Criza rachetelor cubaneze jpeg

Criza rachetelor cubaneze

­čôü R─âzboiul Rece
Autor: dr Cristina Paiusan - Nuica

Criza rachetelor cubaneze a reprezentat ├«nceputul unei noi ere la tipul de reac╚Ťie al societ─â╚Ťii americane, ├«n fa╚Ťa ├«ncerc─ârilor de extindere a sferei de influen╚Ť─â sovietic─â. O lung─â perioad─â de timp, aceast─â criz─â a fost tratat─â ca fiind un conflict de frontier─â a celor dou─â blocuri, dar ea a reprezentat ├«n fapt unul dintre momentele critice ale r─âzboiului rece. Acum, dup─â trecerea a zeci de ani, noi documente ne pot oferi o imagine mai clar─â a ceea ce a ├«nsemnat r─âzboiul fierbinte - legat de descoperirea rachetelor sovietice din Cuba.

Ast─âzi putem analiza la rece modalit─â╚Ťile ├«n care s-au desf─â╚Öurat negocierile interne ale administra╚Ťiei americane ╚Öi externe, cele americano ÔÇô sovietice, din perioada 16-28 octombrie 1962, timp ├«n care, ├«ntre pacea sau r─âzboiul mondial, linia de demarca╚Ťie a fost asemenea firului ro╚Öu, inventat cu aceast─â ocazie.

Propunerile lui McNamara

Criza cubanez─â a nu ap─ârut ca rezultat al perfec╚Ťion─ârii tehnicilor de spionaj americane. A fost rezultatul escalad─ârii de c─âtre sovietici a r─âzboiului rece, escaladare ce n-a trecut neobservata de ÔÇ×partenerulÔÇŁ mondial de conflict.

La 16 octombrie 1962, John F. Kennedy i-a convocat de urgenta la Casa Alb─â pe cei mai apropia╚Ťi consilieri ai s─âi, deoarece, ├«n noaptea dintre 15 ╚Öi 16 octombrie 1962, CIA de╚Ťinea dovada existen╚Ťei de rachete nucleare sovietice a c─âror dispozitive de lansare se aflau ├«n lucru, la 90 de mile de coasta Floridei. Era o provocare evident─â a sovieticilor, care ignoraser─â performantele spionajului CIA ├«ndreptate ├«mpotriva n─âb─âd─âioasei Cuba, provocare la care SUA trebuiau s─â r─âspund─â pe m─âsura, nefiind vorba de un conflict ├«ndep─ârtat, ci de unul care-i atingea direct siguran╚Ťa na╚Ťional─â.

Fire belicoas─â, secretarul ap─âr─ârii, generalul Robert McNamara, a fost cel care a sintetizat, cu pragmatismul unui militar de cariera, cele trei posibilit─â╚Ťi de ac╚Ťiune ale SUA:

1. ac╚Ťiunea politico-diplomatica adic─â negocieri cu Castro ╚Öi Hru╚Öciov, criza put├ónd avea o rezolvare diplomatic─â;

2. supravegherea zonei de către avioanele americane și blocarea tuturor navelor ce pătrundeau în apele teritoriale ale Cubei;

3. o ac╚Ťiune militar─â direct─â ├«mpotriva Cubei, ├«ncep├ónd cu un atac aerian care s─â distrug─â rachetele aflate ├«nc─â ├«n stare de refunc╚Ťionare.

Kennedy alege blocada maritim─â

McNamara ├«nclin─â spre o rezolvare militar─â a conflictului, ceea ce ├«nsemna o anihilare definitiva a focarului Cuba. Kennedy ├«n╚Ťelesese ├«ns─â c─â reac╚Ťia sovietic─â la un atac frontal putea duce la un r─âzboi nuclear. Generalul nu credea ├«ntr-o riposta nuclear─â, dar JFK ├«i declara: ÔÇ×Nu ╚Ötiu exact ├«n ce lume vom mai tr─âi dup─â ce vom lovi Cuba, ╚Öi dac─â noi vom porni asta, cum ne vom mai opri la un moment dat?ÔÇŁ

Alegerea lui JFK, a staffului sau, a fost blocada maritim─â. Chiar dac─â JFK nu ar fi fost asasinat, cu siguran╚Ť─â ca ar fi r─âmas ├«n istoria mondial─â pentru faptul c─â nu a riscat pornirea unui conflict pe care putea s─â-l scape de sub control.

