┬ź├Än numele omenirii v─â cerem s─â nu invada┼úi Rom├ónia┬╗ jpeg

┬ź├Än numele omenirii v─â cerem s─â nu invada┼úi Rom├ónia┬╗

­čôü R─âzboiul Rece
Autor: Michael Nicholas Blaga

Autorul c─âr┼úii de fa┼ú─â, Anatoli Dobr├«nin, de profesie inginer constructor de avioane, a fost ne├«ntrerupt timp de un sfert de secol, ambasadorul URSS la Washington. ├Än aceast─â calitate el a purtat tratative directe ┼či adesea ├«ntre patru ochi cu pre┼čedin┼úii John Kennedy, Lyndon Johnson, Richard Nixon, Gerald Ford, Jimmy Carter ┼či Ronald Reagan. Dar el nu s-a limitat la accesul s─âu f─âr─â precedent la Casa Alb─â, ci a dus o activitate neobosit─â, tenace, coerent─â, insistent─â ┼či eficient─â de c├ó┼čtigare a ├«ncrederii celor mai influente personalit─â┼úi ale Americii:lideri ai Congresului, pre┼čedin┼úi ai societ─â┼úilor multina┼úionale, savan┼úi americani laurea┼úi ai Premiului Nobel, miliardari-sponsori ai forma┼úiunilor politice americane, o list─â de nume care produce uimire. Mul┼úi dintre ace┼čtia i-au r─âmas prieteni ┼či dup─â rechemarea sa de la post, la Moscova.

A fost decenii la r├ónd Decanul Corpului Diplomatic din Washington, func┼úie de mare prestigiu care l-a f─âcut pe Dobr├«nin celebru ├«n ├«ntreaga Americ─â deoarece la toate evenimentele importante ale ┼ú─ârii el reprezenta corpul diplomatic acreditat ├«n SUA. Dobr├«nin scrie c─â la multe mese private din vilele magna┼úilor americani, el era singurul str─âin printre invita┼úii de la mas─â. De la Kendall, pre┼čedintele concernului Coca Cola, potrivit spuselor sale a aflat cele mai p─âzite secrete ale Casei Albe, pe care el le transmitea Kremlinului prin telegrame cifrate ├«n cod propriu. Multe din ele au producat stupoare, la vremea lor, ├«n Biroul Politic de la Moscova. A┼ča a reu┼čit s─â se fac─â de ne├«nlocuit la Washington timp de 25 de ani!

Este singurul ambasador al URSS care a fost decorat cu cea mai ├«nalt─â distinc┼úie a ┼ú─ârii sale, Ordinul de Erou al Muncii Socialiste. Cartea aceasta se cite┼čte ca un roman poli┼úist pentru c─â este plin─â de informa┼úii confiden┼úiale. Multe din acestea n-ar fi putut s─â vad─â lumina tiparului dac─â URSS n-ar fi ├«ncetat s─â existe ├«n decembrie 1991.

Cum altfel ar fi putut spune Dobr├«nin c─â guvernul URSS l-a instruit s─â-i ofere ├«ntre patru ochi contracandidatului lui Nixon la alegerile preziden┼úiale din 1968, ajutor sovietic de orice natur─â, inclusiv bani! Ironia face ca cel de care se temeau sovieticii, Richard Nixon, s─â intre ├«n istorie ca pre┼čedintele american cu cea mai constructiv─â politic─â extern─â fa┼ú─â de URSS, cea a destinderii, a reducerii arsenalelor nucleare ┼či a limit─ârii cursei ├«narm─ârilor.

foto afp  ab 3399857 jpg jpeg

Kennedy alături de delegaţia URSS la Casa Albă

Invazia URSS ├«n Cehoslovacia a trecut ÔÇťneobservat─âÔÇŁ la Casa Alb─â

Era vara anului 1968, c├ónd URSS a decis s─â sugrume Prim─âvara de la Praga ┼či s─â-l r─âstoarne pe Dubcek de la putere. ├Än acest scop invoc├ónd doctrina Brejnev a suveranit─â┼úii limitate, URSS ├«mpreun─â cu armatele ┼ú─ârilor membre ale Tratatului de la Var┼čovia, minus Rom├ónia, au invadat Cehoslovacia. Kremlinul ├«i ordon─â lui Dobr├«nin s─â-i prezinte pre┼čedintelui Lyndon Johnson, mesajul sovietic strict secret, care justifica aceast─â invazie, ┼či s-o fac─â cu precizie ├«ntre orele 18-20 ale zilei de duminic─â 20 august 1968, adic─â exact atunci c├ónd tancurile sovietice intrau ├«n Praga. Dobr├«nin scrie c─â ordinul Moscovei a ajuns la el ├«n timpul week-end-ului ┼či c─â era imposibil de ajuns a┼ča rapid la Casa Alb─â prin canalele protocolului de Stat al SUA. ┼×i-a amintit ├«ns─â c─â Pre┼čedintele Johnson ├«i d─âduse cu ani ├«n urm─â num─ârul s─âu de telefon direct pentru cazuri urgente pe care nu-l utilizase p├ón─â atunci. "F─âr─â s─â m─â ├«ntrebe despre subiectul solicit─ârii mele, Johnson a acceptat imediat, suger├ónd s─â vin p├ón─â la pr├ónz. Cum aveam de la Moscova un grafic orar strict de respectat, i-am cerut s─â m─â primeasc─â dup─â orele 18 sub pretextul c─â trebuie s─â traduc ├«n englez─â mesajul pe care-l voi prezenta. A acceptat!"(pag.179).

La aceast─â audien┼ú─â se ├«nt├ómpl─â ceva neverosimil, care a surprins ┼či pe membrii Biroului Politic de la Kremlin. De┼či mesajul citit de Dobr├«nin spunea explicit c─â:"a fost o conspira┼úie intern─â ┼či extern─â contra sistemului social din Cehoslovacia"┼či c─â URSS ┼či alia┼úii s─âi din Pactul de la Var┼čovia au r─âspuns cererii de ajutor a guvernului de la Praga. "Ca urmare, unit─â┼úi militare sovietice au fost comandate s─â intre ├«n Cehoslovacia. Inutil s─â spunem c─â ele vor fi imediat retrase din teritoriul cehoslovac dup─â ├«ndep─ârtarea amenin┼ú─ârii existente la securitatea acestuia"(pag.180).

├Äntrevederea avea loc la Casa Alb─â ├«n sala de ┼čedin┼úe a consiliului de mini┼čtri. A┼čeza┼úi la masa lung─â ┼či lustruit─â mai luase loc doar Walt Rostow, consilierul preziden┼úial pentru siguran┼úa na┼úional─â, care n-a scos o vorb─â dar a c─ârui fa┼ú─â "se lungea, ├«ncerc├ónd s─â nu-l ├«ntrerup─â pe pre┼čedinte"(pag.181). Lyndon Johnson, de┼či a ascultat atent tot ce citea Dobr├«nin, aparent n-a recep┼úionat ├«ntreaga gravitate a tragediei Cehoslovaciei. "Spre marea mea surprindere, scrie Dobr├«nin, pre┼čedintele nu a reac┼úionat deloc. Mi-a mul┼úumit pentru informare ┼či a declarat c─â va discuta probabil mesajul cu Rusk (ministrul de externe) ┼či cu al┼úii diminea┼úa urm─âtoare ┼či ne va da un r─âspuns, dac─â va fi nevoie. Dup─â care a trecut la un alt subiect ├«n care el p─ârea mult mai interesat."(pag.180). Voia s─â anun┼úe public a doua zi c─â va face o vizit─â de Stat ├«n URSS ┼či Moscova acceptase ├«n principiu o asemenea vizit─â. Biroul Politic de la Kremlin nu s-a a┼čteptat deloc ca "Johnson s─â reac┼úioneze a┼ča placid la evenimentele de la Praga ┼či a emis imediat invita┼úia oficial─â at├ót de dorit─â de acesta. Am primit r─âspunsul ├«n c├óteva ore dup─â expedierea la Moscova a raportului meu privind conversa┼úia avut─â cu Johnson."(pag.181)

├Än toiul nop┼úii de duminic─â 20 august 1968, deci dup─â c├óteva ore de la ├«ntrevederea cu Johnson, Dobr├«nin este chemat la sediul Departamentului de Stat, unde ministrul de externe Dean Rusk l-a informat c─â abia s-a ├«ntors de la Casa Alb─â cu un mesaj al pre┼čedintelui Johnson exprim├ónd totala ignoran┼ú─â a implic─ârii ├«n Cehoslovacia a unor ┼ú─âri necomuniste sau a vreunei cereri de ajutor din partea guvernului de la Praga. "Credem necesar s─â reconsider─âm anun┼úul unei ├«nt├ólniri dintre liderii no┼čtri. Vom p─âstra leg─âtura privind asta."(pag.181).

foto afp 50389662 jpg jpeg

Un tete-a-tete ├«ntr-un moment fierbinte:Dean Rusk ┼či Anatoli Dobr├«nin

Era posibilă o invazie sovietică în România în anul 1968?

