Nicolae Ceaușescu, pâinea și lipsurile românilor
Românii contemporani plâng după apusa era totalitară și mulți ar fi cei ce ar da votul unui crud stăpân care să le satisfacă pofta de putere și măreție. Chiar Nicolae Ceaușescu este destul de bine văzut prin diferite sondaje de opinie pentru că a fost cel care a dat locuri de muncă și locuințe. Atunci mergeau fabricile din plin și nu era ca acum. Aceasta este viziunea maselor și chiar sunt elevi de liceu care spun că n-au auzit ceva rău despre trecutul roșu. Manipularea făcută de aparatul de partid și de stat, personal de către tovarășul Nicolae Ceaușescu, a fost de superioară calitativ și intensivă, perfectă pentru spălarea creierului mulțimilor.
Deschiderea unor colecții de documente despre trecutul comunist al țării din Carpați schimbă imediat imaginea asupra regimului politic de la București, autoritățile centrale fiind incompetente și hotărâte să facă totul pentru îndeplinirea unor idealuri politice ce nu aveau legătură cu poporul guvernat. Nicolae Ceaușescu sublinia la 21 iunie 1966 că pâinea era oferită în continuare populației pe bază de tichete, practic o altă definiție pentru cartele.
Trecuseră două decenii de la încheierea războiului mondial, industrializarea socialistă eră în plin avânt și agricultura era în mâinile partidului unic în urma politicii de colectivizare, dar statul comunist nu era capabil să asigure pâinea cea de toate zilele la liber în comerț. Alimentul de bază putea să aducă un profit deosebit autorităților pentru că desfacerea mărfurilor era monopol de stat. Liderii comuniști constatau că se apropie momentul în care rafturile magazinelor ar fi pline, dar fabricile de specialitate tot n-ar fi reușit să acopere 8% din necesar și tichetele ar fi rămas în continuare ca un simbol al eșecului economic al regimului totalitar.
Oare cum se explică faptul că un grânar al lagărului socialist și chiar al Europei nu putea să acopere necesarul de pâine al locuitorilor ce trudeau pentru atingerea mărețelor idealuri aduse pe tancurile sovietice de adepții unei ideologii criminale? Soluția la această problemă este simplă: autoritățile nu investeau serios în agricultură și în industria alimentară, domenii ce erau considerate absolut secundare în raport cu industria constructoare de mașini. Mai mult. Agricultura era definită drept o resursă de materii prime care să aducă veniturile necesare dezvoltării industriei grele cu orice preț. Erau forțate exporturile de alimente pentru a aduce utilajele pentru marile combinate. Nici cerealele nu erau uitate și era absolut normal să fie cartele alimentare.
Au plecat peste granițe 882.200 t în anul 1965 și era absolut firesc să nu fie acoperit necesarul de consum al populației. Livrările chiar au crescut în 1966 până la 1.303.000 t. Consumul de pâine era ridicat și din cauză că statul exporta și alte alimente pentru valută forte. Astfel, în anul 1965 au fost trimise partenerilor străini 136.800 t de legume proaspete și 96.500 t de fructe proaspete. Să nu se uite că aceste produse erau de cea mai bună calitate și românii erau mulțumiți dacă găseau prin aprozare resturile rămase de la export și cele de la hrănirea nomenclaturii de partid și de stat.
Nici grăsimile și proteinele nu erau suficiente în comerțul centralizat și planificat. Au plecat pentru străini 245,8 milioane de ouă, 19.300 t de grăsimi naturale și 33.300 t de ulei comestibil. Erau cantități care ar fi eliminat măcar grija zilei de mâine, dar statul avea mereu alte planuri de dezvoltare și interesele mărunte ale locuitorilor nu erau incluse în calculele specialiștilor.
Populația României socialiste a fost înfometată politic și științific, dar oamenii ce se consideră liberi astăzi au rămas obișnuiți cu lanțurile regimului totalitar. Cum propaganda a vorbit timp de decenii despre mărețele realizări ale regimului roșu de sângele românilor, era absolut normal ca oamenii de astăzi să creadă tezele despre existența unei epoci de glorie undeva în trecut. Există această tendință de idealizare a vremurilor apuse și masele pot crede orice teorie pentru că nu gândesc și nu citesc în mod critic și logic.
Foto sus: Nicolae Ceauşescu, vizitând un nou magazin cu autoservire din Piteşti, în februarie 1965 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 49/1965)
Bibliografie minimală
- Anuarul statistic al Republicii Socialiste România 1968.
- Berindei, Mihnea, Dorin Dobrincu, Armand Goșu, Istoria comunismului din România, vol. II, Polirom, Iași, 2012.
- Pascu, Vasile, Regimul totalitar comunist în România (1945 – 1989), vol. I și II, Editura Clio Nova, București, 2007.