Adulter, tortură și o coroană fără încoronare. Scandalul care a lovit dinastia regilor Franței
În primăvara anului 1314, curtea regelui Filip al IV-lea cel Frumos a fost lovită de un scandal care atingea unul dintre cele mai sensibile puncte ale unei monarhii medievale: legitimitatea copiilor din familia regală. Două dintre nurorile regelui, Margareta și Blanche de Burgundia, au fost acuzate că întrețineau relații adulterine cu doi tineri cavaleri normanzi, frații Philippe și Gauthier d’Aunay. Cea de-a treia noră, Ioana de Burgundia, era suspectată că știa ce se întâmpla și că le protejase.
Urmările au fost rapide și violente. Cei doi bărbați au fost torturați și executați. Margareta și Blanche au fost trimise în fortăreața Château-Gaillard din Normandia, în timp ce Ioana a ajuns la castelul Dourdan și avea să fie ulterior exonerată.
Povestea a rămas în istorie sub numele de Afacerea Turnului Nesle, deși chiar această denumire ascunde o problemă. Cronicile apropiate evenimentelor vorbesc despre adulter, arestări și pedepse, dar legătura precisă cu celebrul turn parizian este mult mai puțin sigură decât ar sugera legenda. Istoriografia franceză de la începutul secolului XX observa deja că primii cronicari ai secolului al XIV-lea nu pomenesc nici Turnul Nesle, nici personajul Buridan și nici presupusele cadavre ale amanților aruncate în Sena.
Citeste si
Își legau testiculul stâng pentru a avea un băiat. Strania credință care supraviețuia în epoca Tudor
Iubirea secretă a ultimului țar al Rusiei. Ce a șters Mathilde Kschessinska din propriile memorii
Ceea ce s-a întâmplat în 1314 era oricum suficient pentru a zgudui monarhia Capețiană fără ajutorul legendelor apărute mai târziu.
O prințesă burgundă în familia regelui Franței
Margareta se născuse în jurul anului 1290 și aparținea uneia dintre cele mai importante familii ale regatului. Tatăl său era Robert al II-lea, duce de Burgundia, iar mama, Agnès de France, era fiica regelui Ludovic al IX-lea, viitorul Sfânt Ludovic. Margareta avea, prin urmare, sânge capetian și prin propria familie.
În 1300 a fost logodită cu Ludovic, fiul cel mare al regelui Filip al IV-lea. Contractul matrimonial a fost semnat în anul următor, dar căsătoria a fost amânată și a avut loc abia la 23 septembrie 1305, la Vernon. Între timp murise Ioana I de Navarra, mama lui Ludovic, iar acesta devenise rege al Navarrei. Prin căsătorie, Margareta devenea astfel regină a Navarrei cu aproape un deceniu înainte să devină și regină a Franței.
Cuplul nu a avut imediat copii. Abia la 28 ianuarie 1312 s-a născut o fiică, Ioana, cea care avea să devină mai târziu Ioana a II-a a Navarrei.
Această fetiță avea să fie una dintre persoanele asupra cărora scandalul din 1314 va avea cele mai importante consecințe. Pentru că într-o familie regală adulterul nu ridica doar problema fidelității dintre soți. Ridica întrebarea mult mai gravă: al cui este copilul?
Povestea celebrelor punguțe brodate
Una dintre cele mai cunoscute versiuni despre descoperirea aventurilor o are în centru pe Isabela a Franței, fiica lui Filip al IV-lea și soția regelui englez Eduard al II-lea.
Povestea spune că, în timpul unei vizite în Franța din 1313, Isabela le-ar fi oferit cumnatelor sale punguțe brodate din mătase. Mai târziu ar fi observat obiecte asemănătoare la centurile fraților d’Aunay și ar fi dedus că femeile le dăruiseră amanților. Suspiciunea i-ar fi fost transmisă tatălui ei, care a dispus supravegherea celor implicați. Este o scenă excelentă pentru un roman istoric.
Problema este că nu o putem trata drept fapt sigur.
Cercetarea prezentată la International Medieval Congress din 2024 urmărește originea episodului și arată că povestea punguțelor apare în cronici mai târzii, considerând-o apocrifă. Existența unor asemenea obiecte și faptul că darurile oferite unui cavaler puteau avea o conotație afectivă sunt perfect plauzibile pentru epocă. Nu rezultă de aici că Isabela a descoperit adulterul printr-un asemenea indiciu.
Sursele apropiate evenimentelor ne oferă o imagine mai puțin cinematografică.
La 9 aprilie 1314, Margareta, Blanche și Ioana au fost arestate din ordinul lui Filip al IV-lea. Primele două erau acuzate că avuseseră relații cu Philippe și Gauthier d’Aunay. Ioana era suspectată de complicitate.
Ce anume a pus în mișcare ancheta rămâne mai greu de stabilit.
Confesiuni obținute prin tortură
Frații d’Aunay au fost interogați și, potrivit mai multor cronici, au recunoscut relațiile. Numai că mărturisirea a fost obținută prin tortură.
Acest detaliu modifică inevitabil felul în care trebuie citite documentele. Istoriografia mai veche a acceptat de regulă vinovăția celor implicați, pornind și de la ideea că Filip al IV-lea nu ar fi acționat cu o asemenea brutalitate împotriva propriei familii fără dovezi solide.
Istoricul Tracy Adams atrage însă atenția asupra fragilității acestei logici. Cronicile au fost redactate într-o lume în care acuzațiile de adulter împotriva reginelor și prințeselor puteau avea o funcție politică și morală, iar confesiunile obținute prin constrângere nu pot fi considerate automat probe. Concluzia sa este prudentă: vinovăția Margaretei și a celor implicați nu mai poate fi stabilită cu certitudine după opt secole.
Aceasta nu înseamnă că adulterul. Citeste povestea pe turismistoric.ro
Mai multe pentru tine...
