E o enormitate a afirma  c─â ne am n─âscut ortodoc┼či jpeg

E o enormitate a afirma c─â ne-am n─âscut ortodoc┼či

­čôü Istoria Religiilor
Autor: R─âzvan Theodorescu

Exist─â o expresie des folosit─â ├«n ultimii ani, potrivit c─âreia poporul rom├ón s-a n─âscut cre┼čtin, ba chiar mai mult, ortodox. Este o enormitate a afirma c─â ne-am n─âscut ortodoc┼či. Ne-am n─âscut cre┼čtini ├«n m─âsura ├«n care ├«n secolele VIII-IX, atunci c├ónd etnogeneza se ├«ncheia, cre┼čtinarea protorom├ónilor de asemenea se terminase. Popula┼úia romanic─â era o popula┼úie cre┼čtin─â ├«n sens latin, iar aici stau m─ârturie argumentele lingvistice precum:Basilica, Dominus Dei etc. Latinitatea cre┼čtinismului nostru este o latinitate provincial─â, daco-moesic─â, ├«ns─â ├«n niciun caz nu se poate vorbi de Ortodoxie. Din punct de vedere metodologic, vorbim de catolicism ┼či ortodoxism abia dup─â momentul Schismei lui Cerularius din 1054.

Exist─â o problem─â a deciziei liderilor cu privire la o religie sau alta. ├Än aceast─â privin┼ú─â rolul elitelor este determinant. De pild─â, cneazul Glad, care nu este un rom├ón, la Cenad, a ales s─â fie botezat de bizantini la Vidin. El a optat pentru acea formul─â ├«mpotriva ungurilor care aleseser─â formula apusean─â. Liderii sunt cei care hot─âr─âsc, nu poporul. Se cuvine s─â renun┼ú─âm la aceast─â formul─â romantic─â, dup─â cum se cuvine s─â renun┼ú─âm ┼či la cea a p─âstr─ârii unei ÔÇ×con┼čtiin┼úe na┼úionaleÔÇť potrivit c─âreia p─âstorul doinind ┼čtia c─â este roman. Acest lucru vine pe cale iezuit─â, din lumea contrareformei, ├«n ┼čcolile iezuite din Polonia, unde elevii sunt Grigore Ureche ┼či Miron Costin. Ei ┼či-au ├«nsu┼čit ideea ÔÇ×Roma triumfasÔÇť, idee iezuit─â a contrareformei, ┼či au concluzionat c─â de la R├óm ne tragem.

Totu┼či, este un lucru ce trebuie luat cu precau┼úie. ├Än primul r├ónd, aderarea noastr─â la Ortodoxie este un fenomen de lung─â durat─â, datorat modific─ârilor din ansamblul Europei Central-Orientale ┼či de Sud-Est ┼či a convertirilor ce au loc ├«n perioada form─ârii poporului rom├ón. Ceea ce se poate spune este c─â noi suntem singurul popor, prin latinitatea noastr─â, de vechi cre┼čtinism. ├Än studiul Monumentum princeps ┼či geneza statelor ├«n Europa R─âs─âritean─â am radiografiat comparativ convertirile la cre┼čtinism din acest spa┼úiu.Convertirile vecinilor.

├Änt├ói, cazul bulgar, din anii ÔÇÖ60 ai secolului al IX-lea, cu cre┼čtinarea hanului Boris devenit Mihail, cre┼čtinare f─âcut─â la Prisca;avem prima decizie a unor lideri de a merge ├«ntr-o anumit─â direc┼úie. Liderul este pus ├«n fa┼úa unei op┼úiuni:pe de-o parte era Biserica Romei, care, prin Papa Nicolae I, cerea bulgarilor s─â intre sub jurisdic┼úia sa ÔÇô ├«nc─â nu era catolic─â pentru c─â suntem de-abia ├«n secolul IX ÔÇô ┼či pe de alt─â parte, Biserica din Constantinopol. Bulgarii au ales Patriarhia Ecumenic─â, a┼ča cum au ales-o mai t├órziu s├órbii, rom├ónii ┼či a┼ča cum erau s-o aleag─â ┼či ungurii. Motivul acestei alegeri a fost un fapt fundamental care, ecleziologic, desparte Roma de Constantinopol:prima, fiind o monarhie democratic─â, nu admite autocefalii (autonomii biserice┼čti). Acest lucru a fost afirmat prin faimosul ÔÇ×Dictatus PapaeÔÇť, din secolul al XI-lea, al lui Grigore al VII-lea Hildebrand. Bizan┼úul, ├«n schimb, mai flexibil, las─â aceast─â posibilitate. Aceast─â autonomie este ceea ce au ales primii din acest spa┼úiu:bulgarii. Au urmat ru┼čii lui Vladimir la sf├ór┼čitul secolului al X-lea, ├«n urma unor rela┼úii speciale pe care marii cneji le-au avut cu Constantinopolul. Apoi Serbia, ├«ns─â ├«ntr-un timp care este foarte neclar.

