Extracția bazaltului în România Mare, în timpul Marii Crize Economice

S-a spus că statul român nu era suficient de modern și încă era dominat de pasiunea pentru materialele de construcție tradiționale. Lipsa de potențial economic ducea la un conservatorism în domeniul imobiliar și încă mai erau folosite lemnul și pământul în procesul de ridicare a clădirilor. Datele statistice ale autorităților nu confirmă această concepție despre trecut, dar tomurile sunt prea stufoase pentru a mai fi mișcate de pe rafturile bibliotecilor.

România se schimba la față în ritm rapid, dar istoricii au obiceiul să amintească numai aspectele negative din trecut. Bazaltul este o rocă vulcanică renumită pentru duritate și rezistență, ceea ce o făcea interesantă pentru constructori și pentru clienți. Au fost smulși din munți 63.862 mc de material în anul 1931, dar cererea era din ce în ce mai mare. S-a ajuns în 1935 la 158.970 mc și prețul a trecut de 34 milioane de lei în raport cu 9,1 milioane din 1931. Cererea a fost permanent mai mare decât ceea ce s-a înregistrat în anul 1931 și patronii din construcții aveau nevoie de marfă multă pentru satisfacerea clienților cu potențial financiar. Nu este de mirare că a fost un adevărat salt al cererii în 1932 și au fost trimise spre șantiere volume care au urcat până la 145.079 mc. Veniturile au sporit la peste 12 milioane de lei.

Era o cerere importantă de materiale durabile și munții erau luați cu asalt pentru a se obține bazaltul necesar marilor orașe ale țării. Se dorea o țară după modelul oferit de Occident și acolo erau la modă clădirile impresionante prin dimensiuni și ridicate din cărămidă, beton, piatră și sticlă. Natura trebuia modelată de om pentru a se ajunge la ceea ce visau clienții cu bani.

Exploatarea rocii vulcanice era dificilă în perioada interbelică deoarece nu existau utilaje de mare putere și nici mijloacele motorizate nu permiteau o deplasare rapidă a materialului extras până la vagoanele de cale ferată. Cererea era prea mare pentru a nu se realiza o muncă grea de obținere a bazaltului.

Se zice prin cărțile de Istorie că începând din 1929 a fost Marea Criză Economică, dar patronii români cereau din ce în ce mai multe produse în vederea realizării de construcții durabile și de mari dimensiuni, România cunoscând o înflorire edilitară tocmai în epoca definită drept de recesiune. Cărțile dedicate studiilor economice și istorice ar cam trebui modificate în spiritul adevărului, dar autorii preferă să repete poveștile dezvoltate inițial de către savanți reputați.

Mulți nici nu doresc să gândească, amintirea vechilor teorii fiind ceva ce nu obosește creierul și permite scrierea rapidă de articole, studii științifice și tomuri voluminoase. Munții erau sfârtecați pentru a da piatra rezistentă și istoricii aplică în continuare principii comuniste de dezinformare. Se poate întotdeauna scrie că a fost o prea puțină cantitate de materiale de construcție și autorii epocii roșii demonstrau mereu că în perioada regimului burghezo – moșieresc nu s-a muncit suficient din cauza existenței unui sistem de producție capitalist, prădalnic. Se făcea mereu comparație cu anul 1938 și nu contă că era deja 1965 sau chiar 1980.

_{Foto sus: Societatea de bazalt artificial şi ceramică, la Expoziţia din 1906 (© iMAGO Romaniae)}