Moartea lui Dej, crimă comunistă cu circuit închis?

Unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale arhivelor comuniste este cel legat de moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Mai precis, despre presupusa asasinare a acestuia prin iradiere. O posibilă "crimă comunistă cu circuit închis", la cel mai înalt nivel.

O crimă care ar fi putut face parte dintr-o serie neagră a epurărilor externe comandate de la Moscova. Deşi au curs tone de cerneală despre acest subiect, nici până în prezent nu s-a stabilit dacă a fost sau nu a fost Dej pe lista neagră a KGB.

"Faptul că Gheorghiu-Dej a fost iradiat la Moscova, în iunie 1963, a fost confirmat şi de un fost ofiţer de securitate care a ţinut să-şi păstreze anonimatul. Argumentul este stupefiant, şi anume că trei din cei patru ofiţeri care-i asigurau garda personală lui Dej au murit tot de cancer", spune istoricul serviciilor secrete, Cristian Troncotă, în cartea "Duplicitarii - O istorie a serviciilor de informaţii şi Securitate ale regimului comunist din România". Şi totuşi, oficial, Dej a murit în patul lui. De moarte bună. Adică din cauze naturale. Ca şi Stalin, ca şi Lenin, marii lui înaintaşi.

E drept, şi Dej, şi Stalin, şi Lenin au fost înconjuraţi de cei mai buni medici. Ca şi cum s-ar fi aflat într-un pat de spital, sub cel mai profesionist control medical cu putinţă. Toţi trei au avut parte de funeralii naţionale şi de înmormântări faraonice. Trebuie menţionat, că, precum predecesorii săi întru moarte, Dej a sucombat în plină glorie. N-a fost închis, anchetat, torturat sau condamnat, înainte să-şi dea obştescul sfârşit. Aşa cum li s-a întâmplat lui Foriş, Kofler, Pătrăşcanu, Pauker, Luca şi atâtor altora. Aparent, în anul morţii, Dej era pe val. Pe dedesubt, însă, se afla plasa nevăzută şi braţul lung ale Kremlinului şi ale serviciilor secrete ale Moscovei, de unde, mulţi zic, că şi lui Dej i s-ar fi tras.

Dej către Pacepa: "M-a otrăvit KGB-ul!" 

Într-o zi de sfârşit de februarie a anului1965, mai, în glumă, mai în serios, Dej ar fi exclamat către generalul Pacepa, aflat în vizită:"M-a otrăvit KGB-ul!". La acea întâlnire de taină, după spusele lui Pacepa, mai era de faţă şi nelipsitul Chivu Stoica, care nu a scăpat prilejul de a pune gaz peste foc amintind de "cazul Togliatti", o victimă certă a KGB (care a fost iradiat cu thallium, după ce, la Ialta, comisese crima de a scrie un testament politic în care şi-a exprimat profunda dezamăgire faţă de Hruşciov).

"Ei l-au terminat pe Togliatti! Asta-i sigur", ar fi spus Chivu Stoica, iar lui Dej i-a îngheţat pur şi simplu zâmbetul pe faţă. Cu toate acestea, tot Pacepa relatează că, la alegerile pentru MAN, din 16 martie 1965, "Dej arăta viguros şi plin de viaţă" şi că, în mod surprinzător, "o săptămână mai târziu, Dej a murit"-de o formă de cancer galopant.

"Asasinat de Moscova!", susţine Pacepa că i-ar fi şoptit la ureche, câteva luni mai târziu, Ceauşescu, atunci când i-ar fi ordonat să-i procure "detectoare de radiaţii din Occident". Generalul Pacepa a adus ca argument în favoarea teoriei iradierii lui Dej afirmaţiile lui Ceauşescu, care îl informase despre cei "zece lideri pe care Kremlinul i-a ucis sau a încercat să-i ucidă".

