Cum urmărea Securitatea ziariștii străini?
Propaganda comunistă îi bombarda zilnic pe români cu materiale despre realizările regimului și despre „condițiile minunate de trai” asigurate prin grija partidului. Presa, producția literară și culturală, manifestările publice de orice fel erau strict cenzurate și dirijate pentru răspândirea mesajului oficial.
Sigur, era greu să vinzi plăsmuirile bombastice unor oameni care se loveau de realitățile vieții de zi cu zi în România socialistă. Magazinele goale, cozile nesfârșite, lipsa alimentelor de bază, casele neîncălzite, „raționalizarea” gazelor și a curentului electric veneau în total contrast cu imaginile rozalii pictate de retorica de stat. Autoritățile știau bine că mesajul nu reușea să-i convingă pe cetățeni, dar nu le păsa. Populația era atent supravegheată, iar cei care se plângeau prea zgomotos de lipsuri, ori foloseau expresii mai puțin elegante la adresa „înaltelor personalități de partid și de stat”, erau urmăriți și avertizați asupra gândirii lor eronate, scrie Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), pe pagina de Facebook a instituției.
Alta era, însă, situația în plan extern. Conducerea comunistă era foarte sensibilă la modul în care starea de fapt din RSR era percepută de opinia publică internațională. Presa străină nu putea fi cenzurată și forțată să prezinte o realitate inventată. Din această cauză oficialitățile încercau prin orice mijloace să controleze narativul.
Jurnaliștii străini sosiți în țară pe linie oficială erau permanent înconjurați de cadre de încredere, li se impunea un program bine pus la punct, de la care nu puteau devia și le erau limitate interacțiunile cu oamenii de pe stradă (motiv pentru care unii veneau cu viză turistică). În plus, erau permanent în vizorul „organelor”. Majoritatea celor cu care veneau în contact oficial erau colaboratori ai securității, deplasările erau supuse filajului, iar convorbirile le erau înregistrare cu mijloace TO (Tehnică Operativă) plasate în telefoane, camerele de hotel și chiar în automobilele închiriate prin intermediul ONT. Bineînțeles, nu întotdeauna măsurile de restricționare a libertății de acțiune și de „influențare pozitivă” dădeau rezultat. Mulți ziariști străini erau semnalați cu activități „ostile”, însă securiștii nu puteau pur și simplu să îi rețină și să-i intimideze. Majoritatea erau figuri cunoscute, care lucrau la instituții de presă importante și care, deseori, aveau relații prin cancelariile occidentale, iar Securitatea dorea să evite posibile scandaluri diplomatice. Astfel încât, apelau la distrugerea secretă a probelor prin subtilizarea înscrisurilor, respectiv prin voalarea filmelor și înregistrărilor magnetice. În ultimă instanță, cei care manifestau constant o atitudine anticomunistă și publicau materiale în care prezentau situația reală a societății românești erau trecuți pe lista ziariștilor indezirabili și li se refuza pe viitor intrarea în țară. (A.C.N.S.A.S. D 16328, vol. 1, 2, 5, 6).
MINISTERUL DE INTERNE
DEPARTAMENTUL SECURITĂŢII STATULUI
DIRECŢIA A III-a și
SERVICIUL INDEPENDENT "D"
nr. 0015665 / 2 decembrie 1985
STRICT SECRET
APROB
ADJUNCT AL MINISTRULUI
General-colonel
IULIAN VLAD
N O T Ă
Pentru executarea întocmai a prevederilor ordinului nr. 00162 / 20 august 1985 privind organizarea controlului informativ-operativ și realizarea unor activități de influență și dezinformare în rândul publiciștilor străini, în scopul cunoașterii, prevenirii, contracarării și neutralizării oricăror încercări din partea acestora de a întreprinde acțiuni de natură să aducă atingere securității statului și prestigiului internațional al țării noastre, în conformitate cu prevederile articolului 37, se constituie o grupă operativă centrală de coordonare, din care fac parte cadre de conducere din unitățile de profil de contraspionaj, informații interne, contrainformații în sectoarele economice, Serviciul independent "D", Unitățile Militare 0544 și 0195, după cum urmează:
1. Colonel MERCE ILIE - locțiitor șef direcție la Direcția I.
2. Colonel IONESCU VERGILIU - locțiitor șef direcție la Direcția a II-a.
3. Locot. colonel RĂDULESCU EMIL - locțiitor șef direcție la Direcția a III-a.
4. Maior CRĂCIUN PAUL - șef colectiv la Serviciul independent "D".
5. Maior DRAGOMIR GH. - din U.M. 0544.
6. Colonel COTUNĂ ION - din U.M. 0195.
Iată cum arătau și unele dintre acțiunile propriu zise ale Securității reglementate prin acest ordin:
1. Percheziții secrete și voalarea filmelor foto, demagnetizarea înregistrărilor, confiscarea notițelor:
„În atenția noastră se află ziaristul francez /…/, titular al pașaportului /…/, intrat în R.S. România la 03.04.89, ca turist, cu viză pentru 8 zile.
Întrucât susnumitul este preocupat să obțină date și imagini foto cu caracter denigrator, de natură să poată fi folosite în propaganda antiromânească din exterior, rugăm ca la ieșirea din țară să i se facă un control atent asupra bagajelor și, în mod secret, să i se voaleze filmele și înregistrările magnetice realizate; totodată să i se rețină eventuale înscrisuri cu caracter ostil.
Rezultatele verificărilor rugăm să ne fie comunicate la telefoanele inter-MI: 828 sau 508.”
2. Filaj, percheziții secrete, informatori, interceptare prin microfoane autonome (lucrări TO IDEB):
„În atenția noastră se află ziariștii francezi /…/, intrați în țară la data 07.04.1989 pentru a urmări meciul de handbal DINAMO - CRETEIL ce se va desfășura în municipiul Buzău, la 09.04.89.
Rugăm luați măsuri de verificare a celor în cauză (filaj, percheziții secrete, lucrări TO IDEB, folosirea rețelei informative etc.) și de prevenire a intrării lor în contact cu elemente cunoscute cu manifestări necorespunzătoare de pe raza dvs. de competență.
Rezultatul măsurilor rugăm să ne fie comunicat operativ la telefoanele inter-M.I. 828 sau 508.”
3. Cazarea în camere în care erau montate mijloace de ascultare:
„La ordinul dvs. telefonic din 29.01.1983 raportăm că /…/, reporter la <RADIO FRANCE INTERNATIONALE>, a fost cazată la hotel „TURIST” din Galați în noaptea de 29 spre 30.01.1982 [notă: eroare de dactilografiere, este vorba de 1983].
Nu au rezultat legături, dar întrucât a refuzat succesiv un nr. de 4-5 camere, nu a putut fi cazată într-o cameră prevăzută cu mijloace T.O. Se pare că special a adoptat această conduită.”
4. Darea spre închiriere a unei mașini dotate cu microfoane și urmărirea cu o altă mașină în care se realiza recepția (și filajul):
„În conformitate cu ordinul rezolutiv al șefului unității, privind pe cetățeanul francez /…/, suspect a fi ziarist, care urmează să vină în țara noastră în ultima decadă a lunii ianuarie a.c., susnumitului urmează a-i fi închiriat un autoturism dotat cu mijloace TO, respectiv Dacia 1300, nr. 14-B-169.
În vederea exploatării mijloacelor speciale propun să aprobați repartizarea unui autoturism din dotarea unității, care va fi condus de mr. Cămărășan Ion și un ofițer de la Serv. „T” din cadrul Direcției a III-a care va asigura recepția datelor de interes operativ.”
Foto sus: Nicolae Ceaușescu (© „Fototeca online a comunismului românesc”)
Mai multe pentru tine...