Trei zile mai t├órziu Dobr├«nin ├«l viziteaz─â din nou pe ministrul de externe Dean Rusk la biroul s─âu de la Departamentul de Stat. "El mi-a cerut s─â-i spun ├«ntre patru ochi, care au fost adev─âratele ra┼úiuni de a trece la ac┼úiuni ├«n Cehoslovacia. Dup─â care a ad─âugat pe nea┼čteptate, ┬źUrmeaz─â Rom├ónia la r├ónd? Ar fi prea mult ┼či nu ne a┼čtept─âm deloc de a fi ├«n stare s─â control─âm opinia public┬╗"(pag.181). Erau zile grele pentru Dean Rusk din cauza Cehoslovaciei. Johnson se ├«nt├ólnise cu c├óteva ore ├«nainte cu vreo 20 de lideri ai Congresului, care l-au supus unei critici ascu┼úite pentru reac┼úia sa moderat─â fa┼ú─â de invazia Cehoslovaciei. Revoltat de criticile acestora Johnson le-a reamintit c─â Cehoslovacia se afl─â ├«n zona de influen┼ú─â sovietic─â:"Sugera┼úi cumva s─â trimitem trupe americane acolo?"i-a ├«ntrebat pre┼čedintele (pag.182). S-a convenit c─â SUA nu vor folosi for┼úa ├«mpotriva invaziei Cehoslovaciei. Mai mult chiar, Johnson a ordonat s─â nu mai aib─â loc nici o condamnare public ├«n afara celor f─âcute deja de c─âtre Casa Alb─â ┼či Departamentul de Stat.

Cu toatea acestea nervozitatea a persistat, scrie Dobr├«nin:"Pe 28 august Rusk m-a convocat urgent ca s─â-mi spun─â c─â a aflat despre mi┼čc─âri de trupe sovietice neobi┼čnuite de-a lungul grani┼úelor rom├óne┼čti ├«n ultimele 24 de ore. Fuseser─â deja specula┼úii ├«n Occident despre posibilitatea unei invazii sovietice a Romaniei, bazate ├«n general pe refuzul acesteia de a lua parte la ac┼úiunea comun─â cu celelalte state ale Tratatului de la Var┼čovia, contra Cehoslovaciei.├Äntr-adev─âr, scrie Dobr├«nin, Moscova era profund iritat─â de liderul Rom├óniei, Nicolae Ceau┼čescu, ┼či trupe sovietice erau angajate ├«n manevre tactice demonstrative ├«n apropierea frontierei rom├óne┼čti. Dar Moscova nu se g├óndea realmente s─â invadeze Rom├ónia, pentru c─â nu s-a ├«ndoit niciodat─â de stabilitatea regimului comunist de acolo"(pag.182)

Aceste mi┼čc─âri de trupe erau atent urm─ârite de serviciile occidentale de informa┼úii care le-au transmis rapid pre┼čedintelui Johnson aflat ├«n concediu la mo┼čia sa din Texas. Acesta l-a contactat telefonic imediat pe Rusk c─âruia i-a dictat pentru Brejnev un mesaj "emo┼úional" descris astfel de Dobr├«nin:"├Än numele omenirii, v─â cerem s─â nu invada┼úi Rom├ónia, deoarece consecin┼úele ar fi imprevizibile. De asemenea sper─âm c─â nici un fel de ac┼úiuni nu vor fi luate ├«mpotriva Berlinului Occidental, care ar putea provoca o criz─â interna┼úional─â major─â, pe care suntem preocupa┼úi s-o evit─âm cu orice pre┼ú. Toate astea ar fi dezastroase pentru rela┼úiile sovieto-americane ┼či pentru ├«ntreaga lume"(pag.183)

Alarmat, Dobr├«nin s-a ├«ntors la ambasada URSS de unde a trimis Kremlinului o telegram─â cifrat─â cer├ónd imperativ ┼či f─âr─â ├«nt├órziere un r─âspuns pentru calmarea situa┼úiei create de Rom├ónia la Washington. N-a durat mult ┼či Dobr├«nin s-a ├«ntors la biroul ministrului de externe american cu urm─âtorul mesaj de la Kremlin:"Sunt instructat s─â v─â informez c─â rapoartele despre o mi┼čcare iminent─â a for┼úelor militare sovietice ├«n Romania sunt special concepute de anumite cercuri pentru a induce ├«n eroare guvernul american ┼či nu corespund realit─â┼úii. Acela┼či lucru se aplic─â ├«n totalitate ┼či Berlinului occidental."(pag.183) Dean Rusk a r─âsuflat u┼čurat.

Jimmy Carter, cel mai harnic pre┼čedinte de la Casa Alb─â

├Än expunerea subiectelor de maxim interes abordate ├«n aceast─â carte, vom prezenta prioritar pe acelea care sunt f─âr─â precedent ├«n literature memorialistic─â produs─â de autori sovietici. Se cunoa┼čte faptul c─â venerabilul Jimmy Carter este de profesie inginer navalist, ┼čef de promo┼úie la Academia Naval─â de la Annapolis. Mai pu┼úin cunoscut este faptul c─â ├«n perioada c├ót a fost pre┼čedinte al SUA, el a adus la Casa Alb─â spiritul analitic ┼či precizia evalu─ârii ideilor novatoare, specific─â inginerilor. Este considerat cel mai harnic, mai disciplinat ┼či mai prolific pre┼čedinte din istoria modern─â a SUA. Era la birou invariabil de la ora 8 diminea┼úa p├ón─â t├órziu dup─â c─âderea ├«ntunericului ┼či citea cu stiloul ├«n m├ón─â tot ce i se aducea la Biroul Oval. La cealalt─â extrem─â este George W.Bush care ura cititul ┼či a r─âmas ├«n istorie ca pre┼čedintele-chiulangiu cu vacan┼úe ├«nsumate la 2, 6 ani petrecu┼úi la mo┼čia sa din Texas din cei 8 ani c├ót a fost pre┼čedinte al SUA.

Dobr├«nin scrie c─â pre┼čedintele Jimmy Carter a cerut lui Thomas Watson, pre┼čedintele concernului Pepsi-Cola, s─â fac─â parte din comisia preziden┼úial─â de evaluare a gradului de preg─âtire a Americii pentru r─âzboiul nuclear. Comisia format─â din elita societ─â┼úii ┼čtiin┼úifice a SUA, a examinat toate aspectele secrete ale tehnologiei nucleare americane precum ┼či structura de comand─â a Pentagonului, centrul nervos al militarilor americani dup─â denumirea cl─âdirii din Washington ├«n care se afl─â birourile celor 25.000 de salaria┼úi ai Ministerului Ap─âr─ârii (cea mai mare cl─âdire de birouri din lume).