Gheorghiu-Dej ar fi fost unul dintre ei. Ceilalţi:Laszlo Rajk şi Imre Nagy din Ungaria;Lucreţiu Pătrăşcanu şi Gheorghiu-Dej din România;Rudolf Slansky şi Jan Masaryk din Cehoslovacia;şahinşahul Iranului;liderul comunist Palmiro Togliatti din Italia;preşedintele american John F. Kennedy şi legendarul lider chinez Mao Zedong. O listă neagră pe care mai pot fi trecute şi alte nume celebre. Inclusiv cel al lui Nicolae Ceauşescu, executat în decembrie 1989, nu se ştie în urma unor comandamente interne sau/şi externe, încă misterioase.

Despre o moarte dinainte anunţată

O cronologie retrospectivă, în răspăr, a vieţii liderului comunist român arată că, în perioada 19-20 ianuarie 1965, o delegaţie condusă de Gheorghiu-Dej a fost prezentă la Varşovia. Acolo unde Dej şi delegaţia lui au făcut valuri cu "Declaraţia de independenţă din aprilie 1964", cu poziţia faţă de CAER şi, foarte interesant, cu relaţiile deosebite cu conducerea Partidului Comunist Chinez.

Toate acestea apăreau ca o periculoasă breşă în "monolitul sistemul comunist". La întoarcere, Dej s-a simţit rău. Se plângea că "luase o răceala"-după spusele şefului său de cabinet, Paul Sfetcu. Aşadar, cancerul galopant de care a murit Dej putea proveni de la Varşovia.

Mergând însă, mai adânc în timp, vom observa că Dej a avut, după o vizită la Moscova, în 1963, o intervenţie chirurgicală (polipi la vezica urinară) urmată de un verdict de "pacient sănătos" şi de o medicamentaţie diametral opusă bolii de cancer. Şi mai adânc:conform relatărilor aceluiaşi şef de cabinet Paul Sfetcu, în toamna anului 1956, Miron Constantinescu i-ar fi dăruit lui Dej o casetă cu uraniu extras de societatea "Sovromquartit".

Uraniu care, după ce a fost înlăturat din biroul lui Dej, ar fi dat peste cap aparatele de verificarea radiaţiilor. În fine, este interesant de menţionat că, imediat după 1944, Dej a fost tratat la Moscova, de boala de plămâni contractată în puşcărie. Când a survenit aşadar momentul-cheie al declanşarii cancerului "de partid şi de stat"? Doar o consultare atentă a expertizei medico-legale şi o anchetă serioasă asupra morţii lui Dej ar putea să scoată la lumină adevărul.

Fişa clinică a "pacientului de partid şi de stat"

"În a doua jumătate a lunii ianuarie 1965, tov.Gheorghe Gheorghiu Dej a prezentat semnele unei afecţiuni pulmonare cu tuse şi expectoraţii reduse sero-muco-sanghinolente. Examenul sputei nu a arătat nimic deosebit (...) La 2 martie 1965 (...) s-a stabilit diagnosticul de neoplasm pulmonar şi hepatic (...) În ziua de 19 martie, după ora 16, starea bolnavului s-a înrăutăţit brusc, bolnavul a întrat în comă şi a încetat din viaţă la ora 17, 43"! Apărut pe prima pagină a ziarului Scânteia, buletinul medical al "bolnavului nr. 1 al României", pacientul "de partid şi de stat" Gheorghe Gheorghiu-Dej, era semnat de elita medicinii din acele timpuri.

Secretul secretelor comunismului:sfârşitul lui Dej

"Rezultatele anchetei privind cauza reală a morţii lui Gheorghiu-Dej, <>, au fost ţinute la strict secret de Nicolae Ceauşescu pentru a-şi asigura o domnie cât mai reuşită şi lungă în slujba partidului. Fără îndoială că, în situaţia în care rezultatele anchetei ar fi fost cunoscute imediat de opinia publică, reacţia Kremlinului putea fi imprevizibilă, iar succesorul lui Dej, o nouă victimă", e concluzia profesorului Troncotă, cu privire la secretomania din jurul "afacerii <>".