Luna martie sau epoca de aur a morții în România

Istoria poate să fie cea mai importantă știință pentru că oferă lecții utile de viață comunităților locale și chiar pentru întreaga omenire. Din păcate, știința cea mai importantă pentru societare este neglijată în sistemele de învățământ pe motiv că este doar o poveste ce se poate învăța în orice moment din cărți sau, mai nou, cu ajutorul computerelor. Mereu sunt identificate materii școlare deosebite și viața merge înainte într-o permanentă eroare. 

Anul în spațiul românesc are două perioade în care ființele umane sunt foarte vulnerabile și se pot înregistra adevărate hecatombe prin creșterea mortalității. Luna martie este foarte periculoasă din cauza intensificării circulației persoanelor și a virusurilor, un alt factor agravant fiind variațiile bruște de presiune și temperatură. În plus, postul religios dus la extrem de persoanele care cred că scapă de păcate prin înfometare deschide drum germenilor patogeni pentru distrugerea organismelor fragile. Poporul român a avut experiențe foarte neplăcute cu această lună martie, care poate să înceapă pe la 15 februarie și să se încheie la 15 aprilie. Sunt 31 de zile de coșmar și care se mișcă în intervalul amintit. Datele statistice din anii 1957 – 1967 sunt cele ce demonstrează potențialul asasin al naturii împotriva omului, o ființă plăpândă ce se crede stăpâna lumii. Această lună deține două recorduri de mortalitate în anii 1959 și 1962. Vârful din martie 1959 este pur și simplu șocant prin cele 32.287 de victime de toate vârstele. Poate să pară puțin unui cititor traumatizat zilnic cu statisticile despre morții din pandemie, dar au fost victime aproape cât în trei luni de vară sau mai multe ca-n lunile aprilie și mai ale aceluiași an luate împreună. Din păcate, nici luna februarie n-a fost una blândă cu românii supuși experimentului comunist și alte 18.903 suflete au plecat spre ceruri. A fost prăpăd și au pierit persoane de toate vârstele, multe decese ușor de evitat. Coasa morții a tăiat firul vieții pentru 3.490 de copii cu vârsta sub un an și a rămas în istorie printr-un nou record trist, negru chiar. Credeți că s-a învățat ceva din cruda lecție oferită de martie negru în 1959? Un vârf al disparițiilor de nou-născuți a fost înregistrat și în anul 1961 prin 2.857 de victime. Martie 1957 fusese marcat de îngroparea a 3.248 de copii, dar acest vârf a însemnat numai locul al doilea după prăpădul din ianuarie (3.331). 

Timpul a trecut, dar tot nu s-a reușit să se facă prea multe pentru limitarea impactului factorilor asasini asupra populației din lagărul socialist. Datele statistice publicate în 1968 confirmau alte două vârfuri negre. Au fost consemnate în acte decesele a 17.876 de cetățeni în anul 1965, aici fiind inclus și Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care a terorizat populația timp de două decenii pentru îndeplinirea indicațiilor superioare venite pe linie de partid de peste Prut. Se putea analiza situația și prin măsuri hotărâte să se intervină pentru a frânge puterea germenilor patogeni. Dictatura nu era făcută însă pentru binele oamenilor și problema lunii martie a rămas. Anul 1967 a însemnat umplerea arhivelor cu actele pentru alți 18.791 de morți, adică erau peste o mie în plus în raport cu vârful din decembrie, semn al faptului că nu se acorda suficientă atenție încălzirii locuințelor și uzinelor. Era importantă politica de economii în numele construirii societății socialiste multilateral dezvoltate. 

Sistemul sanitar nu era pus la punct și bolile își luau tributul și-n alte luni, România pierzând echivalentul a cel puțin un liceu în 30 de zile. Se poate spune că nu erau suficienți medici și că țara nu avea resurse financiare din belșug pentru întreținerea sistemului medical. Fals! Absolut fals! Bani au fost, dar statul comunist i-a investit în armament pentru cucerirea întregii planete, pentru realizarea revoluției mondiale. Să nu se uite că au fost importate din Uniunea Sovietică circa 400 de avioane MiG-15, mult peste necesarul unei țări afectate de ororile celui de-Al Doilea Război Mondial. Se subînțelege că au fost și livrări masive de tancuri pentru a se realiza binomul ofensiv tanc – avion.

Autoritățile comuniste nu s-au remarcat printr-o gândire revoluționară corectă și un prăpăd putea să vină în orice moment. Al doilea record a fost înregistrat în 1962 cu o cotă de 28.393 decedați. Infecțiile specifice sezonului rece au făcut ravagii în februarie, martie și aprilie, a doua lună a anului având și poziția a doua în clasamentul sinistru. 

Respectarea regulilor sanitare și, mai ales, a purtării măștilor de protecție ar fi limitat tragediile, dar atunci era epoca unor împliniri mărețe și nu era vreme pentru amănunte. Măștile sanitare existau încă din anul 1898, dar industria comunistă era centrată pe producția de mașini și nu erau interesante micile obiecte sanitare pentru progresul comunismului la nivel planetar. Planificatorii economiei centralizate n-au putut înțelege că niște produse mărunte pot fi mai importante la scara istoriei decât giganții metalurgici în salvarea de vieți omenești.

