Nicolae Ceaușescu în război pe viață și pe moarte cu SUA
Se pune astăzi întrebarea de ce România socialistă n-a putut să progreseze rapid și a urmat o decădere abruptă din 1980. Erau evident vicii ale sistemului economic socialist, dar prăbușirea s-a produs din alt motiv. Problema principală era reprezentată de existența în fruntea statului a lui Nicolae Ceaușescu, cel care a fost văzut o vreme drept un conducător deschis la minte și mai apropiat de normalitatea colaborării cu lumea occidentală.
România socialistă a primit ceva credite și tehnologie capitalistă, ceea ce a permis o înflorire de moment a economiei. Calea începută îndeosebi după 1965 n-a mai dat rezultate și a urmat dezastrul din ultimul deceniu de existență a regimului impus de tancurile sovietice.
Adevărul pe care mulți nu vor să-l vadă a fost amintit de istoricul Petre Opriș în cartea România în Organizația Tratatului de la Varșovia, dar autorul n-a insistat pe problemele economice. Se amintește în paginile volumului că Nicolae Ceaușescu a dorit cu orice preț să se implice în conflictul din Vietnam și a fost trimis în 1972 un ajutor nerambursabil care a constat din 2.500 arme AKM, 250 puști-mitralieră RPK și 400 de aruncătoare de grenade RPG-7. Statul comunist era deosebit de generos și au fost puse în lăzi și 6.000 de lovituri pentru aruncătorul ce era un simbol al lumii comuniste.
Muncitorii români prelucrau minereul de fier importat până la nivel de arme, era consumată energie electrică din belșug și apoi totul era oferit gratis statului din Extremul Orient. Era absolut normal să nu fie găsite mărfuri pe piață și satele să fie uitate în autarhia lor. Magazinele sătești vindeau din belșug alcool și țigări pentru a smulge de la săteni cantități cât mai ridicate de valută socialistă pentru a menține cât de cât piața locală.
A fost trimis ajutor tot nerambursabil care consta și din 500 km de cablu telefonic de campanie, un material scump deoarece era proiectat să fie rezistent la factorii de mediu și la problemele exercitate de munițiile militare din ce în ce mai puternice și mai numeroase pe câmpul de luptă. Populația nu avea dreptul la telefoane individuale și comunele aveau un număr limitat de posturi pentru întreținerea discuțiilor la distanță. Primăriile, posturile de Miliție, școlile și cooperativele agricole puteau să beneficieze de tehnică modernă de telecomunicații. Populația trebuia să muncească numai și numai pentru realizarea revoluției mondiale.
Spionajul occidental nu stătea chiar cu mâinile în sân și s-a comunicat forurilor de conducere că liderul de la București este la fel ca orice conducător comunist și folosește banii pentru realizarea unei producții de război. Relațiile comerciale n-au fost rupte, dar s-a avut grijă ca nivelul acestora să fie din ce în ce mai scăzut și să fie pus accentul pe mărfuri ieftine și fără livrări de tehnologie înaltă. A urmat o prăbușire economică din care nu s-a mai revenit, mai ales că dictatorul a introdus și plata datoriei externe în mod forțat.
Unii români încă trăiesc cu ideea că Nicolae Ceaușescu a fost un patriot adevărat, dar nici nu bănuiesc că patria socialistă a fost condusă de un feroce tigru stalinist, cel ce era interesat doar de victoria lagărului comunist în confruntarea cu lumea capitalistă. Ajutorul nerambursabil din 1972 a fost doar o mică parte din ceea ce s-a consumat pentru realizarea iluziei de revoluție mondială sau cucerirea întregii planete în numele ideologiei de extrema stângă.
Foto sus: Delegație vietnameză, condusă de vicepremierul Le Thanh Nghi, în vizită în România (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 441/1966)
Mai multe pentru tine...
