Emil Borisovici Valev, agricultura modernă și dezvoltarea României socialiste

S-a scris mult despre existența unui zis Plan Valev în care un economist sovietic ar fi plănuit destrămarea României comuniste și transformarea acesteia în simplu grânar al lagărului socialist. Istoricii care au publicat după 1989 au atacat cu înverșunare opera gânditorului sovietic de origine bulgară și chiar elevii pot afla la examene despre dușmanul de moarte din 1964 al patriei populare. S-a uitat principiul fundamental al scrierii Istoriei: fără ură și părtinire.

Realitatea este că specialiștii în cercetarea trecutului s-au obișnuit să repete ceea ce au scris înaintașii și apoi amplifică tezele zise științifice, recunoscute universal. Nici măcar nu se mai dorește să se spună că Emil Borisovici Valev a fost un specialist în Geografie economică și nu în Economie. În plus, Planul Valev a fost un oarecare articol de geografie dintr-o revistă puțin cunoscută a Universității Lomonosov din Moscova.

Marea vină a cercetătorului din Moscova a fost cea conform căreia dorea transformarea României în grânar pentru restul lagărului socialist și ar fi plănuit distrugerea industriei ce era în plin avânt.

Dezvoltarea agriculturii

Este adevărat că o parte a articolului se referă la dezvoltarea agriculturii, ceea ce era absolut normal după standardele economice sovietice. Problema este că autorul scrie despre dezvoltarea regiunii fostei Țări Românești cu ajutorul irigațiilor, ceea ce ar fi asigurat uriașe cantități de cereale pentru export către un lagăr înfometat tocmai din cauza industrializării. Se considera că producția poate să ajungă în cazul porumbului până la 10 tone de boabe la hectar și aceste cantități ar fi fost utile pentru dezvoltarea complexelor industriale de creștere a animalelor pentru producții de carne, lapte și ouă. Chiar deșeurile din agricultură puteau să fie interesante pentru industrie și din paie se realiza hârtie.

Autorul a scris clar că astfel de producții sunt obținute și dacă se administrează îngrășăminte chimică din belșug și aceasta putea să provină de la combinatul chimic ce se construia la Craiova, amintit într-o notă de subsol. Valev considera că raionul dunărean urma să fie un important exportator de cereale, legume și plante tehnice la nivel european. Terenurile din zonele joase erau supuse inundațiilor și se impunea efectuarea de îndiguiri pentru protejarea recoltelor de furia Dunării sau a principalelor râuri de la sud de Carpați.

Agricultura însemna în mod obligatoriu o dezvoltare a industriei și era apreciat în mod deosebit combinatul chimic de la Turnu Măgurele, cel care ar fi trebuit să asigure o producție deosebită de acid sulfuric, de îngrășăminte fosfatice și de metale precum cupru și zinc. Combinatele de la Craiova și Năvodari erau noi cetăți ale chimiei cu aplicare în agricultură. Erau coloși industriali ce respectau ideile lui Iosif Stalin de dezvoltare economică și n-ar fi putut E. B. Valev să publice ceva ce aducea ani buni de închisoare. Munca în agricultură implica realizarea unor importante fabrici de mașini. Alte uzine urmau să asigure pompele pentru irigarea terenurilor fertile.

Industria înseamnă în mod obligatoriu fabrici de prelucrare a materiilor prime, cele ce sunt perisabile sau nu pot fi consumate în stare brută. Valev însă era puțin interesat de domeniu și a tratat tema întreprinderilor de conserve, zahăr și ulei în doar patru rânduri. Atât a ieșit în traducerea românească. Cerealele se puteau transporta în formă brută, dar era nevoie de mori pentru a se obține făină și, în plus, erau necesare fabrici uriașe de pâine pentru hrănirea maselor de muncitori. Economiștii nu prea sunt încântați de domeniul alimentar deoarece nu aduce venituri uriașe, dar acestea sunt constante pentru că oricine trebuie să mănânce. În plus, autoritățile aveau monopol asupra comerțului și puteau să impună ce preț doreau la materia primă și la marfa finală.

N-a existat vreun cuvânt critic la adresa politicilor duse de către Gheorghe Gheorghiu – Dej și chiar există un ton laudativ la adresa măsurilor luate de centrul de putere de la București. Opera geografului sovietic a fost analizată de către stalinistul Mihail Suslov și acesta n-a găsit ceva contrar ideologiei comuniste. Valev s-a referit numai la regiunile învecinate Dunării și a considerat că fluviul n-a fost suficient de mult exploatat în raport cu potențialul real.

Chiar avea dreptate când a scris că locuitorii români au preferat să locuiască în zonele de deal și de munte unde terenurile fertile pentru agricultură erau puține și cu suprafețe limitate. O agricultură intensivă ar fi asigurat o prosperitate deosebită a locuitorilor din lagărul comunist și ar fi dus la eliminarea renumitelor cartele alimentare, un adevărat coșmar al cetățenilor fericiți de politicile Moscovei. Autorii contemporani nu fac diferența dintre ideile politrucilor din slujba Kremlinului și oamenii de înaltă valoare științifică.

Ideile lui Valev erau perfecte pentru România populară și autoritățile de la București chiar doreau o dezvoltare a culturilor agricole pentru a avea produse alimentare pentru export și valuta obținută urma să fie folosită pentru importul de utilaje industriale. Nu s-a scris ceva de rău despre politica regimului Dej și orice savant avea grijă să formuleze ideile în limbajul de lemn al epocii și fără să existe posibilitatea unor interpretări ostile. Emil Borisovici Valev a fost o victimă a nomenclaturii de la București din motive politice și dacă și-a luat cele mai bune măsuri de protecție intelectuală. Politica nu ține cont de ceva și nu respectă valorile intelectuale.

_{Ion Gheorghe Maurer, în vizită la o expoziție agricolă din Târgu Mureș (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 196/1968)}