La ├«nt├ólnirea final─â cu generalii Pentagonului, Thomas Watson le-a cerut acestora s─â descrie comisiei preziden┼úiale, cum vor conduce ei un r─âzboi nuclear contra URSS. Cu h─âr┼úi gigantice ┼či grafice luminoase at├órnate pe to┼úi pere┼úii, generalii au explicat cum peste o mie de ┼úinte din teritoriul sovietic erau marcate pentru bombardament atomic ├«n primele ore de r─âzboi nuclear. ÔÇťNum─ârul mor┼úilor din r├óndul sovieticilor va dep─â┼či 100 de milioane. ┬ź┼×i care va fi num─ârul mor┼úilor no┼čtri?┬╗ a ├«ntrebat Watson. Ei au r─âspuns c─â circa 80 de milioane de americani ┼či multe industrii importante vor fi distruse, la fel ca ├«n Uniunea Sovietic─â. ┬ź┼×i ce ve┼úi face dup─â ce totul va fi distrus?┬╗ a insistat Watson. Generalii s-au uitat unii la al┼úii ┼či n-au avut multe de spus. C├óteva zile mai t├órziu, Watson a prezentat lui Jimmy Carter raportul comisiei sale cu concluzia principal─â c─â chestiunile r─âzboiului nuclear n-ar trebui l─âsate pe seama generalilor. Ei vor putea duce un asemenea r─âzboi, a explicat Watson, dar ei nu consider─â c─â misiunea lor este s─â se preocupe de omenire sau ce va mai r─âm├óne din ea dup─â r─âzboi" (pag.526).

MP 8792 JPG jpeg

Pentagonul, frauda ┼či generalii corup┼úi

Aceste r├ónduri ┼čocante confirm─â ├«nc─â odat─â avertismentul dat de pre┼čedintele SUA, generalul Dwight Eisenhower, ├«n cuv├óntarea sa televizat─â de r─âmas bun, la plecarea sa de la Casa Alb─â ├«n ianuarie 1961. El era vestit pentru ne├«ncrederea ┼či suspiciunile sale fa┼ú─â de militar, de┼či a f─âcut parte din corpul generalilor p├ón─â a ajuns la Casa Alb─â. Atunci, la plecarea sa la pensie, Eisenhower a atras public aten┼úia poporului american asupra primejdiei care amenin┼ú─â America: c├órd─â┼čia dintre generalii de la Pentagon ┼či industria american─â de armament, prin care sume astronomice din bugetul ┼ú─ârii sunt aprobate lejer de generali pentru furniturile de r─âzboi livrate de industria de armament ┼či drept recompens─â ace┼čti generali sunt angaja┼úi la pensionarea lor din armat─â drept consultan┼úi la marile fabrici de armament pe salarii obscene.

Pre┼čedintele Eisenhower a numit acest fenomen periculos, "complexul militaro-industrial al Americii", termen intrat ├«n vocabularul uzual al lumii, dar pu┼úini ┼čtiu c─â na┼čul acestui termen este un general american ajuns ┼čeful Casei Albe dup─â o via┼ú─â petrecut─â ├«ntre generalii americani pe care a ajuns s─â-i cunoasc─â a┼ča de bine. Presa american─â a ar─âtat frecvent publicului cum jefuie┼čte Pentagonul bugetul Americii cu aprobarea neglijent─â de c─âtre generali a mii de facturi umflate exagerat de c─âtre industria de armament.

Exemple luate din presa american─â: 20 de dolari pentru un bec obi┼čnuit, 155 de dolari pentru un ciocan banal pentru cuie, 520 de dolari pentru colacul de scaun al unui W.C. de avion, etc., sunt exemple care au scandalizat America.

Eisenhower a atras aten┼úia urma┼čilor s─âi la Casa Alb─â c─â dac─â nu sunt vigilen┼úi, generalii de la Pentagon vor cere ┼či ob┼úine tot mai multe procente din bugetul ┼ú─ârii pentru cheltuieli militare. N-a fost ascultat a┼ča c─â azi Pentagonul prime┼čte de la buget peste dou─â miliarde de dolari pe zi, adic─â mai mult dec├ót urm─âtoarele 15 ┼ú─âri industriale ale lumii luate ├«mpreun─â!

La fel de ┼čocant─â este dezv─âluirea autorului c─âr┼úii privind r─âzboiul nuclear v─âzut din cealalt─â perspectiv─â, cea a URSS. "Pot depune m─ârturie c─â posibilitatea unui r─âzboi nuclear cu SUA a fost ├«ntr-adev─âr luat─â ├«n considera┼úie ┼či serios calculat─â de Hru┼čciov, Brejnev, Andropov ┼či Konstantin Cernenko, care a fost ultimul lider din vechea ┼čcoal─â. To┼úi ace┼čti lideri ┼či asocia┼úii lor au plecat de la premiza c─â SUA prezint─â o amenin┼úare militar─â real─â pentru securitatea ┼ú─ârii noastre pe termen lung. De aici planificarea noastr─â militar─â s-a construit pe o strategie cople┼čitoare de ap─ârare, bazat─â pe posibilitatea de represalii generatoare de daune inacceptabile. Dar cu excep┼úia probabil─â a lui Andropov, ei n-au crezut c─â un atac ar putea avea loc pe nea┼čteptate ├«n orice moment, ca atacul lui Hitler contra Uniunii Sovietice sau atacul japonez de la Pearl Harbour din 1941. Asemenea temeri erau minore din partea noastr─â, pentru c─â noi ┼čtiam c─â structura politic─â ┼či social existent─â ├«n SUA era cea mai bun─â garan┼úie ├«mpotriva unei prime lovituri neprovocate ├«mpotriva noastr─â. Noi ┼čtiam c─â cele dou─â superputeri nu aveau nici o istorie de confrunt─âri, care s─â duc─â la ciocniri militare, cu posibila excep┼úie a crizei Cubei din 1962 ┼či acea criz─â a facilitat definirea limitelor care ├«n practic─â a prevenit deschiderea ostilit─â┼úilor militare". (pag.522-523).

Doctrina militar─â a URSS: ┬ź1941 nu se va mai repeta!┬╗

Deci Andropov era singurul din Biroul Politic de la Kremlin care credea c─â SUA ar putea lansa o prim─â lovitur─â nuclear─â contra URSS. ├Än acest context Dobr├«nin scrie urm─âtoarele: "├Änc─â din perioada c├ónd era ┼čeful KGB, Andropov era convins c─â administra┼úia Reagan se preg─âtea activ pentru r─âzboi ┼či ├«n aceast─â convingere era secondat de Ustinov, ministrul ap─âr─ârii. Ei doi au convins Biroul Politic s─â aprobe cea mai vast─â opera┼úiune de spionaj militar ├«n timp de pace din istoria sovietic─â, cunoscut─â dup─â numele ei de cod RYAN, o prescurtare a cuvintelor ruse┼čti Raketno-Yadernoye Napadenie (atac racheto-nuclear). ├Än 1983, to┼úi ┼čefii de re┼úele KGB din afara URSS au primit instruc┼úiuni urgente ┼či detaliate de a culege orice probe de planuri pentru o prim─â lovitur─â american─â. Ministerul de Externe nu a informat pe ambasadorii no┼čtri despre aceast─â opera┼úiune l─âs├ónd-o pe seama KGB. Eu am aflat-o de la rezidentul KGB din Washington" (pag.523).