asparuhbulgariteatlasug1 jpg jpeg

Bulgarii trecând Dunărea în 672, sub condurea hanului Asparuh

Un caz particular este cel al ungurilor. ├Än general se vorbe┼čte doar de anul 1000 ┼či de ┼×tefan cel Sf├ónt care a ales Biserica Romei. Situa┼úia este mai complicat─â. Se cunoa┼čte azi c─â a fost un grup disident de hoarda lui Arpad, care a plecat din Panonia ├«n c─âutare de noi teritorii ┼či, ca to┼úi migratorii cresc─âtori de vite, ├«n c─âutare de sare. Aceast─â plecare s-a f─âcut pe valea Mure┼čului. A mers din zona actual─â a Aradului p├ón─â ├«n zona Alba Iulia. Aici, acest grup condus de Gyula s-a stabilit ├«n vechiul Apulum, iar acesta a plecat la Constantinopol, unde s-a cre┼čtinat ├«n jurul anului 950. Apoi s-a ├«ntors ├«napoi ├«n ┼úinuturile sale ├«mpreun─â cu Ierotei, Episcopus Turkias (episcop al Turciei). De ce al Turciei? Pentru c─â numele de turci era dat de cronicarii bizantini tuturor celor care veneau din R─âs─ârit, inclusiv ungurilor. Acest Ierotei a fost recent canonizat de Patriarhia ecumenic─â pentru opera sa misionar─â.

De asemenea, a existat la Alba Iulia ├«n secolul al X-lea un baptisteriu, urmele sale se p─âstreaz─â sub actuala catedral─â catolic─â a ÔÇ×Sf├óntului MihailÔÇť. Acesta, zidit dup─â o tehnic─â bizantin─â, este locul ├«n care aproape sigur ungurii lui Gyula s-au cre┼čtinat. Cre┼čtinarea sub semnul Bizan┼úului a durat c├óteva decenii la nivelul elitelor. Fiica acestui Gyula, ┼×arolta, era cre┼čtin─â cu siguran┼ú─â. Ea s-a c─âs─âtorit cu un conduc─âtor maghiar, Gheza, ┼či au avut un fiu:Vajk. El este cel care, c─âs─âtorindu-se cu fiica ducelui de Bavaria, cu Ghizela, care apar┼úinea credin┼úei apusene, a ales Biserica Romei. Astfel, Vajk a devenit ┼×tefan cel Sf├ónt, marele cre┼čtin─âtor al Ungariei. Totu┼či originea sa este ├«ntr-un mediu apropiat Constantinopolului. Interesant este c─â dup─â momentul ┼×tefan cel Sf├ónt au fost cel pu┼úin c├óteva domnii ÔÇô amintesc pe cea a lui Gheza, amintesc pe cea a lui Andrei I ÔÇô care a fost marcat─â de rela┼úii cu Bizan┼úul. Coroana regal─â a Ungariei reprezint─â o diadem─â trimis─â din Bizan┼ú.

