgeau zilnic distanța dintre Oravița și Baziaș în aproximativ trei ore.
După Primul Război Mondial, Banatul a fost împărțit între România și Serbia, iar aproape jumătate din linie a rămas pe teritoriul țării vecine. Circulația trenurilor a continuat pe sectorul românesc, de 27 de kilometri, între Oravița și Iam, până în 2015, celelalte porțiuni fiind desființate.
Gara Baziaș nu a mai fost folosită din anii ’50 și a fost ulterior demolată odată cu amenajarea hidroenergetică și de navigație Porțile de Fier I, de pe Dunăre. O parte din terasamentul fostei linii dintre Baziaș și granița cu Serbia a fost acoperită de apele fluviului, însă locul unde se afla gara a rămas pe malul stâng al Dunării.
Prima cale ferată montană din România
Tot la mijlocul secolului al XIX-lea au început lucrările la tronsonul montan Oravița – Anina, inaugurat în 1863 pentru marfă și în 1869 pentru călători. Traseul inițial al căii ferate din Munții Semenic era diferit de cel actual. În lipsa viaductelor și tunelurilor, anumite pante erau parcurse cu ajutorul cailor.
Citește mai multe amănunte și vezi mai multe fotografii pe adevarul.ro!
Mai multe pentru tine...
