Expansiunea economică românească în timpul Marii Crize Economice
Fenomenul de recesiune a pornit din SUA în octombrie 1929 și s-a răspândit apoi la nivel planetar. N-a mai funcționat industria, construcțiile din orașe au fost oprite și nici prețurile produselor agricole nu-i mai satisfăceau pe fermieri. A fost un rău universal imposibil de oprit. Elitele timpului au încercat să se opună valului nimicitor, dar n-au reușit să facă față fenomenului ce se putea manifesta ca un defect al sistemului de producție de tip capitalist, concurențial. Cărțile de Istorie conțin imagini cu ceea ce nu putea fi rezolvat și se aștepta ca sistemul să se regleze de la sine în timp.
Datele statistice din România anului 1940 arată o altă situație și istoricii au preferat să ascundă adevărul timp de decenii. România Mare era un stat care se dezvolta și chiar specialiștii au fost obligați să recunoască faptul că a ajuns la nivelul agrar – industrial. Fabricile erau în căutare de resurse pe toate continentele și din Egipt erau aduse materii prime pentru industria textilă. Dacă au fost importate 450 t de produse pentru fabrici în 1931, s-a ajuns la 1.120 t în 1934, ceea ce însemna un salt spectaculos.
Statul african putea să ofere și mai mult bumbac și s-a ajuns la un import de 8.952 t în 1936. Tot era puțin pentru patronii români și au fost cumpărate în 1938 13.510 t la un preț mai bun decât cel obținut în anul precedent. Era un semn al progresului și o trecere de la țesăturile din lână și cânepă la cele mai fine din bumbac.
România se implica în comerțul global și era un partener comercial ce dorea cantități în creștere de produse de pe continentul african. Se intra în epoca globalizării, dar liderii marilor puteri au avut alte planuri cu statele mici și au provocat Al Doilea Război Mondial. Nu trebuia să existe fericire în țara ce se dezvolta în spațiul carpatic.
Economia României avea nevoie de mărfuri de pe întreaga planetă și soseau în Constanța sau la Galați automobile din SUA sau bumbac din Egipt la schimb cu cereale, lemn și petrol. Comerțul era deja globalizat, dar mărfurile exotice erau achiziționate din metropole și de aceea pare că este concentrat numai pe Europa. Marile puteri aveau grijă să profite de exploatarea coloniilor și să obțină prețuri bune în dauna localnicilor. Clientul român era cel ce plătea pofta de avere a celor de la conducere și care se văitau că trăiesc în epocă de criză.
Foto sus: Constanţa. Portul de petrol, în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)
Mai multe pentru tine...