Crown Sword and Globus Cruciger of Hungary edit jpg jpeg

Coroana regelui maghiar ┼×tefan cel Sf├ónt (este o diadem─â trimis─â de ├«mp─âratul bizantin)

De asemenea, un mare bizantinolog ungur a demonstrat c─â ├«n Ungaria de Sud, mult─â vreme, p├ón─â ├«n secolele XIII-XIV, unii sfin┼úi erau celebra┼úi dup─â calendarul Bisericii de acum ortodoxe. Abia stingerea Arpadienilor (1301) ┼či venirea Angevinilor a f─âcut ca orientarea occidental─â, catolic─â, s─â fie absolut─â, duc├ónd chiar la dezna┼úionaliz─ârile de rom├óni ┼či catoliciz─ârile de ortodoc┼či. Chiar dac─â ne place s─â spunem c─â Matei Corvin a fost de origine rom├ón─â, el a fost un bun ungur ┼či un bun catolic. De asemenea, familiile nobiliare rom├óne┼čti s-au maghiarizat, catoliciz├óndu-se ÔÇô spre exemplu Dr─âgo┼čte┼čti au devenit Dragffy, iar C├ónde┼čtii au devenit Kendefi. Cnejii care au r─âmas ortodoc┼či au devenit ┼ú─ârani, din vechea origine nobiliar─â au p─âstrat doar denumirea de chinez/chineji.Cre┼čtinismul ├«ntre oportunism politic ┼či persuasiune feminin─â.

Mai exist─â un aspect interesant ├«n privin┼úa convertirilor. Studiile antropologilor americani de acum 15-20 de ani au ar─âtat un lucru:conversiunile la cre┼čtinism, de pretutindeni ┼či dintotdeauna, se fac ├«ntotdeauna cu un rol fundamental al femeii. Femeia e bun─â conduc─âtoare de cre┼čtinism. Patimile, drama lui Iisus le impresioneaz─â mai puternic. ├Än favoarea acestei teorii stau cazul ┼×aroltei ÔÇô ├«n cazul cre┼čtin─ârii ungurilor, al faimoasei Olga, care s-a cre┼čtinat ├«n secolul X la Constantinopol, ├«n cazul ru┼čilor, dup─â cum probabil ┼či ┼úarinele ┼či unele principese din spa┼úiul s├órbesc au influen┼úat ├«n cazul bulgarilor.

La toate acestea se poate ad─âuga un lucru, numit de profesorul Dimitrie Obolenski ÔÇ×the political opportunismÔÇť al secolelor XIII-XIV ÔÇô oportunismul politic al unor lideri. Faptul c─â ├«n momentul ├«ncerc─ârii de unire a Bisericilor ├«n fa┼úa pericolului otoman o serie ├«ntreag─â de conduc─âtori bizantini sau balcanici privesc spre catolicism nu trebuie ├«n┼úeles ca pe un act f─âcut din vreo convingere teologic─â. Dimpotriv─â, putem afirma c─â unii dintre bizantinii cunoscu┼úi ca puternici ortodoc┼či, precum ├«mp─âratul Ioan al VI-lea Cantacuzino, au fost pentru unirea Bisericilor. Pentru el ┼či pentru mul┼úi al┼úii era doar o unire politic─â, o salvare de primejdia r─âs─âritean─â. Ideea unor bizantini care erau pentru unire, cum a fost Patriarhul Ioan Bekos (sec. XIII), era aceea c─â Sfin┼úii P─ârin┼úi din secolele IV ┼či V, de la Ambrozie din Milan la Augustin din Hippona, la Grigore din Nisa sau la Vasile cel Mare, aveau opinii oarecum comune, nu identice, deosebirile nefiind majore.

Ritul slav la noi jpg jpeg

Sfin┼úii Chiril (Costantin) ┼či Metodie ├«n misiunea lor de convertire la cre┼čtinism a slavilor sudici ┼či vestici