Cuba 2 jpg jpeg

Fotografie realizata de avia╚Ťia S.U.A. cu locul ├«n care erau amplasate rachetele sovietice ├«n Cuba

Blocada ├«mpotriva vaselor sovietice, care aduceau echipament militar ├«n Cuba, a fost alegerea ├«n╚Ťeleapt─â. Ast─âzi, istorici ╚Öi anali╚Öti politici o ╚Ötiu, atunci, JFK ╚Öi consilierii s─âi au intuit-o. Cel mai periculos moment al crizei cubaneze l-a reprezentat dup─â-amiaza zilei de 27 octombrie 1962, c├ónd balan╚Ťa trebuia s─â ├«ncline spre r─âzboi sau spre pace.

Navele sovietice se aflau ├«n apropierea coastelor cubaneze, ├«ncercuite de cele americane, nemanifest├ónd ├«ns─â nici o inten╚Ťie de a rupe aceasta blocad─â. ├Än acela╚Öi timp, americanii credeau c─â bazele de rachete sovietice deveniser─â opera╚Ťionale ├«n Cuba, iar presiunea asupra lui JFK era tot mai mare, mai ales dup─â ce doua avioane de recunoa╚Ötere americane fuseser─â dobor├óte cu armament sovietic deasupra Cubei.

Propunerea lui Hru╚Öciov 

Dar ├«n ziua dobor├órii avioanelor americane, c├ónd criza p─ârea c─â a ajuns la paroxism, a sosit o noua scrisoare a lui Hru╚Öciov, document ce propunea un troc. Dac─â p├ón─â atunci coresponden╚Ťa dintre cei doi lideri nu pomenise de a╚Öa ceva, Hru╚Öciov se arata de aceast─â dat─â dispus s─â renun╚Ťe treptat la rachetele din Cuba, dac─â SUA erau dispuse s─â renun╚Ťe la rachetele Jupiter plasate ├«n Turcia.

Cererea reprezenta o noutate, pentru ca niciodat─â rusii nu f─âcuser─â referiri la rachetele Jupiter amplasate de c├ó╚Ťiva ani ├«n Turcia. ├Än subsidiar, americanii trebuiau s─â se angajeze s─â nu atace Cuba dup─â retragerea armamentului sovietic ╚Öi s─â nu mai for╚Ťeze URSS sa-i acorde din nou protec╚Ťie nuclear─â lui Castro.

Hrusciov Kennedy 1961 jpg jpeg

Nikita Hrușciov și John F. Kennedy, în 1961

Comitetul Executiv al principalilor consilieri ai lui JFK, sub bagheta acestuia, a decis să aplice o strategie duala: trimiterea unei scrisori formale lui Hrușciov prin care să sugereze ca americanii nu vor invada Cuba, în schimbul retragerii armamentului nuclear sovietic.

Consilierii pre╚Öedintelui l-au determinat pe JFK s─â nu se angajeze personal ├«n fa╚Ťa lui Hru╚Öciov c─â-╚Öi va retrage rapid rachetele din Turcia, ci s─â-i sugereze o ├«n╚Ťelegere secret─â ce va fi f─âcut─â ulterior, ╚Öi nu un angajament public, urmare a ╚Öantajului cu armele aflate la 90 de km de Florida.

Rolul lui Robert Kennedy

Cel care a fost desemnat s─â duc─â acest mesaj liderului sovietic a fost procurorul general al SUA, fratele pre╚Öedintelui, Robert F. Kennedy, care s-a ├«nt├ólnit cu ambasadorul sovietic Anatoli Dobrinin ├«n biroul sau de la Departamentul de Justi╚Ťie.

Cu toate ca Robert F. Kenendy a scris o lucrare memorialistic─â privind acele zile fierbin╚Ťi, publicat─â ├«n 1969, la un an dup─â asasinarea acestuia, lucrare intitulata sugestiv Thirteen Days: A Memoir of the Cuban Missle Crisis (Treisprezece zile: o diserta╚Ťie asupra crizei rachetelor cubaneze), sunt ├«nc─â multe puncte neelucidate sau confuze ├«n ceea ce prive╚Öte rolul s─âu ├«n dezamorsarea crizei. O lunga perioada, p├ón─â la desecretizarea ├«n 1992 a unor documente ale crizei cubaneze, s-a crezut ca lui Robert ├«i venise ideea de a promite sovieticilor retragerea rachetelor din Turcia, ca quid pro quo pentru Cuba, idee ├«ns─â neacceptata de stafful US Army.

