⬆

„Limba nu are oase, dar sfărâmă oase”. 25 de proverbe grecești care au traversat secolele

Timp de secole, proverbele grecești au concentrat experiența cotidiană, sfaturile practice și observațiile pătrunzătoare despre comportamentul uman în doar câteva cuvinte ușor de reținut. Unele pot fi urmărite până în lumea bizantină și medievală, în timp ce altele aparțin unei tradiții mult mai îndelungate a înțelepciunii proverbiale grecești, care a continuat să evolueze mult după sfârșitul Evului Mediu.

O colecție deosebit de bogată a fost alcătuită la începutul secolului al XVII-lea de iezuitul grec Hermodorus Rhegius (1579-1655). Un manuscris identificat recent păstrează 120 de proverbe care îi sunt atribuite, dintre care 90 erau anterior necunoscute. Zicătorile i-au fost transmise de iezuitul Adrien Parvilliers lui Louis Gaudefroy, care le-a copiat și a adăugat traduceri în latină și franceză, precum și explicații pentru sensul unora dintre ele.

Iată 25 dintre preferatele noastre.

Omul care stă în afara dansului știe multe cântece

Greacă: ὁποῦ ’ναι ἀπόξω τοῦ χοροῦ, πολλὰ τραγούδια ξεύρει.

Este ușor să știi ce ar trebui făcut atunci când privești de pe margine. Proverbul îi ironizează pe cei care au o mulțime de sfaturi de oferit atunci când nu sunt implicați ei înșiși în situație. Gaudefroy explică faptul că se adresează „contre ceux qui se vantent de scavoir beaucoup d’expediens quand ils ne sont point dans les affaires”, adică celor care se laudă că știu multe soluții atunci când nu sunt ei înșiși implicați în problemă.

Chiar și pescărușul va da peste o sepie

Greacă: θέλει λάχει καὶ τοῦ γλάρου σεπιὰ.

Chiar și cineva care a trecut printr-o perioadă lungă de ghinion va întâlni, în cele din urmă, ceva bun. Gaudefroy explică: „c’est a dire encores arrive-t-il quelque bien a un malheureux”, adică până și unei persoane nefericite i se întâmplă uneori ceva bun. Imaginea unui pescăruș care găsește pe neașteptate o sepie îi conferă acestei observații simple despre schimbarea norocului o notă pronunțat maritimă.

Cicada a cântat, iar boabele negre de strugure strălucesc

Greacă: τζιτζικας ἐλάλησε, μαύρη ῥῶγα ὑάλισε.

Cântecul cicadei și apariția strugurilor întunecați, aflați în proces de coacere, sunt reunite ca semne ale schimbării anotimpului. Gaudefroy explică: „c’est a dire la vendage est proche”, adică se apropie culesul viilor. Este un exemplu minunat de proverb concis, înrădăcinat în observarea naturii și în viața agricolă.

Toate la vremea lor, iar macroul în august

Greacă: κάθε πρᾶγμα στὸν καιρὸν του, καὶ κολοιὸς στὸν αὔγουστον.

Fiecare lucru își are timpul potrivit, iar proverbul își susține ideea prin exemplul foarte precis al macroului în luna august. Prima parte exprimă o idee proverbială foarte veche: lucrurile trebuie să se petreacă la momentul potrivit, în timp ce referirea la macrou îi conferă acestei învățături generale o aromă specific grecească și mediteraneeană.

Nu este frumos ceea ce oamenii numesc frumos; frumos este ceea ce îi place omului

Greacă: δὲν εἶναι ἐκεῖνο ὄμορφο, ὁπ’ ὄμορφο τὸ λέσι· εἶναι κεῖνο ὄμορφο, ὁποῦ τ’ἀνθρώπου ἀρέσει.

Frumusețea depinde, în cele din urmă, de cel care privește. Un lucru nu este frumos doar pentru că alți oameni îl declară astfel; ceea ce contează este dacă îi place unei anumite persoane. Ideea le va suna foarte familiar cititorilor de astăzi: frumusețea ține de gustul fiecăruia, asemenea cunoscutei expresii potrivit căreia frumusețea se află în ochii privitorului.

Săracul se bucură de haina lui de trei ori: când este nouă, când este veche și când este proaspăt peticită

Greacă: ὁ φτοχὸς τὸ ῥοῦχο του τρεῖς φοραῖς τὸ χαιρεται, καὶ καινούργειο, καὶ παλαιὸ, καὶ καινουργειομπάλωτο.

Pentru cineva care are puțini bani, o singură haină putea avea mai multe vieți. Proverbul sugerează că un om sărac se bucură de îmbrăcămintea sa atunci când este nouă, după ce s-a învechit și încă o dată după ce a fost reparată cu petice noi. El oferă o imagine deosebit de vie asupra atitudinilor față de sărăcie, îmbrăcăminte și folosirea cât mai îndelungată a lucrurilor.

Cizmarul umblă desculț, iar croitorul poartă haine rupte

Greacă: τζαγγάρης ἀξυπόλυτος, ῥάφτης παραλυμένος.

Cei care le oferă altora un anumit lucru pot ajunge să fie ei înșiși lipsiți de el. Ironia este exprimată aici limpede prin intermediul a doi meșteșugari: cizmarul care nu are încălțăminte potrivită și croitorul ale cărui haine sunt rupte. Ideea de bază ne este familiară și astăzi, din zicătorile despre profesioniștii care își neglijează propriile nevoi, deși își folosesc priceperea pentru toți ceilalți.

Când Dumnezeu se mânie pe furnică, îi dă aripi și o face să zboare

Greacă: ὅταν ὀργισθῇ ὁ θεὸς τὴν μέρμιγγα, τοῦ δίνει φτερὰ καὶ πετᾷ.

Un noroc neașteptat nu este neapărat o binecuvântare. Gaudefroy explică faptul că furnica este un „symbole d’un homme de neant qui devient riche tout a coup et que l’on dépouille par aprés”, adică simbolul unui om neînsemnat care se îmbogățește dintr-odată și care este apoi deposedat de ceea ce are. Noile aripi ale furnicii reprezintă, așadar, o ridicare bruscă a sorții care îi va aduce, în cele din urmă, prăbușirea, conferindu-i proverbului un sens mult mai întunecat decât ar putea părea la prima vedere.

Săracul își prețuiește găina la fel de mult cum bogatul își prețuiește boul

Greacă: τόσο ἔχει ὁ φτωχὸς τὴν ὄρνιθα του, ὡσὰν ὁ ἀρχὸς τὸ βοῦδι του.

Bogăția schimbă valoarea pe care oamenii o acordă bunurilor lor. O găină poate părea neînsemnată în comparație cu un bou, dar pentru cineva care deține foarte puțin, acea găină poate fi la fel de valoroasă precum animalul mult mai mare al unui om bogat. Este o observație simplă despre caracterul relativ al bogăției și o amintire a faptului că importanța unui bun nu poate fi măsurată doar prin valoarea sa în bani.

Continuarea pe turismistoric.ro