Acela┼či ├«mp─ârat Ioan al VI-lea Cantacuzino era convins c─â la orice disput─â teologic─â ├«ntre Apus ┼či R─âs─ârit bizantinii vor c├ó┼čtiga ┼či c─â, de fapt, era o problem─â politic─â orientarea spre Apus. Vedem c─â liderul bulgar Ioni┼ú─â Caloianu, rege din dinastia As─âne┼čtilor, alege, la un moment dat, s─â fie catolic. Pentru pu┼úin─â vreme. Era o op┼úiune politic─â apropierea de papalitate. ┼×tefan II Nemania, primul rege s├órb, prime┼čte coroana de la Roma, dup─â aceea se leap─âd─â, lu├óndu-┼či o so┼úie bizantin─â, o Comnen─â, pentru ca mai t├órziu s─â se rec─âs─âtoreasc─â cu o membr─â a familiei ducale vene┼úiene, Anna Dandolo. ┼×i la noi observ─âm acelea┼či muta┼úii. De exemplu voievozii moldoveni La┼úcu ┼či Petru Mu┼čat. ├Äl ┼čtim pe La┼úcu catolic, dar nu a fost de la ├«nceput. Petru Mu┼čat este considerat ortodox sadea, ei bine n-a fost la ├«nceput. De asemenea, ├«n jurul lui Vladislav I ┼či a faimoasei doamna Clara, a doua so┼úie a voievodului Nicolae Alexandru, se pot face diverse afirma┼úii. ├Än privin┼úa liderilor a fost ┼či un moment de conversiune personal─â ├«n 1369 a ├«mp─âratului bizantin Ioan al V-lea Paleologu, dar care n-a avut efecte foarte mari.Cum se p─âstreaz─â Ortodoxia ├«n spa┼úiul rom├ónesc.

Pe de alt─â parte, este un lucru esen┼úial care trebuie marcat:odat─â cu aceste apropieri de catolicism ale elitei ortodoxe din motive politice, clerul monahal, lumea preo┼úeasc─â simpl─â, poporul a p─âstrat tradi┼úia R─âs─âritului, aceea a Ortodoxiei. ├Än cazul rom├ónilor erau, pe de o parte, leg─âturile politice cu a doua Rom─â, ┼či existen┼úa, ├«n momentul etnogenezei ├«n spa┼úiul bulgar, a unei limbi slave biserice┼čti, care a facilitat unele p─âtrunderi de elemente de eclesiologie ├«n spa┼úiul nostru ┼či unele elemente caracteristice poporului nostru care este un popor latin r─âs─âritean.

Cre┼čtinarea bulgarilor a fost esen┼úial─â ┼či determinat─â ├«n impunerea la nord de Dun─âre a ritului ortodox. ├Äns─â nu putem considera ca moment zero al trecerii spre ritul bizantin al popula┼úiilor de la nord de Dun─âre apari┼úia ┼či dezvoltarea Bisericii Ortodoxe Bulgare ca biseric─â autocefal─â. Aceasta se produce ├«nainte de r─âscoala fra┼úilor Petru ┼či Asan (1186). ├Änainte de 1235, c├ónd apare patriarhatul bulgar de la T├órnovo, ├«n secolele XI-XII a existat o ac┼úiune a Bisericii bizantine asupra acestor popula┼úii rom├óno-slave ┼či acest lucru ├«l vedem ├«n limbajul bisericesc. ├Äns─â apari┼úia patriarhatului bulgar este hot─âr├ótoare pentru organizarea eclezial─â nord-dun─ârean─â, cel pu┼úin p├ón─â la ├«nceputul secolului al XIV-lea. Acolo au fost hirotonisi┼úi preo┼úi ┼či episcopi pentru spa┼úiul muntenesc ├«nainte de 1359. Rolul s─âu fundamental se vede at├ót ├«n manuscrisele bulgare p─âstrate, c├ót ┼či ├«n faptul c─â ├«n pronaosul de la Cozia inscrip┼úiile de secol XIV p─âstreaz─â ceva din reforma ortografiei f─âcut─â de Eftimie din T├órnovo.

Benjamin Constant The Entry of Mahomet II into Constantinople 1876 jpg jpeg

Intrarea  lui Mahomed al II-lea ├«n Constantinopol, pictur─â de Benjamin Constant (1876). C─âderea Constantinopolului, ├«n 1453, a dus la sf├ór┼čitul Imperiului Roman de R─âs─ârit, dar nu ┼či la sf├ór┼čitul Bisericii Ortodoxe

