Marea Criză Economică: Schimburile comerciale între România și Ungaria, în anul 1931
Anul 1931 a fost inclus de către specialiști în ceea ce se numește Marea Criză Economică și a fost o epocă de decădere în toate domeniile de producție. Datele statistice indică totuși o intensă circulație a mărfurilor și schimburile comerciale cu Ungaria erau înfloritoare. Ambele state aveau ceea ce-i lipsea celuilalt partener.
Clienții români au cumpărat de peste graniță mărfuri cu o masă de 39.272 t și acestea au fost prețuite la 587,6 milioane de lei. Cele 9.300 t de produse americane au fost prețuite la puțin peste 585 milioane de lei. Era o piață interesantă de exploatat din moment ce fabricile moștenite de la fostul imperiu ridicat de Dinastia de Habsburg putea să ofere fier, motoare și mașini.
Budapesta avea dominație asupra unui teritoriu insuficient de bogat în resurse și trebuia să caute materii prime și combustibil în ținuturile vecine. Au fost cumpărate din România 1.336.042 t de mărfuri și valoarea acestora a fost de 2.266.658.000 lei. Piața maghiară era inundată cu cereale, lemn și combustibil lichid și Ungaria devenea un important contribuitor la bugetul de stat al României. Se înregistra o scurgere deosebită de capital peste graniță și cercurile de interese din Budapesta nu vedeau cu ochi buni această hemoragie financiară ce asigura prosperitatea regiunilor învecinate. Balanța comercială trebuia să fie echilibrată.
Clienții români căutau pe orice piață aparate, mașini și utilaje pentru dezvoltarea economiei și au fost cumpărate 911 t de astfel de mărfuri speciale. Cumpărătorii maghiari și germani au rămas atașați de vechile circuite economice de pe timpul monarhiei habsburgice. Au fost considerate interesante și vehiculele și 98 de tone au fost înregistrate la frontieră. Producătorii români erau dornici să cumpere cât mai mult fier și au sosit 25.853 t, piața locală fiind încă afectată de haosul provocat de căderea imperiului. Au fost cumpărate și 531 t de alte metale și metaloide pentru realizarea de mărfuri prelucrate superior.
Cel mai căutat produs românesc era oferit de păduri și au fost trimise peste graniță 886.140 t de lemn, cel ce asigura aproape jumătate din încasări. Totuși, era un material prea puțin prelucrat și veniturile asigurate nu erau prea mari decât prin sporirea cantităților oferite clienților. Lemnul era urmat de cereale și 243.384 t au plecat spre vest. Chiar dacă Ungaria dispunea de teren fertil, mărfurile românești puteau să intre pe piață. Abia pe locul al treilea ajungea petrolul cu un preț destul de scăzut. Cele 161.344 t au fost prețuite la puțin peste 202 milioane de lei.
A fost cel mai bun an pentru România din perioada 1931 – 1938, mărfurile maghiare fiind scumpite în paralel cu o scădere a importurilor de materii prime.
Chiar dacă se spune că a fost recesiune în anul 1931, economia celor două state din Europa asigura cantități mari de mărfuri pentru un nivel de trai din ce în ce mai ridicat pentru o populație în creștere.
România înregistra o acumulare de capital prin forțarea exporturilor, ceea ce era deranjant pentru alți producători. Erau lupte crâncene pentru piețe de desfacere în perioada interbelică și statele s-au implicat prin politici de expansiune teritorială. A fost ușor să se ajungă la un nou război mondial.
Foto sus: Ploiești. Rafinăria de petrol, în perioada interbelică (© iMAGO Romaniae)
