Expedițiile naziste în căutarea originilor ariene: O istorie falsă, copiată perfect de pe stâncile Scandinaviei
În anii ‘30 ai secolului trecut, regimul nazist a inițiat un amplu program de cercetare arheologică destinat să demonstreze că civilizația germanică era cea mai veche și mai valoroasă din lume. În acest context, organizația Ahnenerbe („Moștenirea ancestrală”), fondată în 1935, a trimis două expediții în Scandinavia pentru a realiza mulaje din ipsos după gravurile rupestre din Epoca Bronzului.
Cele două expediții au produs 221 de mulaje, dintre care 172 proveneau din Suedia, majoritatea din regiunea Bohuslän. Arheologul Mattias Legner, de la Universitatea Uppsala, a analizat recent această colecție, evidențiind contradicția dintre precizia extraordinară cu care au fost reproduse artefactele și caracterul profund falsificator al interpretărilor naziste, informează La Brujula Verde.
Ahnenerbe a fost creată de Heinrich Himmler, șeful SS, împreună cu Richard Walther Darré și Herman Wirth, având drept scop cercetarea originilor pretins indo-germanice și promovarea unei viziuni mitologizate asupra trecutului.
Wirth, principalul teoretician al expedițiilor, susținea existența unei rase nordice primordiale, originare dintr-o Atlantidă pierdută, căreia îi atribuia inventarea primei religii și a primei forme de scriere.
Herman Wirth considera gravurile rupestre din vestul Suediei drept cele mai vechi simboluri ale omenirii și le interpreta ca precursoare ale runelor germanice. Potrivit lui, acestea exprimau un cult solar și agrar numit „monoteism primordial”.
Wirth considera că tradiția simbolică străveche fusese păstrată de agricultorii suedezi timp de milenii și vedea în descifrarea acestor simboluri posibilitatea reconstruirii unei ordini sociale ideale, eliberate de capitalism, comunism și influența evreiască.
Prin urmare, proiectul său nu era doar unul arheologic, ci și unul ideologic și aproape religios: trecutul nordic trebuia să devină fundamentul unei noi societăți.
Cele două expediții și tehnica mulajelor
Prima expediție a început la doar câteva zile după înființarea Ahnenerbe, în 1935. Wirth și echipa sa au realizat 113 mulaje în sudul și centrul Suediei. În 1936, o a doua expediție, beneficiind de fonduri și personal suplimentar, a extins cercetarea în Danemarca și Norvegia.
Procesul de realizare a mulajelor era laborios: pe stâncă se fixa un cadru de lemn, suprafața era acoperită cu apă cu săpun, iar ipsosul era turnat și consolidat cu pânză și plasă metalică. Wirth supraveghea personal calitatea și uneori refăcea mulajele dacă acestea nu erau suficient de exacte.
Deși fotografia, desenul sau cartonul umed erau metode mai rapide și mai ieftine, Wirth prefera ipsosul deoarece putea examina mulajele ulterior, în atelier, folosind o lumină oblică. Aceasta scotea în evidență incizii foarte superficiale, care puteau fi confundate în natură cu fisuri ale rocii. Astfel, metoda îi oferea și un control aproape total asupra interpretării simbolurilor.
Discul de la Fossum și runa odil
Unul dintre obiectele cele mai importante pentru Wirth era discul de la Fossum, care prezenta urme de picioare, o barcă, două discuri cu linii neregulate și mai multe adâncituri circulare. El interpreta aceste elemente drept un calendar antic legat de solstițiile de vară și de iarnă. Liniile ondulate erau considerate forme primitive de rune, iar Wirth afirma că acestea anticipau calendarele runice folosite ulterior în Scandinavia.
Deosebit de importantă era ceea ce el numea „runa odil” sau „odal”, pe care o interpreta ca simbol al legăturii dintre rasă și pământ. Wirth încerca să demonstreze o continuitate între această formă pretins străveche și simbolul folosit de Oficiul SS pentru Rasă și Colonizare.