├Än privin┼úa acestor rela┼úii rom├óno-bulgare ar mai fi de ad─âugat ceva. Rom├ónii sunt ultimii care ajung la Athos, la Cutlumuz mai exact, ├«n vremea lui Vladislav I, ┼či cer, dup─â pu┼úin timp, s─â se ├«ntoarc─â acas─â. Exist─â un text faimos ├«n care rom├ónii spun c─â nu suport─â organizarea cenobitic─â, chinovial─â (m─ân─âstire ├«n care c─âlug─ârii au via┼úa organizat─â ├«n comun), chiar colhoznic─â, pe care slavii o aveau pentru c─â ei au tradi┼úia ob┼čtii ┼či a zadrugii. Latinii, rom├ónii mai individuali┼čti doreau idioritmie, tipul cel─âlalt de via┼ú─â monahal─â, fiecare dup─â ritmul s─âu, ┼či se ├«ntorc de la Athos. De┼či principii rom├óni sunt mari sprijinitori ai Athosului, monahii rom├óni nu sunt o prezen┼ú─â ├«n mediul athonist dec├ót foarte t├órziu. Tipul de via┼ú─â cenobitic─â, al Ortodoxiei slavo-grece┼čti, nu ├«i prinde pe monahii rom├óni, ├«n pofida leg─âturilor mai sus men┼úionate.

Momentul apari┼úiei episcopiei Cumaniei, continuat─â cu episcopia Milcoviei, care este o ac┼úiune misionar─â a dominicanilor asupra popula┼úiei cumane, vorbe┼čte de un aspect edificator cu privire la credin┼úa popula┼úiei rom├óne┼čti de aici. Documentul, din secolul XIII, vorbe┼čte de pseudoepiscopi, de rit grecesc, care predicau ┼či ├«n orice caz c├ó┼čtigau mai mult─â popula┼úie dec├ót misionarii dominicani.├Än privin┼úa invaziei t─ât─âr─â┼čti s-ar putea crede c─â acest eveniment a ac┼úionat ca o supap─â pentru aceast─â zon─â ├«ntre cele dou─â Biserici care se luptau pentru cre┼čtinarea diverselor popoare migratoare, a se vedea cazul cumanilor. ├Äns─â, dac─â privim mai ├«ndeaproape, observ─âm c─â Roma, ├«nc─â ├«nainte de Schisma de la 1054, s-a ocupat mai mult dec├ót Bizan┼úul de cre┼čtinarea popoarelor migratoare. Acesta din urm─â a avut doar un singur episod notabil de misionarism direct ├«n secolele VIII-X prin trimiterea fra┼úilor Kiril ┼či Metodiu, cu alfabetul glagolitic ┼či chirilic, ├«n Moravia ┼či apoi la slavii din Balcani. ├Än rest, Roma a f─âcut toate aceste ├«ncerc─âri. Momentul invaziei mongole a fost o mare criz─â politic─â, dar din punctul de vedere al Ortodoxiei nu se poate spune c─â s-au petrecut schimb─âri majore. ├Än privin┼úa catolicismului, da. I-a schimbat strategia:de unde ├«nainte de acest eveniment a fost un misionarism direct, prin emisari, s-a trecut la o formul─â mai subtil─â. Aceasta, ┼či pentru c─â dup─â invazia t─âtar─â a venit ┼či cel─âlalt pericol cu mult mai mare:cel otoman. ├Än fa┼úa acestuia, Biserica Catolic─â ├«┼či ├«ndreapt─â ochii spre cei de la nord ┼či de la sud de Dun─âre. ├Äi ademene┼čte reu┼čind de obicei pentru ┬şpu┼úin─â vreme uniri sporadice, ├«ns─â, p├ón─â la c─âderea sa, Bizan┼úul (1453) reprezint─â, ideologic vorbind, un model de credin┼ú─â ┼či civiliza┼úie. ├Än centrul acestei ideologii bizantine st─â flexibilitatea pe care Constantinopolul o las─â fiec─ârei natio de a-┼či urma propriile c─âi pentru organizarea eclezial─â.