Respectarea normelor sanitare trebuie să fie obligatorie pentru orice cetățean în această perioadă critic de periculoasă din fiecare an. Nu este de glumit cu infecțiile și cu efectele climei. Episodul periculos revine în toamnă în lunile octombrie și noiembrie. Istoria se repetă an de an de an și, din păcate, nu se învață ceea ce este util pentru comunitate. Epidemia de coronavirus a însemnat și o luptă înverșunată împotriva măștilor sanitare, denumite botnițe și dușmani ai libertății persoanei, dar astfel au fost pierdute foarte multe vieți. S-a putut vedea astfel forța de impact a manipulării la nivel național și mondial. În plus, teza marelui psiholog Gustave Le Bon despre faptul că masele nu gândesc s-a confirmat încă o dată. Mulțimile nu se lasă și tot duc lupte pentru revenirea la o presupusă normalitate, dar nu fac decât jocul morții. Oare răspunde cineva pentru această beție ideatică?

Mortalitatea de primăvară, cea în care se duc bătrânii, după cum a scris într-o nuvelă celebrul Ion Agârbiceanu, putea să fie sporită prin măsurile luate de autorități și cele din lagărul comunist au avut o imaginație bogată atunci când era vorba să facă rău. Neamul românesc trebuia torturat după fanteziile celor aflați vremelnic la putere. Se știe că în anul 1946 a fost o foamete cumplită în România și în Moldova sovietică, cauza precizată în cărțile de istorie fiind seceta cumplită. În realitate, autoritățile comuniste au luat produsele oferite de ogoarele pârjolite de soarele nemilos și le-au dirijat spre orașele industrializate. Locuitorii Moldovei erau astfel pedepsiți pentru că au simpatizat cu România și lumea liberă în perioada 1941 -1944. Penuria de alimente și medicamente a adus prăpădul în teritoriul de la est de Prut. Istoricul Valeriu Pasat a studiat documentele epocii și a identificat amploarea crimei autorităților. Mortalitatea a fost extrem de ridicată și martie nu putea să nu fie în fruntea sinistrului clasament. Au fost ascunse în pământul primitor 25.953 de victime din totalul celor 163.751 înregistrate în tot anul 1947. Adevărul iese la lumină și mai ușor dacă se face o comparație cu aceeași lună din 1946. Situația sanitară și alimentară se îmbunătățise după încheierea războiului și au fost înregistrați numai 4.792 de dispăruți. Era o creștere de 5,4 ori a mortalității și statul comunist era cel responsabil pentru dezastru deoarece era singurul stăpânitor al comerțului intern și extern. Este mai mult decât evident că birocrația nu poate și nici nu este interesată să rezolve problemele reale ale populației, dar regimul comunist s-a menținut în continuare la putere prin teroare. A hrănit populația cu lozinci alese cu grijă pentru a avea impact asupra creierului individual și colectiv. A reușit să realizeze în RSS Moldovenească un genocid prin înfometare și prin favorizarea acțiunii asasinilor invizibili, spitalele fiind lipsite de medicamente. 

 Anuarele statistice nu sunt cărți pentru o lectură ușoară și plăcută, dar sunt pline de învățăminte pentru societatea contemporană. Trebuie să fie analizate în mod intensiv pentru a se afla din timp adevăruri utile pentru societate. Sistemul sanitar a progresat în ceea ce privește instruirea personalului și dotarea cu instrumentar și medicamente. Magazinele oferă alimente din belșug și contează în primul rând pentru organism legumele și fructele proaspete. 

Feriți-vă mereu de luna martie!

Nu exagerați cu restricțiile alimentare din cauze religioase!

Nu încercați să vă jucați cu germenii și să nu respectați regulile sanitare!

Învățați ceva din Istorie!

Numai prin logica științifică pot fi limitate efectele naturii!  

Foto sus: © „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 28/1965

Bibliografie minimală

Direcția Centrală de Statistică, Anuarul statistic al R. P. R. 1962.

Anuarul statistic al Republicii Socialiste România 1968.

Armata Republicii Socialiste România, Editura Militară, București, 1978.

Guzun, Vladimir, Imperiul foamei: foametea artificială din URSS și impactul asupra spațiului românesc: 1921 – 1922, 1932 – 1933, 1946 – 1947, Filos, București, 2014.

Le Bon, Gustave, Opiniile și credințele, Editura Științifică, București, 1995.

Pasat, Valeriu, RSS Moldovenească în epoca stalinistă (1940 – 1953), Editura Cartier, Chișinău, 2011.

Teodorovici, Gr., Epidemiologia bolilor transmisibile, Editura medicală, București, 1978.

Turea, Larisa, Cartea foametei, Editura Curtea Veche, București, 2008.