În viziunea sa, mulajele dovedeau că scrierea își avea originea în nordul Europei și că germanii erau creatorii civilizației, nu populația „barbară” descrisă de autorii romani. Arheologul suedez T.J. Arne a respins categoric aceste interpretări și l-a acuzat pe Wirth de falsificarea mulajelor.
Autenticitatea materială și manipularea istoriei
Cercetarea lui Legner evidențiază paradoxul central al proiectului Ahnenerbe. Deși naziștii erau dispuși să falsifice interpretarea trecutului, Himmler acorda o mare importanță autenticității materiale. Nu dorea obiecte evident falsificate, ci dovezi care să pară incontestabil reale. Din acest motiv, a insistat ca mulajele să fie realizate direct de pe stâncile originale, nu după fotografii sau alte reproduceri.
Aceeași obsesie pentru autenticitate a apărut și în alte proiecte naziste, precum monumentul Sachsenhain sau cercetările de la Externsteine și castelul Wewelsburg. Mulajele erau considerate valoroase tocmai pentru că avuseseră contact direct cu „pietrele strămoșilor”. Wirth intenționa să le folosească într-un muzeu în aer liber din Germania, unde vizitatorii ar fi putut contempla presupusa scriere sacră a arienilor.
Conflictul cu Himmler și decăderea lui Wirth
Relația dintre Wirth și Himmler s-a deteriorat rapid. Wirth era considerat dificil și costisitor, iar teoria sa potrivit căreia femeile ar fi avut un rol politic și spiritual central în societatea germanică primitivă contrazicea imaginea masculină și războinică promovată de naziști. Mai mult, Wirth fusese implicat într-un scandal legat de publicarea unei cronici genealogice nordice care s-a dovedit a fi un fals din secolul al XIX-lea.
În 1937, Ahnenerbe a fost reorganizată și orientată tot mai mult către pregătirea pentru război. Himmler i-a interzis lui Wirth o nouă expediție în Suedia, iar în 1938 acesta a fost exclus din organizație. Mulajele au fost depozitate la sediul Ahnenerbe din Berlin, iar planurile privind utilizarea lor în monumente sau cimitire SS nu au fost realizate din cauza războiului și prăbușirii regimului nazist.
De la instrument de propagandă la instrument de conservare
În prezent, o mare parte dintre mulaje se află în muzee suedeze și au dobândit o funcție complet diferită de cea pentru care au fost create. Deoarece reproduc cu mare precizie starea gravurilor rupestre din anii 1930, ele permit cercetătorilor să compare degradarea produsă de ploi acide, schimbările climatice și lucrările publice. Scanările 3D sunt utilizate pentru măsurarea eroziunii.
Această utilitate științifică nu anulează însă originea problematică a colecției. Studiul lui Legner arată că Ahnenerbe a combinat, în anumite proiecte, o documentare materială extrem de riguroasă cu interpretări pseudoștiințifice și rasiste. Tocmai această combinație oferă o perspectivă importantă asupra modului în care cunoașterea arheologică poate fi manipulată în scopuri ideologice.
Moștenirea lui Wirth rămâne controversată, deoarece ideile sale au continuat să influențeze ulterior diverse mișcări neopăgâne, ecofeministe și de extremă dreaptă. În același timp, mulajele create pentru propaganda nazistă contribuie astăzi la protejarea patrimoniului rupestru suedez.
Istoria acestor mulaje demonstrează că autenticitatea materialului nu garantează adevărul interpretării sale. Un obiect poate fi copiat cu o precizie extraordinară și, totuși, folosit pentru construirea unei narațiuni profund false. Studierea critică a colecției Ahnenerbe este, prin urmare, importantă nu doar pentru înțelegerea nazismului, ci și pentru conștientizarea modului în care arheologia și trecutul pot fi transformate în instrumente ale ideologiei.
Foto sus: Pregătiri pentru realizarea unui mulaj în Bohuslän, Suedia (© Vitlycke Museum)
Mai multe informații:
Mattias Legnér, Nordic rock art and Nazi mythology: the Ahnenerbe and the search for Germanic origins, Antiquity, doi:10.15184/aqy.2026.10430
Mai multe pentru tine...