Aflat la Moscova la un congres al partidului, autorul c─âr┼úii scrie c─â a fost invitat la o discu┼úie de mare┼čalul Ahromeiev, la biroul s─âu de ┼×ef al Marelui Stat Major al Armatei Sovietice. Acolo Dobr├«nin l-a ├«ntrebat pe mare┼čal dac─â el crede efectiv c─â SUA ┼či NATO ar putea ataca URSS ├«ntr-o bun─â zi, la care a primit urm─âtorul r─âspuns: "Nu e misiunea mea s─â cred sau s─â nu cred. Eu nu pot depinde de voi diploma┼úii ┼či de toate conferin┼úele voastre sau cum le numi┼úi voi. Voi, se pare, c─â sunte┼úi de acord cu Washingtonul p├ón─â la un anumit punct, azi, dar o nou─â criz─â de ostilitate ├«n lume sau ├«n rela┼úiile sovieto-americane, m├óine, toate da ceasul ├«napoi la timpul R─âzboiului Rece sau chiar s─â provoace un conflict militar. E suficient s─â ne amintim de conflictul arabo-israelian din 1973, c├ónd SUA ┼či-a pus for┼úele armate la cea mai ├«nalt─â alarm─â de lupt─â contra noastr─â. ├Änt├ómpl─âtor asta avea loc ├«n perioada destinderii de sub Nixon. Acum inspir─â mai mult─â ├«ncredere pre┼čedintele Reagan? De aceea ca ┼×ef al Marelui Stat Major am acest motto:SECURITATE MILITAR─é NA┼óIONAL─é SPRE ORICE AZIMUT. Noi ac┼úion─âm de la cel mai r─âu scenariu posibil, de a fi nevoi┼úi s─â lupt─âm contra SUA, a alia┼úilor s─âi vest-europeni ┼či probabil contra Japoniei. Trebuie s─â fim preg─âti┼úi pentru orice fel de r─âzboi cu orice fel de arme. Doctrina militar─â sovietic─â poate fi rezumat─â astfel:1941 nu se va repeta niciodat─â"(pag.525). Acest mare┼čal s-a sinucis ├«n ziua c├ónd a aflat c─â puciul contra lui Gorbaciov a e┼čuat.

Bucharest, prima navă din convoiul sovietic ce mergea spre Cuba în 1962

Anatoli Dobr├«nin m─ârturise┼čte ├«n aceast─â carte c─â cea mai memorabil─â zi din cei 25 de ani ca ambasador sovietic la Washington a fost ziua de miercuri 24 octombrie 1962. ├Ämpreun─â cu to┼úi membrii ambasadei, el urm─ârea atunci sub tensiune maxim─â, ├«n fa┼úa televizoarelor, apropierea convoiului de nave sovietice de linia de demarca┼úie a blocadei maritime declarate de pre┼čedintele Kennedy ├«n jurul Cubei, ├«n criza rachetelor nucleare sovietice instalate de URSS ├«n Cuba. Nave de r─âzboi ale marinei militare americane aveau ordin s─â opreasc─â orice nav─â care ├«ncerca s─â treac─â de linia de demarca┼úie a blocadei maritime contra Cubei. Nava care refuza s─â opreasc─â, urma s─â fie scufundat─â de submarinele americane din zon─â. Nava sovietic─â din capul convoiului care ar fi fost scufundat─â prima ├«n caz c─â nu oprea, era un tanc petrolier care purta numele capitalei Rom├óniei, "BUCHAREST". ├Än urma acestei nave sovietice urmau la scurt─â distan┼ú─â restul convoiului de nave care duceau material militar sovietic spre Cuba. ├Äntreaga Americ─â urm─ârea cu r─âsuflarea t─âiat─â dac─â acolo va ├«ncepe al treilea r─âzboi mondial. "Cu vocea g├ótuit─â de emo┼úie, comentatorul televiziunii americane num─âra milele r─âmase p├ón─â nava BUCHAREST atingea linia de demarca┼úie a blocadei, escortat─â fiind de distrug─âtoare ┼či avioane americane. Patru, trei, dou─â, ├«n fine o mil─â r─âmas─â de parcursÔÇŽ Se va opri oare nava? ├Än sf├ór┼čit, nava a trecut linia blocadei f─âr─â ca distrug─âtoarele s─â deschid─â focul. A urmat o r─âsuflare general─â de u┼čurare ├«n principal printre membrii personalului ambasadei noastre. Noi n-am ┼čtiut ├«n acel moment c─â toate celelalte nave-cargo primiser─â ordine secrete de a r─âm├óne ├«n afara liniei de blocad─â. Noi la ambasad─â eram din nou neinforma┼úi de Moscova privind asta. A┼ča c─â emo┼úiile noastre au r─âmas la nivel ridicat. Amenin┼úarea unei ciocniri directe ┼či imediate pe mare, a fost astfel am├ónat─â. Dar confruntarea ar─âta ├«nc─â foarte real─â."(pag.83).

Kennedy era preg─âtit s─â ordone bombardarea rachetelor sovietice din Cuba, ca fiind o amenin┼úare serioas─â pentru siguran┼úa Americii. Fratele s─âu, Robert Kennedy se ├«nt├ólnea dup─â miezul nop┼úii, ├«n secret, cu ambasadorul Dobr├«nin pentru g─âsirea unei solu┼úii. "Robert Kennedy a recunoscut totu┼či, scrie Dobr├«nin, c─â bombardarea bazelor ar fi putut genera victime printre servan┼úii militari sovietici, care ├«n mod ne├«ndoielnic ar fi provocat guvernul sovietic s─â r─âspund─â cu represalii ├«n Europa. ┼×i atunci un r─âzboi real ar izbucni ┼či milioane de americani ┼či ru┼či ar pieri. Partea american─â dorea s─â evite asta prin orice mijloace ┼či el era sigur c─â guvernul sovietic voia asta de asemenea. Ca urmare, ├«nt├órz├óieri ├«n g─âsirea unei c─âi de ie┼čire din impas punea mari riscuri ca situa┼úia s─â scape de sub control. Pentru a sublinia asta, Robert Kennedy a remarcat, ca ├«n treac─ât, c─â multe persoane nerezonabile dintre generalii americani, ┼či nu numai generali, se d─âdeau de ceasul mor┼úii pentru g─âsirea unei pricini de lupt─â cu sovieticii" (pag.87).

Dou─â lucruri au contribuit la rezolvarea pa┼čnic─â a crizei rachetelor sovietice din Cuba: linia de telex direct─â dintre Kremlin ┼či Casa Alb─â, dar mai ales ├«nt├ólnirile secrete ale lui Anatoli Dobr├«nin cu fratele pre┼čedintelui Kennedy ┼či ministru al justi┼úiei Robert Kennedy. Aceste ├«nt├ólniri secrete erau organizate ├«ntre miezul nop┼úii ┼či ora 3 diminea┼úa pentru a se feri de pres─â ┼či ochii oamenilor, pe r├ónd la biroul ministrului justi┼úiei ┼či la ambasada sovietic─â din Washington. A fost un troc prin care sovieticii au acceptat s─â-┼či retrag─â rachetele lor din Cuba ├«n schimbul retragerii de c─âtre americani a rachetelor lor din Turcia. ├Än plus, Kennedy a promis lui Hru┼čciov c─â nici SUA, nici alt─â ┼úar─â din emisfera occidental─â nu va mai interveni ├«n Cuba, sub nici o form─â.

Cum a fost tratat ambasadorul sovietic la Washington

Cea mai uluitoare sec┼úiune a acestei c─âr┼úi este perioada ├«n care Dobr├«nin a purtat tratative ├«ntre patru ochi cu pre┼čedintele Nixon sau cu asistentul lui pentru siguran┼úa na┼úional─â, Henry Kissinger, peste capul mini┼čtrilor de externe american (William Rogers) ┼či sovietic (Andrei Grom├«ko). C├ót a fost pre┼čedinte, Nixon a condus personal politica extern─â a SUA cu URSS ┼či China direct de la Casa Alb─â ignor├ónd total Departamentul de Stat. Cureaua de transmisie a fost ambasadorul Dobr├«nin, care prelua de la Nixon mesajele sale secrete ┼či le telegrafia cifrat direct lui Brejnev la Kremlin ┼či nu ┼čefului s─âu ierarhic, Andrei Grom├«ko. ├Än felul acesta s-a putut p─âstra secretul absolut al acestei linii de comunica┼úie cunoscut─â sub denumirea "canalul confiden┼úial".

