Operaţiuni psihologice secrete (PSYOP) americane, în primii ani ai Administraţiei Reagan

Încă din primii ani ai Administrației Reagan, forțele americane au executat o serie de operațiuni psihologice secrete (PSYOP) care au activat numeroase stații de radiolocație și chiar au penetrat spațiul aerian sovietic. Conform unei istorii declasificate a NSA, „aceste acțiuni erau calculate pentru inducerea unei stări de paranoia și, în final, chiar au reușit”. Acest „război psihologic” desfășurat de forțele aeriene și navale americane a avut ca efect distorsionarea percepțiilor sovietice privind intențiile geopolitice ale SUA.

Operațiunile psihologice executate de americani au confirmat serviciilor de informații sovietice și conducerii politice și militare că Uniunea Sovietică era vulnerabilă în cazul unui atac nuclear prin surprindere declanșat de SUA – și i-a convins că exista o posibilitate destul de mare ca Occidentul să fi planificat deja unul. Planificatorii politicii militare americane explicau că aceste operațiuni psihologice au fost desfășurate pentru „a-i ține (pe sovietici) în incertitudine asupra a ceea ce va urma și au fost justificate ca acțiuni menite să destabilizeze și să slăbească puterea sovietică”.

Ca multe alte acțiuni similare executate în perioada tensionată din primul mandat al președintelui Reagan, și această „campanie silențioasă” de agresiuni militare era clasificată – chiar și în interiorul guvernului american. „Totul era extrem de sensibil... nimic nu se nota despre acțiune, pentru a nu exista dovezi”.

Navele de luptă americane au acționat în regiunile din nordul extrem și de est ale Uniunii Sovietice, zone unde nu mai desfășuraseră acțiuni de antrenament. În acea perioadă, navele americane ar fi acționat în „zone înaintate”, cum ar fi mările Baltică, Neagră și Barents.

În aprilie și mai 1983, în timp ce retorica agresivă dintre cele două superputeri escalada permanent, forțele navale ale SUA au desfășurat o serie de exerciții de antrenament ale unităților navale în regiunea de nord-vest a Pacificului cunoscute sub denumirea „FLEETEX 83”. Cele peste 40 de nave de luptă organizate în trei grupări navale operative au reprezentat cea mai mare concentrare de nave de luptă americane în Pacificul de Vest de la cel de Al Doilea Război Mondial.

Acest exercițiu naval de amploare implica supravegherea atentă a apelor în care se desfășura, ținând cont că flancul drept al grupării navale operative se afla în apropierea Peninsulei Kamceatka. Operațiunile aeriene neîntrerupte desfășurate de grupurile aeriene de pe portavioanele Enterprise, Coral Sea și Midway îi obligau pe sovietici să mențină bazele aeriene din Extremul Orient într-o alertă permanentă.

În timpul manevrelor aeriene, o formație mixtă de avioane de vânătoare de pe portavioanele Midway și Enterprise au survolat insula Zelionîi din Arhipelagul Kurilelor, violând spațiul aerian sovietic, marina SUA pretinzând ulterior că a fost un accident, scuză pe care sovieticii evident nu au acceptat-o.

Conform unei note de protest înaintate de sovietici prin canale diplomatice, care condamna violarea spațiului aerian, avioanele marinei americane au zburat 35 km în interiorul teritoriului pretins de sovietici al Insulelor Kurile și au rămas acolo timp de 20 de minute.

„FLEETEX 83” nu a reprezentat singurul efort de a hărțui și ironiza forțele sovietice. În timpul verii, avioane de cercetare ale forțelor aeriene și navale au continuat să violeze în mod repetat spațiul aerian sovietic, forțând aviația sovietică să ridice constant avioanele de vânătoare pentru a intercepta intrușii. Până când avioanele sovietice s-au ridicat în aer, aparatele americane părăsiseră spațiul aerian al URSS și se întorceau la bazele lor.

Testarea Sovieticilor

În august și septembrie 1981, o grupare de nave americane, britanice, canadiene și norvegiene a traversat Groenlanda-Islanda-Marea Britanie (Culoarul GIUK) din Atlanticul de Nord, fără a fi descoperită de sovietici.

Noua modalitate de a acționa nedescoperită a forțelor navale americane era la fel de importantă ca proiectarea forței. Navele americane au menținut o disciplină radio strictă, au utilizat controlul emisiilor, au bruiat radarele adverse și au transmis semnale false de radiolocație. Această grupare navală, conform unui document CIA declasificat, a reușit să evite descoperirea de către un satelit sovietic, lansat cu misiunea specifică de a găsi această grupare.

Marina americană – temându-se probabil că a fost infiltrată informativ – a început să întrebuințeze o tehnologie nouă, pentru a diminua capacitatea sovieticilor de a intercepta comunicațiile și deplasările navelor și submarinelor proprii. În același timp când marina americană a crescut nivelul de agresivitate, sovieticii își pierduseră capacitatea de a face față și de a răspunde eficient la acțiunile sale.

În mod similar, avioanele americane testau apărarea aeriană sovietică în vecinătatea granițelor URSS. Aceste operațiuni psihologice „au expus vulnerabilități și zone neacoperite de sistemele sovietice de supraveghere maritimă și de avertizare timpurie”. Actele de agresiune și vulnerabilitățile apărării aeriene sovietice au alarmat conducerea Uniunii Sovietice la un nivel nemaiîntâlnit în timpul Războiului Rece.

După incursiunile avioanelor marinei americane din aprilie 1983, temerile sovietice privind securitatea frontierelor au escaladat către un nivel alarmant de paranoia. Reacțiile sovietice la zborurile de cercetare americane au atins punctul culminant. Furioși, liderii sovietici au optat pentru a fi mai agresivi cu intrușii americani. Însuși Andropov a ripostat la operațiunile psihologice, emițând un ordin de „distrugere” a intrușilor care violau granițele.

Acest joc din ce în ce mai tensionat de-a șoarecele și pisica a condus la unul dintre cele mai triste episoade ale Războiului Rece, și anume tragedia cursei KAL 007, care a fost doborâtă în Marea Japoniei. Nu în ultimul rând, trebuie menționat că provocările operațiunilor psihologice americane au contribuit la atmosfera de panică din rândul conducerii sovietice. Sistemele de avertizare timpurie sovietice nu numai că nu au descoperit intrușii, dar au și declanșat alarme false.

Află cum a ajuns omenirea la un pas de conflict nuclear în numărul 52 al revistei Historia Special (revista:special/52), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 27 iunie - 25 septembrie 2025, și în format digital pe paydemic.com.