Scrisorile de la Amarna, tăblițele de lut care au redefinit locul Egiptului în lumea antică
Atunci când au fost descoperite Scrisorile de la Amarna, mulți cercetători au crezut că sunt falsuri. Ele nu erau scrise pe papirus, ci pe tăblițe de lut – un material care nu era folosit în Egiptul Antic. De asemenea, nu erau redactate în limba egipteană veche, ci într-o variantă cuneiformă a limbii akkadiene, vorbită de civilizațiile învecinate, precum asirienii și babilonienii.
Deși au fost găsite în și poartă numele vechiului oraș egiptean Amarna (Akhetaton), aceste tăblițe nu își au originea în țara faraonilor. Așa cum indică materialul din care sunt făcute și sistemul de scriere utilizat, mesajele lor au fost redactate în alte locuri – în curțile conducătorilor vasali și ale regilor rivali. Fiecare era adresată conducătorului statului egiptean, demonstrând existența unei vaste și sofisticate rețele diplomatice, relatează artnet.com.
Majoritatea celor 382 de Scrisori de la Amarna descoperite până în prezent datează din secolul al XIV-lea î.Hr., o perioadă unică din istoria Egiptului Antic, când faraonul Amenhotep al IV-lea și-a schimbat numele în Akhenaton și a mutat curtea din Teba la Amarna, un oraș dedicat zeului solar Aton. Această mutare avea o profundă semnificație religioasă, întrucât Amenhotep urmărea să îl distingă pe Aton (cu care se identifica personal) de ceilalți zei și zeițe ai panteonului egiptean.
Cu excepția inscripțiilor care conțin câteva zeci de mituri, epopei și silabare – folosite, cel mai probabil, ca material de instruire pentru scribii regali – cele mai multe dintre Scrisorile de la Amarna sunt, pur și simplu, scrisori.
O mare parte dintre ele au fost redactate în numele conducătorilor vasali care administrau orașe și mici regate în numele faraonului și îi transmiteau acestuia preocupări legate de comerțul local și de guvernare. Poziția lor este evidentă din modul în care i se adresează faraonului, numindu-l „stăpânul meu” și „Soarele”, în timp ce pe ei înșiși se descriu drept slujitorii săi.
„Mă plec la picioarele tale de șapte ori și încă de șapte ori”, se spune într-o scrisoare trimisă de Abi-Milku din Tir, care își informa suveranul despre o aparentă operațiune militară: „Am îndeplinit ceea ce regele, stăpânul meu, mi-a poruncit. Întreaga țară se teme de oștile regelui, stăpânul meu”.
Un număr mai restrâns de scrisori nu au fost trimise de supușii faraonului, ci de egalii săi: regi rivali aflați la conducerea unor imperii vaste și puternice. În concordanță cu rangul lor, tonul acestor autori este mai puțin supus, aceștia adresându-se de regulă faraonului cu apelativul „frate”. Scrisorile lor nu tratează conflicte, ci anunță schimburi de daruri și propuneri de căsătorii regale.
„Nu întârzia solul pe care l-am trimis la tine în vizită”, se arată într-o scrisoare a lui Așur-uballit I, primul rege al Imperiului Asirian Mijlociu. „Lasă-l să vină, apoi să se întoarcă aici. Să vadă cum ești tu și cum este țara ta, iar apoi să revină aici”.
Așa cum a subliniat Metropolitan Museum of Art într-un articol, Scrisorile de la Amarna par să fi avut atât un rol practic, cât și unul ceremonial. Ele nu erau citite în tăcere, ci rostite cu voce tare în cadrul ritualurilor de la curte, iar dimensiunile, formele și culorile diferite ale tăblițelor indică faptul că fiecare conducător folosea modele personalizate.
Motivele pentru care aceste documente s-au păstrat într-o stare atât de bună ar putea fi, de asemenea, atât practice, cât și ceremoniale. În primul rând, scrisorile – dintre care unele par să fi fost mutate de-a lungul timpului între diferite arhive – erau probabil păstrate pentru a constitui o evidență a cererilor, invitațiilor și darurilor diplomatice, putând fi consultate ulterior. În același timp, multe dintre aceste mesaje, adevărate amintiri ale unor relații prețuite sau respectate, este posibil să fi fost conservate și datorită valorii lor simbolice și prestigiului pe care îl reprezentau.
Astăzi, Scrisorile de la Amarna sunt, înainte de toate, mărturii ale unui sistem fără precedent de relații geopolitice, întemeiat pe un ansamblu de reguli și cutume diplomatice bine codificate.
Foto sus: Akhenaton și Nefertiti, alături de copiii lor (© Muzeul Egiptean din Berlin / Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