Dup─â ce William Rogers a fost ├«nlocuit cu Henry Kissinger ca minisru de externe al SUA, Anatoli Dobr├«nin a dob├óndit privilegii unice ┼či f─âr─â precedent ├«n istoria Americii, de care n-a mai beneficiat nici un ambasador de la Washington ├«nainte sau dup─â plecarea lui Nixon: 1. acces la avionul Casei Albe c├ónd Nixon era ├«n concediu; 2. linie telefonic─â direct─â ┼či securizat─â ├«ntre birourile lui Kissinger ┼či Dobr├«nin f─âr─â interven┼úia secretarelor sau telefonistelor de la Departamentul de Stat sau de la Ambasada URSS. Simpla ridicare a receptorului telefonic de c─âtre unul din cei doi demnitari, f─âcea s─â sune telefonul de pe biroul celuilalt; 3. scutirea lui Dobr├«nin de asaltul jurnali┼čtilor de la intrarea principal─â a Departamentului de Stat. Ambasadorului rus i s-a permis s─â intre cu automobilul ambasadei direct ├«n garajul subteran al cl─âdirii de unde lua ascensorul p├ón─â la etajul 7, etaj ocupat ├«n totalitate de birourile ┼či cabinetul lui Kissinger. ├Än felul acesta presa nu ┼čtia de venirea sau plecarea ambasadorului sovietic la ministrul american de externe; 4. ambii demnitari erau la per tu, Henry ┼či respectiv Tolya (diminutivul rusesc al lui Anatoli), luau frecvent masa ├«mpreun─â ├«n cabinetul lui Kissinger ┼či vorbeau zilnic la telefonul direct. Nici ambasadorul Marii Britanii nu beneficia de asemenea privilegii ├«n pofida rela┼úiilor speciale dintre americani ┼či englezi.

Ce i-a povestit Brejnev, beat fiind, lui Nixon

Dobr├«nin scrie c─â la ultima vizit─â de Stat ├«n SUA a lui Brejnev, Nixon l-a ├«nso┼úit pe oaspetele s─âu sovietic ├«n toate ora┼čele americane vizitate atunci de Brejnev. C├ónd au ajuns ├«n California, Nixon l-a cazat pe Brejnev ┼či ├«nso┼úitorii lui la vila sa personal─â de la San Clemente. Acolo Brejnev a b─âut peste m─âsur─â whisky vechi de colec┼úie ┼či s-a apucat s─â-┼či b├órfeasc─â colegii de la Kremlin. "Nixon era vizibil jenat ascult├ónd dezv─âluirile lui Brejnev, de┼či el p─ârea interesat. ├Än ce m─â prive┼čte, scena a fost deosebit de st├ónjenitoare. ├Än fapt, ea a reprezentat pentru mine cea mai bizar─â situa┼úie din to┼úi anii mei ├«n diploma┼úie. Brejnev a fost deosebit de critic la adresa lui Kos├«ghin (primul-ministru) ┼či a lui Podgorn├«i (pre┼čedintele prezidiului Sovietului Suprem al URSS). Mi-am dat silin┼úa s─â evit traducerea celor mai delicate detalii ale acestor rela┼úii din spatele zidurilor Kremlinului, unele din ele fiind necunoscute chiar ┼či mie. ├Än final am reu┼čit s─â-l ajut pe Brejnev s─â ajung─â p├ón─â ├«n camera lui, care din fericire era aproape. Nixon mi-a dat ┼či el o m├ón─â de ajutor. A doua zi Brejnev m-a ├«ntrebat:"Anatoli, am vorbit prea mult ieri?" I-am r─âspuns c─â a vorbit prea mult, dar c─â am avut grij─â s─â nu traduc totul. "Bine ai f─âcut, a zis el. Blestemat acel whisky, nu sunt obi┼čnuit cu el. N-am ┼čtiut c─â nu pot duce a┼ča mult". (pag.281-282). Tot ├«n noaptea aceea la San Clemente, a mai avut loc un incident neobi┼čnuit. Pe la ora 2 noaptea, gardianul lui Brejnev, aflat sentinel─â l├óng─â dormitorul liderului sovietic, via-a-vis de apartamentul lui Nixon, a v─âzut u┼ča deschiz├óndu-se de la apartamentul lui Nixon. "So┼úia lui, Patricia Nixon, a ap─ârut ├«ntr-o c─âma┼č─â lung─â de noapte, cu m├óinile ├«ntinse ├«n fa┼ú─â ┼či cu ochii fixa┼úi ├«n dep─ârtare, aparent ├«ntr-un fel de trans─â. Ea a atins gardianul ┼či s-a oprit, f─âr─â s─â spun─â ceva. Gardianul a ├«ncercat s-o ├«ntoarc─â pe Doamna Nixon ├«napoi, dar ea a refuzat mi┼čcarea ┼či st─âtea ┼úeap─ân─â. Dup─â ezit─âri, gardianul sovietic, un ofi┼úer KGB, a luat-o pe Doamna Nixon ├«n bra┼úele sale ┼či a dus-o ├«napoi ├«n camera de unde tocmai ie┼čise. A pus-o ├«n patul ei ┼či ├«n acel moment au ap─ârut oamenii Serviciului Secret american. Ei au f─âcut semne din m├óini, au z├ómbit, ┼či i-au zis omului nostru "Okay, okay, thanks". Ei n-au p─ârut deloc surprin┼či. Gardianul nostru a ie┼čit ├«ntreb├óndu-se ce a fost asta? S─â duc─â ├«n bra┼úele sale pe Prima Doamn─â, a fost o adev─ârat─â aventur─â pentru el. ┼×eful lui i-a spus s─â p─âstreze pentru el povestea asta. Numai eu am fost informat" (pag. 282). Acea vizit─â de Stat a lui Brejnev din 1973, ca r─âspuns la vizita precedent─â la Moscova a lui Nixon, a dus la o remarcabil─â ├«mbun─ât─â┼úire a rela┼úiilor sovieto-americane. "Rela┼úiile personale dintre cei doi lideri se consolidau. Ei au schimbat ulterior o serie de mesaje, iar Kissinger mi-a spus la mijlocul lui august c─â Nixon i-ar fi declarat c─â un schimb de vederi la un asemenea nivel de confiden┼úialitate, era de neconceput chiar ┼či cu unii dintre alia┼úii Americii. P├ón─â la un punct putea fi un compliment diplomatic, dar sunt convins c─â cei doi lideri s-au apropiat ┼či mai mult c├ónd Watergate a m─ârit izolarea politic─â ┼či personal─â a lui Nixon. Am dob├óndit aceast─â convingere din conversa┼úiile mele personale cu Nixon, c├óteva luni mai t├órziu."(pag.285).

Tot ├«n acest capitol, Dobr├«nin ├«i dezavueaz─â pe istoricii americani care cred ├«n mod eronat c─â ├«nainte ┼či ├«n timpul celui de-al III-lea summit sovieto-american, conducerea sovietic─â ar fi ├«nceput s─â se ├«ntrebe serios dac─â mai avea rost s─â negocieze cu Nixon din cauza necazurilor lui interne. "Asta este gre┼čit. Evident c─â Moscova ┼čtia despre cre┼čterea scandalului Watergate ┼či de atacurile contra destinderii. Dar Biroul Politic a preferat ├«n ultim─â analiz─â s─â lucreze cu un pre┼čedinte favorabil unor rela┼úii sovieto-americane ├«mbun─ât─â┼úite ┼či care avea ├«nc─â autoritatea ┼či voin┼úa de a negocia ┼či ├«ncheia conven┼úii cu ┼ú─âri str─âine. Nimic nu putea fi c├ó┼čtigat a┼čtept├ónd venirea unui nou pre┼čedinte cu un character ┼či vederi mai pu┼úin cunoscute. De┼či doctrina comunist─â nu recunoa┼čte c─â politica se bazeaz─â pe personalit─â┼úi, a existat o curioas─â chimie personal─â ├«ntre Brejnev ┼či Nixon, care s-a f─âcut sim┼úit─â p├ón─â la sf├ór┼čitul guvern─ârii sale" (pag.307).