Lucrarea publicata dup─â moartea candidatului democratic la alegerile preziden╚Ťiale neag─â total paternitatea ideii acestui troc, dar suspiciunile au continuat mai ales dup─â asasinarea RFK. P─ârerea partenerului sau de negociere, ambasadorul Dobrinin, r─âmas ├«n post la Washington p├ón─â ├«n 1986, nu a fost f─âcut─â public─â nici dup─â retragerea s─â din activitate.

ONU Cuba jpg jpeg

25.10.1962 - sesiunea O.N.U. la care se discut─â situa╚Ťia din Cuba

Memoriile lui Nikita Hrușciov, sustrase și publicate în Occident în 1974, după moartea liderului sovietic în 1971, nu aduc lumina în aceasta problema, dimpotrivă, au intensificat polemica. Hrușciov scria ca RFK îi mărturisise lui Dobrinin ca fratele său era nevoit să ia o atitudine belicoasă și să rezolve definitiv problema Cubei, dacă nu, conducerea armatei americane îl va debarca de la putere.

Administra╚Ťia Casei Albe l-a somat pe JFK s─â nu a╚Öi ia nici un angajament serios ├«n problema retragerii rachetelor din Turcia, s─â nu dea impresia ca t├órgul fusese f─âcut ╚Öi ca americanii au dat ceva ├«n schimbul retragerii rachetelor cubaneze. Ast─âzi sunt disponibile documentele perioadei ╚Öi putem analiza cauzele ced─ârii sovietice.

Hru╚Öciov, personajul care b─âtea cu pantoful ├«n masa la ONU ╚Öi care a devenit o figura legendar─â strig├óndu-i pre╚Öedintelui american: ÔÇ×Va vom ├«ngropa! Rachetele noastre puteau s─â nimereasc─â o musc─â deasupra teritoriului Statelor UniteÔÇť, nu ╚Öi-a asumat responsabilitatea ripostei ├«n fata blocadei americane.

Dup─â 30 de ani...

O alternativa a adev─ârului a fost oferita la Conferin╚Ťa din ianuarie 1992, ╚Ťinut─â la Havana, la 30 de ani de la evenimente. O conferin╚Ť─â unic─â, f─âr─â ├«ndoial─â, un instrument de propagand─â pentru Castro, dar care a ├«ntrunit fo╚Öti membri ai administra╚Ťiei Kennedy, personalit─â╚Ťi sovietice ce participaser─â la managerierea crizei ╚Öi o delega╚Ťie cubanez─â condus─â de Fidel Castro, aflat ╚Öi atunci, ca ╚Öi ast─âzi, la putere.

Cele mai interesante interven╚Ťii, marturii ale unei istorii ├«nc─â nescrise, au fost cele ale generalului Anatoli Gribkov, care povestea cum ca sovieticii preg─âtiser─â 9 rachete tactice care urmau s─â fie utilizate ├«n cazul unei invazii a armatei americane, iar Comandamentul sovietic din Cuba fusese autorizat s─â foloseasc─â armele nucleare ├«n cazul invaziei americane f─âr─â a mai cere permisiunea Kremlinului.

Chiar belicosul general McNamara, a c─ârui tactica de a pune ├«n carantina vapoarele sovietice ╚Öi Cuba ├«n general s-a dovedit viabil─â, va scrie ├«n prefa╚Ťa lucr─ârii sale: ÔÇ×Nimeni nu trebuie s─â cread─â c─â trupele americane ar fi atacat cu arme nucleare tactice; SUA s-ar fi ferit s─â r─âspund─â folosind arme nucleareÔÇŁ.

Dar unde s-ar fi oprit conflictul, nu se ╚Ötie, poate ├«nainte de dezastru. ├Än prezent, nu doar ca domeniul denumit managmentul crizelor a ├«nflorit, ca s-au scris sute de c─âr╚Ťi ╚Öi mii de articole despre acest episod, ca deschiderea arhivelor americane, apoi a celor sovietice au adus noi date cu privire la zilele nucleare, dar opinia public─â, cititorul simplu, a realizat ce a ├«nsemnat r─âzboiul rece.

Episoadele sale au r─âmas s─â fie clarificate, iar supravie╚Ťuitorii acestuia, unul dintre ei fiind McGeorge Bundy, consilierul pe probleme de securitate a lui JFK, declara: ÔÇ×Trebuie s─â devin─â o preocupare a noastr─â ca s─â nu mai p─â╚Öim pe drumul asta niciodat─âÔÇŁ.