Cum s-a ajuns la dezvoltarea arsenalelor nucleare și cu ce folos

În timpul Războiului Rece, cele două superputeri Statele Uniteşi URSS şi-au măsurat forţele comparând numărul focoaselor nucleare pe care le aveau în depozite. S-a ajuns la mii, de fiecare parte, mult mai mult decât ar fi fost suficient pentru distrugerea civilizaţiei şi pentru extincţia speciei umane de pe întreg globul pământesc.

S-a ajuns aici într-un timp foarte scurt. Dezvoltarea armei atomice de către Statele Unite, singura ţară care avea resursele imense necesare unui asemenea proiect, şi utilizarea bombei nucleare în bombardamentele de la Hiroshima şi Nagasaki, din august 1945, au dus lumea într-o nouă eră. URSS a declanșat cursa pentru dobândirea armei atomice, în care reţelele de spionaj sovietice au jucat rolul principal. Informaţiile care arătau cum se construiește o bombă nucleară au ajuns la Moscova, URSS a detonat prima sa bombă atomică în 1949 și cursa înarmării atomice a început.

Cele două mari puteri s-au urmărit stând cu degetul pe butonul nuclear. Crizele, cum a fost cea a rachetelor din Cuba, a ridicat tensiunea la maximum. Dar ideea că nimeni nu poate câștiga un război nuclear a dus la evitarea apocalipsei. Cele două blocuri au început un proces de reducere și de control al arsenalelor nucleare.

În 1975, Statele Unite, URSS, Canada şi ţările europene aflate de ambele părţi ale Cortinei de Fier semnau Acordurile Finale de la Helsinki, încercând să întărească securitatea în Europa. Rezultatul a părut o mare victorie pentru URSS şi aliaţii săi, regimul comunist obţinând recunoașterea formală a sferei sale de influenţă, ceea ce nu reușise la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial.

Dar aspecte desconsiderate de sovietici, cum ar fi drepturile omului şi libertatea de expresie, acceptate în Acordurile Finale, au dus la efecte pe care arsenalele atomice nu le-ar fi putut produce: oamenii din spatele Cortinei de Fier au prins curaj să lupte pentru libertate. Într-un timp foarte scurt, comunismul avea să se prăbușească, chiar dacă URSS avea mai multe focoase nucleare în silozuri decât Statele Unite.

Istoria este mult prea complexă pentru ca numai forţa brută să conteze.

Textul a fost publicat în numărul 284 al revistei „Historia” (revista:284), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 17 septembrie - 14 octombrie, și în format digital pe platforma paydemic.