Israelul, m─ârul discordiei ├«ntre sovieticii ┼či americani

├Än otombrie 1973 Egiptul ┼či Siria atac─â militar Israelul ┼či pentru c├óteva zile arabii au ob┼úinut succese teritoriale contra statului evreu. Dar SUA a organizat rapid un pod aerian prin care au livrat Israelului materiale de r─âzboi ├«n valoare de 4, 4 miliarde dolari. Rezolu┼úia de ├«ncetare a ostilit─â┼úilor votat─â de O.N.U., a fost ├«nc─âlcat─â flagrant de Israel care contraataca cu succes ┼či punea ├«n pericol de anihilare Armata a III-a egiptean─â. ├Än acest context ┼či de team─â c─â Moscova ar putea trimite trupe sovietice ├«n sprijinul arabilor, Casa Alba pune ├«n starea cea mai ├«nalt─â de alert─â de r─âzboi toate for┼úele militare strategice ale SUA. Nu se mai d─âduse for┼úelor militare americane un asemenea nivel ├«nalt de alarm─â delupt─â iminent─â de la ├«ncetarea celui de Al Doilea R─âzboi Mondial! Nu se poate descrie consternarea Kremlinului. Dobr├«nin scrie c─â pentru prima oar─â s-a adresat lui Kissinger pe un ton ridicat, str─âin normelor diplomatice. Kissinger ┼či Casa Alb─â ┼či-au cerut scuze ┼či au revocat a doua zi ordinul de r─âzboi iminent dat anterior for┼úelor militare strategice.

Dar prejudiciul moral fusese comis, destinderea avea limite iar ecoul negativ produs ├«n ├«ntreaga lume a fost imens a┼ča cum cititorul acestui articol a putut observa mai sus din cuvintele t─âioase ale Mare┼čaluluiAhromeiev, ┼čeful Marelui Stat Major al Armatei Sovietice.

Mici picanterii din ÔÇťbuc─ât─âriaÔÇŁ diploma┼úiei

La banchetul dat de Brejnev ├«n onoarea lui Nixon la ambasada URSS din Washington, pre┼čedintele a venit cu so┼úia sa Patricia Nixon, iar Kissinger ├«nso┼úit de o actri┼ú─â (nefiind c─âs─âtorit atunci) ┼či... "a cerut f─âr─â jen─â ca actri┼úa s─â fie a┼čezat─â l├óng─â el cu violarea protocolului; cererea sa a fost admis─â. Nixon era la curent cu acest obicei al lui Henry. ├Änc─â din anul 1971 Haldeman, Secretarul General al Casei Albe, pe care ├«l irita flirtul nedisimulat al lui ministrului de externe american cu femeile cele mai frumoase din Washington, instructase ├«n scris personalul de la Protocolul de Stat c─â "nu este necesar ca Henry Kissinger s─â fie a┼čezat l├óng─â cea mai frumoas─â femeie la recep┼úiile de Stat" (pag.280). De asemenea presa francez─â a publicat fotografii ale lui Kissinger la Paris ├«n lunile petrecute acolo pentru negocierile cu vietnamezii care au condus la semnarea documentelor de ├«ncetare a r─âzboiului din Vietnam ┼či distingerea negociatorilor (Kissinger ┼či Le Duc Tho) cu Premiul Nobel pentru Pace. Fotografiile ├«l ar─âtau pe Kissinger ├«n cele mai luxoase restaurante ale Parisului, ├«nso┼úit invariabil de actri┼úe tinere ┼či ravisante de la televiziunea francez─â. Ulterior el s-a c─âs─âtorit cu Nancy ┼či fotografii lumii au pierdut o surs─â gras─â de venituri de la marile reviste de scandal ale lumii.

Caracterul lui Ronald Reagan a ap─ârut publicului, a┼ča cum se ├«nt├ómpl─â des ├«n via┼ú─â, printr-un accident. ├Än timp ce testa ├«nregistrarea cuv├ónt─ârii sale s─âpt─âm├ónale la radio, a f─âcut urm─âtoarea glum─â: "Dragi cet─â┼úeni americani, sunt bucuros s─â v─â spun azi c─â am semnat legisla┼úia care va m─âtura Rusia pentru totdeauna. ├Äncepem bombardamentul ├«n cinci minute". Reagan nu ┼čtia c─â microfonul era deschis ┼či ├«ntreaga Americ─â a auzit cele de mai sus. Gluma a provocat consternare la Moscova ┼či nici America n-a primit-o bine.

De┼či Stalin d─âduse dispozi┼úii ca salariile diploma┼úilor sovietici din SUA s─â fie duble fa┼ú─â de celelalte ambasade sovietice din lume, Dobr├«nin scrie c─â ├«n 25 de ani c├ót a fost ambasador la Washington i s-a m─ârit salariul o singur─â dat─â ┼či atunci numai dup─â ce a informat Biroul Politic de la Moscova c─â "salariul ┼čoferului ambasadorului Rom├óniei de la Washington era egal cu cel al consilierului nostru" (pag.57).Nicolae Ceau┼čescu a cerut intempestiv guvernului sovietic ca ┼ú─ârile Pactului de la Var┼čovia s─â invadeze militar Polonia pentru c─â partidul anti-comunist SOLIDARNOSC c├«┼čtigase alegerile acolo. "Moscova a refuzat prompt, iar ministrul de externe ┼×evardnadze a declarat ├«n cercul lui intim, c─â inevitabil Moscova va pierde controlul Pactului de la Var┼čovia ┼či mai mult ├«nc─â, logica evenimentelor va for┼úa dezmembrarea Uniunii Sovietice ┼či mai ales secesiunea republicilor baltice" (pag.632).

De teama microfoanelor sovietice, Nixon nu se putea consulta cu Kissinger ├«n apartamentul de la Kremlin unde era cazat. "Prefera s─â se ├«nchid─â am├óndoi ├«n limuzina preziden┼úial─â care fusese adus─â cu avionul la Moscova ┼či era parcat─â la Kremlin" (p.254)

Dup─â cele dou─â atentate e┼čuate la via┼úa Pre┼čedintelui Gerald Ford, "sistemul de paz─â sovietic a fost ├«nt─ârit, iar blindajul limuzinei lui Brejnev a fost ├«nlocuit cu unul nou care sa reziste nu numai armelor de foc, ci ┼či contra rachetelor antitanc" (pag. 347).

Pre┼čedin┼úii Truman ┼či Eisenhower au ┼úinut sub un control str├óns pe to┼úi generalii de la Pentagon. Pre┼čedintele Lyndon Johnson a fost exact invers: prizonierul Pentagonului care a insistat pentru o solu┼úie militar─â ├«n Vietnam, care a i-a ruinat cariera. (pag.116).

La funeraliile lui John Kennedy, pre┼čedintele Fran┼úei generalul De Gaulle a fost auzit de gardienii care-l p─âzeau, spun├ónd colegilor s─âi din delega┼úia Fran┼úei urm─âtoarele cuvinte: "Kennedy este doar o masc─â pe chipul Americii. Adev─ârata fa┼ú─â a Americii este cea a lui Lyndon Johnson".

Cu pu┼úin ├«nainte de moartea sa, John Kennedy f─âcuse o vizit─â de Stat ├«n Fran┼úa. De la aeroport p├ón─â ├«n centrul Parisului, ├«n limuzina deschis─â, Kennedy a constatat cu amuzament c─â parizienii de pe marginea drumului o aclamau entuziast pe so┼úia sa, fran┼úuzoaica Jacqueline Kennedy (n─âscut─â Bouvier), ├«n loc pe pre┼čedintele Americii. La banchetul fastuos dat ├«n cinstea sa la Palatul Elysee unde era prezent─â elita societ─â┼úii franceze, Pre┼čedintele Kennedy ┼či-a ├«nceput discursul cu aceste cuvinte: "Cred c─â este necesar s─â m─â prezint:eu sunt persoana care o ├«nso┼úe┼čte pe doamna Jacqueline Kennedy ├«n vizita ei la Paris!". ├Äntr-un hohot de r├ós general, ├«ntreaga sal─â s-a ridicat ├«n picioare ┼či a aplaudat frenetic, minute ├«n ┼čir pe t├ón─ârul pre┼čedinte american ┼či umorul s─âu contagios.

