De unde vine denumirea de „an bisect”?

O dată la patru ani este adăugată în calendar, în luna februarie, această zi de 29 pentru a se corela anul calendaristic cu anul astronomic.

Ziua de 29 februarie face astfel posibilă corectarea discrepanței dintre calendarul gregorian standard și perioada de timp în care Pământul parcurge o orbită completă în jurul Soarelui, de la un echinocțiu la altul, care este de aproximativ 365 de zile, 5 ore, 48 de minute și 45 de secunde, notează Arhivele Naționale ale României, pe pagina de Facebook a instituției.

În „Realitatea ilustrată” din decembrie 1936, care se păstrează la Arhivele Naționale alături de o serie de calendare publicate de-a lungul timpului în anii bisecți, a fost publicat un material despre istoria anului bisect:

„Julius Caesar a fost acela care a introdus anul bisect. Dar în secolul al XVI-lea s-a observat o eroare de 10 zile. Și atunci Papa Grigore a hotărât o reformă a calendarului. Julius Caesar a stabilit ca bisect fiecare an de la sfârșitul unui ciclu de patru, inclusiv acela care încheie secolul. Astăzi, ultimul an al unui secol este considerat ca bisect numai dacă numărul său este divizibil prin 400. Anul 2000 va fi primul cap de secol bisect, de 400 de ani încoace, constând din 366 de zile.”

Ziua în plus a fost intercalată inițial între 23 și 24 februarie fiind calculată în funcție de prima zi (calende) a lunii martie, în latină „bis sextus dies ante calendas martii” (de două ori a șasea zi înainte de calendele lunii martie), de unde denumirea de „an bisect”.

_{Foto sus: Iulius Caesar în Senat, pictură de Raffaele Giannetti (© Wikimedia Commons)}