Manipularea și sondajele de opinie

Luna noiembrie a anului 2022 a rămas în istoria națională și prin publicarea unei anchete sociale din care rezultă că 54 % dintre cei dornici să răspundă au spus că înainte de 1989 era mai bine, adică rezultă că românii adoră să trăiască sub o crudă dictatură de tip comunist. Datele nu sunt uimitoare nici măcar la o primă vedere deoarece au mai fost publicate informații asemănătoare în toți anii trecuți de la evenimentele sângeroase din decembrie 1989.

Dacă se analizează din punct de vedere logic răspunsurile oferite, este mai mult decât evident că masele populare respectă legile formulate în trecut de marele psiholog francez Gustave Le Bon, cel care a scris că mulțimile au idei puține, greșite și ferme. Este evident că poporul român, manipulat timp de decenii de propaganda de partid și de stat, nu putea să facă excepție de la regulă. Mai mult. Generațiile mai în vârstă toarnă otravă presupus intelectuală în creierul tinerilor din familie și astfel poveștile despre un trecut de aur și glorios trec din gură-n gură și capătă aspect de adevăr prin prestigiul celor ce fac afirmațiile.

Sondajul de opinie din 2022 este un util instrument istoric pentru că astfel se demonstrează faptul că locuitorii unei țări nu sunt în stare să facă simple comparații între două epoci istorice diferite și preferă să se refugieze într-un trecut presupus fericit. Oare chiar exista ceva pozitiv în trecutul comunist din perioada Nicolae Ceaușescu, masele uitând cu desăvârșire că a fost și nenorocita epocă Dej?

Să începem cu averea personală, românii văitându-se acum că sunt săraci. Adevărul gol-goluț este că pe timpul lui Ceaușescu nu aveau proprietate privată, personală, totul fiind al statului comunist. Oamenii cred că erau apartamentele sau casele lor, dar toate erau bunuri ale întregului popor și oricând puteau să fie confiscate și folosite după bunul plac al aparatului birocratic. Domnea o sărăcie ce tindea spre absolut și puține bunuri existau pe piață. Românii pot spune că sunt săraci în raport cu anul 1989, dar numai la categoria locuințe există acum 9.587.200 de unități (2021) la o populație redusă în urma emigrărilor. Sunt mulți cei ce spun că nu s-a construit ceva din 1990 încoace, dar se observă o înmulțire a blocurilor ce sunt dotate cu facilități moderne. Mai mult. Nu mai există restricțiile impuse la construirea caselor și suprafața acestora a crescut la valori uimitoare. Celebrele vile au răsărit peste tot, cele mai mari fiind în interiorul și în preajma orașelor importante. Averea este completată prin deținerea de automobile personale, orice locuitor putând să-și aleagă orice tip de mașină în funcție de preferințe și de posibilitățile materiale. În anul 2015 existau deja 5.155.059 de autoturisme, cu mult peste ceea ce exista în 1989. S-a ajuns la un total de 8.749.390 de autovehicule în 2019, 78,1% aparținând persoanelor fizice. Orașul București a ajuns să fie prea mic pentru numărul mare de automobile. Se înmatriculează mult și astfel pot să apară titluri despre explozia vânzării de mijloace motorizate în anul 2022.

Nicolae Ceaușescu a dus o politică ideală împotriva poporului român și a introdus restricțiile privind cantitatea de hrană distribuită poporului. Alimentația rațională era concepută pentru a avea cantități de produse la export în timp ce oamenii stăteau la coadă pentru o coajă de pâine. Era cea mai mare rușine să nu ai pâine, baza alimentației românilor. Un conducător care ia pâinea de la gura locuitorilor nu poate să fie un patriot, ci un pur criminal. Oare ce rușine mai mare putea să fie pentru un neam să se încoloneze în plină iarnă să aștepte mașina cu pâine? Oare mai conta prestigiul adus de sportivi pe plan internațional? Să nu se uite că oamenii de rând nu aveau dreptul la carne de calitate, curent electric, căldură și benzină! România socialistă era ultimul stat din lagărul comunist și astfel dictatorul a lăsat o cumplită moștenire pentru care încă se plătește. N-a fost de mirare că oamenii au plecat încotro au văzut cu ochii și înainte de 1989, dar mulți au fost împușcați la frontiera cu Iugoslavia. Alții au fost tocați de grăniceri cu elicele șalupelor de patrulare. Nu exista milă pentru cei ce încercau să scape din lagărul comunist! Au fost publicate până acum două volume intitulate Mormintele tac despre tragediile frontieriștilor și trebuie să se rețină că multe cariere personale din forțele statului român au început prin teroare și execuții. Autoritățile din Timiș nu prea au fost de acord să permită accesul la arhivele de dinainte de 1989 pentru că s-ar putea să se constate că a fost măcel în regiune. Dacă n-au existat prea multe probe și nu s-a făcut suficientă publicitate, s-a ajuns la concluzia că înainte era mai bine și astfel mâinile pline de sânge au fost spălate.

Este interesant de observat că mulți cetățeni români mai plâng astăzi după dictatorul comunist. Se știe că acesta a fost un ateu convins și a trecut la dărâmarea bisericilor pentru a realiza sistematizarea localităților. A fost o crimă monstruoasă împotriva trecutului național și este greu de înțeles cum creștinii pot uita această politică dusă împotriva religiei. În plus, monumentele realizate de neamul românesc în sute de ani urmau să fie rase de pe fața pământului și apoi Istoria trebuia scrisă numai după cum dorea dictatorul și partidul impus cu tancurile sovietice în 1944.

Epoca definită drept democratică a fost departe de perfecțiune prin menținerea la putere a celor cu trecut comunist sau prin apariția celor interesați numai și numai de propria prosperitate, dar este cea mai fericită din istoria neamului. Din păcate, modul în care se gândește și se acționează duce la stricarea huzurului. Acțiunea mijloacelor de informare în masă este una cu efecte devastatoare deoarece se scrie numai despre nenorociri contemporane și astfel oamenii simpli au impresia că undeva în trecut a fost o epocă de aur, un adevărat paradis terestru.

Poporul român încă nu poate să înțeleagă faptul că s-a trăit într-un lagăr după sosirea forțelor sovietice, rusești în prezentarea populară. Nicolae Ceaușescu i-a întâmpinat cu brațele deschise pe cei numiți eliberatori și apoi a fost omul Moscovei. A făcut totul pentru a fi pe gustul stăpânilor, dar tot n-a reușit să evite destinul tragic al celor ce aderau la mișcarea comunistă.

_{Foto sus: © „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 58/1970}