Mărturisirile lui Kissenger către Dobrînin

La o cin─â amical─â ├«ntre patru ochi, ├«ntr-un acces de sinceritate, Henry Kissinger ├«i face lui Dobr├«nin urm─âtoarea m─ârturisire: "Nixon n-a fost ├«n realitate un anticomunist ├«nr─âit, inveterat, de┼či publicul ├«l percepea ca un conservator anticomunist. El a pozat astfel, pentru a-┼či atinge scopurile. C├ónd el considera necesar, era gata s─â se abat─â de la linia lui clasic─â, de exemplu, ├«n politica sa fa┼ú─â de URSS ┼či China. Spre deosebire de Pre┼čedintele Gerald Ford, Nixon nu se limita la acceptarea unei singure op┼úiuni privind o problem─â, cer├ónd invariabil date suplimentare. De exemplu, cum putea o decizie s─â influen┼úeze alte aspecte ale politicii externe:rela┼úiile cu Uniunea Sovietic─â, China, India, etc.Cu alte cuvinte, o  problem trebuia abordat─â din toate unghiurile posibile, care consuma o groaz─â de timp ┼či de energie. Gerald Ford nu punea ├«ntreb─âri colaterale, despre rela┼úii complicate.

El prefera ca problema s─â fie  formulat─â clar, ┼či supus─â spre aprobare pre┼čedintelui cu recomand─âri ferme de ac┼úiune. Dar Ford privea la orice probleme de politic─â extern─â prin prisma politicii interne:cum va fi primit─â decizia sa de c─âtre Congres, de c─âtre Partidul Republican, de c─âtre na┼úiune? Numai dup─â aceea lua ├«n considera┼úie  implica┼úiile interna┼úionale ale deciziei sale. ├Äntr-un sens, convingerile personale ale lui Gerald Ford erau mai conservatoare, mai reac┼úionare dec├«t ale lui Nixon". (pag.339-340) Concluzia surprinz─âtoare este c─â Henry Kissenger a descoperit c─â era mai u┼čor de lucrat ca ministru de externe, cu Ford dec├«t cu Nixon, de┼či cu acesta din urm─â avea la activ 6 ani de munc─â ne├«ntrerupt─â! La funeraliile lui Ford l-am v─âzut la televiziunea american─â pe Kissinger printre corifeii ale┼či ai Americii s─â  poarte pe umerii lor sicriul fostului pre┼čedinte decedat la venerabila v├órst─â de 93 de ani.

Cea mai mare fric─â a pre┼čedintelui Johnson nu a fost r─âzboiul cu ru┼čii, ci atacul de cord

Pre┼čedintele Lyndon Johnson a fost cel mai locvace dintre to┼úi cei 6 pre┼čedin┼úi cu care a dus tratative Dobr├«nin. "El gesticula frecvent, ┼či ├«n momentele cele mai importante ale declara┼úiilor sale el avea obiceiul s─â-┼či aduc─â fa┼úa sa de cea a interlocutorului s─âu, practice ating├ónd nasul celuilalt. Johnson privea direct ├«n ochii interlocuitorului s─âu adesea tr─âg├óndu-l de reverul hainei sale ├«ntr-un efort eroic de convingere. Era realmente interesant de discutat cu el, nu at├ót despre subiecte diplomatice care-l plictiseau c├ót despre subiecte generale ca politica intern─â ┼či Congresul, chestiuni ├«n care Johnson era foarte elocvent. Era invariabil prietenos, ┼či evita replicile caustice, f─âc├ónd totul ca ambele p─âr┼úi ├«n discu┼úie s─â r─âm├ón─â satisf─âcute."(pag.120). ├Änainte de a ajunge la Casa Alb─â avusese dou─â atacuri de inim─â ┼či tr─âia cu frica altui infarct care l-a ucis p├ón─â la urm─â. Evita instinctiv problemele care cereau ore lungi pentru luarea unei decizii, ┼či tot am├óna acele probleme cu consecin┼úe grave sau imprevizibile. Pe ansamblu, spre deosebire de John Kennedy, Lyndon Johnson considera c─â nu era nevoie pentru Casa Alb─â s─â se amestece zilnic ├«n munca ministerelor din subordine.

Portretul lui Molotov, f─âcut de subalterni

Viaceslav Mihailovici Skriabin, intrat ├«n istorie sub numele conspirativ de Molotov este descris de autor ca fiind un om uscat ┼či f─âr─â sentimente omene┼čti. A fost student la Institutul Politehnic din St.Petersburg unde a dob├óndit precizia ┼či minu┼úia ├«n redactarea documentelor de Stat. A fost coleg de redac┼úie cu Stalin la ziarul Pravda de la apari┼úia lui p├ón─â la revolu┼úia din 1917. Dobr├«nin a fost asistentul lui Molotov la cabinetul ministrului de externe unde l-a cunoscut de aproape. Avea obiceiuri stricte de la care nu se ab─âtea: regim vegetarian, somn obligatoriu dup─â amiaz─â ├«n camera din spatelele biroului unde gardianul s─âu nu l─âsa pe nimeni s─â-l deranjeze ├«n timpul celor 45 de minute de siest─â. ├Än 1957 Molotov s-a ├«ntors de la New-York acas─â cu vaporul de lux "Queen Mary" ┼či Dobr├«nin l-a ├«nso┼úit ├«n acel voiaj d├ónd urm─âtoarele detalii pitore┼čti. Pe toat─â perioada celor 11 zile necesare travers─ârii Atlanticului, Molotov a scandalizat personalul navigant st├ónd mai tot timpul ├«n cabina sa ┼či refuz├ónd s─â m─ân├ónce ceva din bucatele fabuloase de la restaurantul de lux al navei. Avea buc─âtarul s─âu propriu din URSS care-i preg─âtea masa din cerealele aduse cu el de la Moscova, sub privirile ofensate ale buc─âtarilor navei ┼či-i ducea totul s─â m─ân├«nce ├«n cabina lui. La Londra Molotov dormea cu pistolul s─âu sub pern─â ┼či se uita negre┼čit sub pat ├«nainte de culcare! A decedat cu 4 ani ├«nainte de a ├«mplini v├órsta de 100 de ani!

Robert Kennedy, un altfel de portret

La funeraliile lui John Kennedy, delega┼úia guvernamental─â sovietic─â era condus─â de Anastas Mikoian, al doilea politician din URSS, dup─â Hru┼čciov. Suspiciunea americanilor c─â Lee Harvey Oswald l-a omor├ót pe Kennedy la ordinul Moscovei era at├ót de r─âsp├óndit─â de presa SUA ├«nc├ót Departamentul de Stat s-a temut pentru siguran┼úa lui personal─â ┼či i s-a sugerat s─â nu z─âboveasc─â prin Washington dup─â ├«nmorm├óntarea pre┼čedintelui. Cu c├óteva luni ├«nainte, Mikoian fusese primit la Casa Alb─â de Kennedy unde au discutat trei ore ┼či jum─âtate despre Cuba. Dobr├«nin relateaz─â urm─âtorul detaliu pitoresc din conversa┼úia celor doi politicieni la Casa Alb─â: ÔÇťKennedy ├«i spune la un moment dat demnitarului sovietic: ┬źDe┼či ┼ú─ârile noastre nu se provoac─â direct una pe alta, ne ciocnim unul de altul aproape peste tot, ceea ce ├«n epoca noastr─â nuclear─â este plin de riscuri pentru pacea mondial─â. Cum apare sc├ónteia unei revolu┼úii undeva, hop ap─âre┼úi ┼či voi spun├ónd: Aici suntem! Noi trebuie s─â evit─âm agravarea situa┼úiei ├«n toate col┼úurile lumii. ┼×i cel mai important lucru pentru Hru┼čciov ┼či pentru mine, este s─â ne ├«n┼úelegem fiecare┬╗.