Dup─â momentul ├«n care, la 1359, Arge┼čul a preluat tradi┼úia Vicinei ┼či la 1401, Suceava a preluat ├«ntr-un fel tradi┼úia Cet─â┼úii Albe, ├«ncet─â┼úenirea noastr─â ├«n Ortodoxie era definitiv─â. Mai apoi Statul medieval rom├ón apare o dat─â cu Biserica ┼či Biserica o dat─â cu Statul. Trebuie s─â avem ├«n vedere faptul c─â definirea statului medieval, ├«n Europa, nu poate fi conceput─â f─âr─â cre┼čtinism. Mai exact, cre┼čtinarea a dus la crearea unui stat ├«n cazul popoarelor nomade, iar cre┼čtinismul popular la popoarele mai ales latine, sedentare, la franci, la rom├óni (ca s─â iau cele dou─â extreme) a dus, treptat, la formarea statului. Puteau fi ┼či state ariene, dar cre┼čtine ÔÇô cum au fost toate statele germanice, cu excep┼úia francilor. Cre┼čtinismul este cel care determin─â aceast─â recunoa┼čtere a comunit─â┼úii. De altminteri, s─â nu uit─âm c─â ÔÇ×religioÔÇť, substantivul, este legat de verbul ÔÇ×religloÔÇť. Religia este cea care adun─â.Ortodoxia, un motiv al ├«napoierii noastre economice?

Am să închei cu un aspect referitor la modernitatea civilizaţiei ortodoxe. Ideea că Ortodoxia este desuetă sau conservatoare trebuie demontată. În momentul de faţă, 18% din Uniunea Europeană este ortodoxă. În această privinţă trebuie să avem în vedere două aspecte:unul privind raportului economie-confesiune, iar cel de-al doilea e cel al congruenţei Ortodoxiei cu Europa unită.

├Än primul r├ónd, dac─â lu─âm ├«n considerare cercet─ârile ┼čcolii de Sociologie a Religiilor, constat─âm o problem─â a raportului s─âu economie-religie;pretutindeni calvinii sunt mai boga┼úi dec├ót luteranii, luteranii mai boga┼úi dec├ót catolicii, aici se oprea analiza lui Max Weber. Extinz├ónd teoria, catolicii sunt mai boga┼úi dec├ót ortodoc┼čii ┼či ortodoc┼čii, mai boga┼úi dec├ót islamicii, cu excep┼úiile artificiale:Luxemburg ┼či Qatar. Asta, din cauza unui tip de educa┼úie pe care ┼úi-l d─â Ortodoxia, care nu este cel al protestantului. Consider c─â Ortodoxia e legat─â de o anumit─â r─âm├ónere ├«n urm─â economic─â. Protestantul ┼čtie c─â el este o f─âr├óm─â, un nimic ├«n m├óna dumnezeirii, el este n─âscut din p─âcatul lui Adam ┼či al Evei ┼či trebuie s─â munceasc─â continuu ca s─â-i plac─â lui Dumnezeu. Trebuie s─â fie adeptul lui ÔÇ×Times is moneyÔÇť ┼či chiar s─â se bucure pu┼úin de pl─âcerile trupului. R─âs─âriteanul, de la Sfin┼úii P─ârin┼úi din secolul al IV-lea, ┼čtie c─â omul este o parte din Dumnezeu, este f─âcut aidoma Lui, de aceea c├ónd se c─âs─âtore┼čte ├«n Biseric─â i se pune o coroan─â pe cap pentru c─â, pentru o clip─â, este ├Ämp─âratul lumii. ┼×i pentru c─â este asemenea lui Dumnezeu, Dumnezeu ├«l ajut─â. Dumnezeu ├«i face de toate, iar el st─â, se uit─â, se roag─â, se mai joac─â cu ni┼čte m─ât─ânii, aici se ├«nrude┼čte cu islamicul. Este o alt─â educa┼úie.

├Än al doilea r├ónd, de ce este concurent─â cu Europa Ortodoxia ast─âzi? Consider c─â sunt patru motive:1) Ortodoxia este na┼úional─â, astfel este congruent─â cu Europa na┼úiunilor, 2) e sinodal─â ┼či fiind sinodal─â e congruent─â cu Europa democra┼úiei, 3) este ecumenic─â ┼či 4) sprijin─â rela┼úia cu laicatul. ├Äntr-o Europ─â secularizat─â acest lucru conteaz─â, ba chiar mai mult, de aici vine ┼či apropierea Ortodoxiei de protestantism, de luteranism mai ales.