Mikoian ├«i r─âspunde: ┬źDespre ce sc├ónteie de revolu┼úie vorbi┼úi? La origine noi n-am avut nici un fel de leg─âturi ├«n Cuba. (Kennedy aprob─â din cap). Revolu┼úii au fost ├«ntotdeauna ┼či vor fi mereu. P├ón─â la urm─â ele vor prevala ├«n ┼ú─ârile continentului American ┼či chiar aici ├«n SUA revolu┼úia va prevala. Chiar ┼či dumneavoastr─â v-a┼úi putea g─âsi ├«ntr-o zi ├«n papucii lui Castro care nefiind un marxist, totu┼či conduce Cuba spre socialism". Kennedy, r├óz├ónd:"Eu nu, dar fratele meu mai t├ón─âr ar putea fi, ├«ntr-adev─âr!"(pag.92). Despre fratele mai t├ón─âr, Robert Kennedy, autorul c─âr┼úii n-are o impresie bun─â ┼či nici cuvinte m─âgulitoare. "El a fost o persoan─â complex─â ┼či contradictorie care-┼či pierdea des firea; ├«n acele momente el se comporta grosolan ┼či nu era deloc pl─âcut de a avea de a face cu el. C├ónd primea o ripost─â, totu┼či, se reculegea, dar putea u┼čor s─â-┼či piard─â iar controlul. De aceea o conversa┼úie cu el, avea tendin┼úa de a fi inegal─â ┼či fracturat─â. Nu cuno┼čtea ├«n detaliu problemele politicii externe, dar aparent se considera un expert ├«n domeniu. Asta complica uneori dialogul, ├«n special c├ónd el vorbea ├«n numele pre┼čedintelui. Dar evidenta sa intimitate cu fratele s─âu, a f─âcut din Robert Kennedy un canal de comunicare foarte valoros."(pag.61)

Gorbaciov, un negociator incompetent?

Anatoly Dobr├«nin a fost rechemat de Gorbaciov de la post dup─â 25 de ani de activitate ca ambasador ├«n SUA. De┼či a fost o promovare pentru Dobr├«nin ├«n func┼úia de Secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice ┼či ┼čef al Departamentului Interna┼úional, el a ├«ncercat s─â reziste zic├ónd c─â n-are experien┼ú─â ├«n rela┼úiile cu partidele comuniste ale lumii. Gorbaciov i-a retezat scurt argumentul zic├óndu-i c─â al┼úii de la Departamentul Interna┼úional se vor ocupa ca ┼či p├ón─â atunci de rela┼úiile cu partidele comuniste ┼či muncitore┼čti, el Dobr├«nin, urm├ónd s─â fie m├óna dreapt─â a Secretarului General al PCUS ├«n politica extern─â a URSS pe linie de partid. (┼×evardnadze, era ministrul de externe pe linie de stat). ┼×i ├«ntr-adev─âr Dobr├«nin a lucrat str├óns pe linie de partid cu Gorbaciov pe care l-a cunoscut de aproape ┼či pentru care nu are cuvinte de apreciere.

Dimpotriv─â, are multe exemple de gafe monumentale f─âcute de Gorbaciov ca lider, care s-a debarasat metodic de exper┼úii militari ├«n armele nucleare, de Biroul Politic ca participant la deciziile capitale ale ┼ú─ârii ca s─â-┼či elibereze m├óinile pentru o conducere unipersonal─â a URSS. Cel mai ┼čocant exemplu este modul ├«n care Gorbaciov a negociat singur f─âr─â exper┼úi, cu cancelarul german Helmuth Kohl ├«ntr-o sta┼úiune obscur─â din Caucaz, reunificarea Germaniei f─âr─â nici un fel de compensa┼úii economico-financiare din partea RFG (de┼či Kohl venise ├«nso┼úit de o armat─â de exper┼úi germani ┼či cu numeroase instrumente financiare de compensare a URSS-ului pentru pierderea RDG-ului din sfera de influen┼ú─â sovietic─â). At├ót cancelarul Helmuth Kohl c├«t ┼či colegii lui din delega┼úia guvernamental─â a RFG aflat─â la tratative ├«n URSS, au fost at├ót de ului┼úi de modul ├«n care ┼či-au luat ├«napoi RDG-ul de la sovietici ├«nc├ót nu au mai a┼čteptat s─â ajung─â acas─â, sau m─âcar s─â ias─â din spa┼úiul aerian sovietic. Au celebrat succesul nea┼čteptat, ├«n avionul delega┼úiei germane unde au spart toate sticlele de ┼čampanie, s-au ├«mb─âtat cu entuziasm ├«n timp ce la sol, militarii sovietici care supravegheau traficul aerian, ascultau cu uimire veselia nem┼úilor. ┼×tirea asta a f─âcut ├«nconjorul lumii. ┼×i atunci de ce s─â ne mai mir─âm c─â la ultimele alegeri din Rusia, Gorbaciov a primit 2% din voturile ru┼čilor? Cine cite┼čte capitolul final al acestei c─âr┼úi ├«l scoate definitiv pe Gorbaciov din orice considera┼úii de competen┼ú─â.

Dup─â dezmembrarea URSS, Dobr├«nin a aflat de la Kissinger, pre┼čedintele George Herbert Bush ┼či James Baker ministrul de externe american despre dezam─âgirea provocat─â ├«n SUA de Gorbaciov ca lider, dezam─âgire care a condus la decizia SUA de a-l prefera pe Boris El┼ú├«n ├«n afacerile lor externe cu Rusia.Orice persoan─â adult─â ├«┼či aminte┼čte cu precizie unde se afla ┼či ce anume f─âcea ├«n clipa c├ónd s-a anun┼úat asasinarea lui Kennedy. Dobr├«nin era pe scaun la dentistul s─âu din Washington. Din camera al─âturat─â se auzea prin u┼ča ├«ntredeschis─â muzica de la radio. Brusc muzica s-a ├«ntrerupt ┼či s-au auzit voci agitate care men┼úionau frecvent numele lui Kennedy.

Dobr├«nin l-a rugat pe dentist s─â dea mai tare volumul la radio ca s─â ├«n┼úeleag─â ce se ├«nt├ómpla. S-a dus, a dat aparatul mai tare, s-a ├«ntors spun├ónd cu o voce calm─â, imperturbabil─â c─â pre┼čedintele a fost ├«mpu┼čcat mortal la Dallas ┼či i-a cerut s─â deschid─â gura ca s─â continue lucrul. Dobr├«nin scrie c─â a plecat imediat val v├órtej la ambasad─â, dar c─â n-a uitat comentariile dentistului:nu era un adept al pre┼čedintelui pentru c─â Kennedy a dat prea mult─â aten┼úie drepturilor civile ale negrilor care "┼či-au luat-o ├«n cap r─âu de tot". Mai spera, zicea dentistul, c─â noul pre┼čedinte "nu va juca prea mult pe democratul"(pag.107). Aceast─â atitudine fa┼ú─â de moartea lui Kennedy este una din cele mai mari enigme ale europenilor care viziteaz─â America. Americanii nu ├«n┼úeleg nici azi, de ce europenii ┼či mai ales germanii au fost a┼ča de impresiona┼úi de moartea lui Kennedy. Dobr├«nin d─â o explica┼úie interesant─â:t├ón─ârul pre┼čedinte, cu z├ómbetul s─âu optimist s─âdise ├«n inima oamenilor de pretutindeni inclusiv din URSS, speran┼úa ├«ntr-o lume mai bun─â f─âr─â teama r─âzboiului nuclear. Moartea sabrutal─â a dobor├ót omul care ├«ntruchipa Speran┼úa... Iar oamenilor nu li se poate lua speran┼úa!