Cronologie

271  Retragerea Aurelian─â. Teritoriul Daciei este p─âr─âsit de administra┼úia roman─â, ├«ns─â cre┼čtinismul ├«ncepuse deja s─â se r─âsp├óndeasc─â, chiar dac─â era o religie persecutat─â286  Prima ├«mp─âr┼úire a Imperiului Roman ├«ntre Diocle┼úian ┼či Galeriu313  Edictul de la Milan, dat de ├«mp─âratul Constantin, prin care religia cre┼čtin─â este permis─â ├«n imperiu325, 381  Primele dou─â Sinoade Ecumenice ale Bisericii ├«n care se compune Crezul364  A doua ├«mp─âr┼úire ├«ntre Valentinian (Apusul) ┼či Valens (Orientul)379-395  Teodosie cel Mare este ultimul ├«mp─ârat al ├«ntregului Imperiu395  Ultima ├«mp─âr┼úire a Imperiului ├«ntre Honorius ┼či Arcadius447, 589  Sinoadele de la Toledo, unde apare adaosul ÔÇ×FilioqueÔÇť ├«n simbolul de credin┼ú─â-Crezul451  Sinodul IV Ecumenic (Calcedon) l─ârge┼čte jurisdic┼úia Constantinopolului asupra Pontului ┼či a Traciei476  Imperiul Roman de Apus dispare472-519  Schisma acachian─â (prima ruptur─â a celor dou─â Biserici)527-565  ├Ämp─âratul Justinian recucere┼čte o parte din vechiul Imperiu de Apus. Imperiul Bizantin e la apogeu602  Marea invazie avaro-slav─â;structura popula┼úiei din Balcani se modific─â radical610  Sunt chema┼úi s├órbii de ├«mp─âratul Heraclie la grani┼úa de vest a Imperiului672  Bulgarii hanului Asparuh trec Dun─ârea ┼či supun triburile slave692  Sinodul Trulan II stabile┼čte egalitate onorific─â ┼či ├«n drepturi ├«ntre patriarhiile Roma ┼či Constantinopol731-732  ├Ämp─âratul Leon III Isaurul trece Iliricum Oriental, Italia de Sud, Creta ┼či Sicilia sub jurisdic┼úia Constantinopolului, spre marea nemul┼úumire a Romei800  Papa Leon al III-lea ├«ncoroneaz─â un rege franc, pe Carol cel Mare, ca ÔÇ×├«mp─âratÔÇť al Imperiului Roman de Apus, ceea ce era o jignire adus─â ├«mp─âratului din Constantinopol860  Ru┼čii din Kiev atac─â Constantinopolul861-863  Disputa dintre Patriarhul ecumenic Fotie ┼či Papa Nicolae I ├«n privin┼úa dorin┼úei de suprema┼úie a Papei peste toat─â Biserica (primatul papal). Papa excomunic─â pe Patriarhul Fotie ┼či clerul ortodox863-886  Ac┼úiunea de misionarism ortodox ├«ntreprins─â de Kiril ┼či Metodie ├«n spa┼úiul slav (s├órbi, bulgari ┼či slavi vestici). Cei doi compun alfabetul glagoritic ┼či pe cel chiril, precum ┼či Liturghia ├«n slav─â864  Cre┼čtinarea bulgarilor sub hanul Boris, devenit Mihail I866  Conflictul Roma-Bizan┼ú pentru cre┼čtinarea bulgarilor (de┼či cre┼čtina┼úi oficial de Constantinopol, Papa Nicolae I le trimite ┼či el misionari). Ac┼úiunea Papei este condamnat─â de Patriarhul Fotie, care ├«l excomunic─â pe Nicolae I893  Se reiau leg─âturile dintre cele dou─â scaune patriarhale896  Ungurii ajung ├«n C├ómpia Panoniei ┼či a Tisei927-969  ├Än timpul ┼úarului Petru I, ├«mp─âratul bizantin recunoa┼čte un patriarh bulgar, dar acesta nu este validat de Biserica Constantinopolului953  Gyula, al doilea demnitar al hanului maghiar, e cre┼čtinat la Constantinopol. El se ├«ntoarce ├«n regiunea pe care o controleaz─â, Alba Iulia, cu un episcop ortodox ÔÇô Ierotei. Fiica lui Gyula, ┼×arolta, se c─âs─âtore┼čte cu Gheza ┼či din c─âs─âtoria lor se na┼čte Vajk (┼×tefan cel Sf├ónt al Ungariei)988  Cneazul Vladimir al Kievului, c─âs─âtorit cu sora ├«mp─âratului bizantin Vasile al II-lea, ├«i cre┼čtineaz─â pe ru┼či997-1038  ┼×tefan cel Sf├ónt al Ungariei introduce ritul latin1025  ┼óaratul bulgar dispare, cucerit de ├«mp─âratul bizantin Vasile al II-lea1054  Schisma cea Mare:Patriarh ecumenic era Mihail Cerularie, iar Pap─â, Leon IX. Anatema a fost dat─â de Cardinalul Humbert de Silva Candida asupra Patriarhului ecumenic, asupra clericilor ┼či credincio┼čilor ortodoc┼či. C├óteva zile mai t├órziu, Cerularie a rostit o anatem─â similar─â ├«mpotriva Bisericii Romane. Abia ├«n 1965, printr-o declara┼úie comun─â, Papa Paul al VI-lea ┼či Patriarhul Atenagora I au ridicat blestemele rostite ├«n urm─â cu 900 de ani1071  B─ât─âlia de la Manzikert, ├«n care armata bizantin─â e ├«nfr├ónt─â zdrobitor de turcii selgiucizi. Ace┼čtia p─âtrund ├«n Asia Mic─â

1096  ├Äncep cruciadele. C─âderea locurilor sfinte sub controlul necre┼čtinilor a tulburat lumea cre┼čtin─â, iar la ini┼úiativa ├«mp─âra┼úilor bizantini, sprijini┼úi de papa, cavalerii occidentali au ├«nceput o serie de r─âzboaie sfinte numite cruciade. Doar prima cruciad─â ┼či-a atins ┼úinta fiind recucerit pentru o vreme Ierusalimul

1186  R─âscoala fra┼úilor Petru ┼či Asan ├«n Balcani ├«mpotriva Imperiului Bizantin. Apare cel de-al doilea ┼óarat Bulgar

1191  Regele maghiar ├«ncepe colonizarea sa┼čilor ├«n Transilvania1187  Ierusalimul cade ┼či ├«n m├óinile sultanului Saladin. Va urma cruciada a III-a1197-1207  Ioni┼ú─â Caloian, ajung├ónd la conducerea ┼óaratului Bulgar ┼či dorind titlul de ├«mp─ârat ┼či un patriarh pentru vlaho-bulgari, ├«ncheie o unire cu Roma ├«n 1204, revocat─â ulterior1204  Cruciada a IV-a e deturnat─â c─âtre Constantinopol. Apare Imperiul Latin (1204-1261), ├«mp─âratul bizantin ┼či patriarhul se retrag la Niceea1234  Scrisoarea Papei Grigore IX c─âtre regele maghiar Bela al IV-lea despre existen┼úa ├«n episcopia cumanilor a unor clerici greci care ├«l ├«ncurc─â pe episcopul catolic1235  Este recunoscut─â Patriarhia bulgar─â de la T├órnovo de c─âtre patriarhul ecumenic;aceast─â patriarhie dispare ├«n 1393, c├ónd e cucerit─â de turci1241  Marea invazie t─ât─ârasc─â1247  Diploma Cavalerilor Ioani┼úi, ├«n care sunt men┼úionate forma┼úiunile prestatale dintre Carpa┼úi ┼či Dun─âre1330  B─ât─âlia de la Posada. Basarab I ├«l ├«nvinge pe regele maghiar Carol Robert de Anjou c├ó┼čtig├ónd independen┼úa ┼ú─ârii sale

1347  Drago┼č e trimis s─â ├«nfiin┼úeze o marc─â de ap─ârare la est de Carpa┼úi. Aici e nucleul viitoarei Moldove

1359  Urma┼čul lui Basarab, Nicolae Alexandru, mut─â mitropolia de la Vicina la Curtea de Arge┼č, iar Iachint devine primul mitropolit al ┼ó─ârii Rom├óne┼čti1359  Bogdan I fuge din Maramure┼č ├«n Moldova, unde pune bazele statului medieval moldovean1401  Dup─â ├«ndelungi tratative care au ├«nceput cu Petru I Mu┼čat, Patriarhia de la Constantinopol recunoa┼čte Mitropolia Moldovei ├«n timpul lui Alexandru cel Bun