Dacii, cucerirea romană și valurile de metal prețios din Oltenia

Anul 106 a adus transformarea fostului regat al Daciei în provincie romană în urma campaniilor organizate de împăratul Traian, general renumit în epocă după luptele de pe limesul din Germania. Imperiul ocupa regiunile în care erau resurse și apoi le administra în vederea obținerii de fonduri pentru susținerea unui aparat militar din ce în ce mai numeros.

Există un curent de gândire printre istorici și pasionații de cercetarea trecutului prin care invazia de la sud de Dunăre a fost prezentată în mod deosebit de negativ și că a provocat mult rău comunităților formate din localnici daci.

Realitatea arheologică demonstrează că sosirea trupelor romane pe linia fluviului a dus la dezvoltarea comerțului și astfel s-a intensificat circulația monetară cu bani de calitate. Localnicii ofereau produsele vecinilor și tezaurizau metalul prețios, ceea ce nu prea era pe gustul autorităților romane, mereu confruntate cu problema identificării argintului necesar monedelor curente. Dacii au strâns banii în tezaure mari și această idee de păstrare a banilor albi pentru zile negre a dus la o afectare a circulației monetare prin rămânerea în sistem a pieselor cu un conținut mai scăzut de metal prețios.

Tezaurul de la Amărăștii de Jos din județul Dolj a fost format din 1.333 de la Titus până la Gordianus al III-lea, ceea ce demonstrează că a fost format în timp și lăsat drept moștenire de mare preț. O altă acumulare de monede a ieșit la lumină în localitatea Bălești (Gorj) și piesele cu valoarea monetară garantată de Roma datau din vremea lui Vespasian și până la același Gordianus al III-lea, ultima piesă databilă fiind din anul 244. O comoară din comuna Bîrca (Dolj) a fost descoperită în anul 1962 și cuprindea 1.921 de piese din argint de la Vespasian la Filip Arabul.

Sunt numai câteva exemple din ceea ce însemna viața economică la Dunăre înainte și după cucerirea romană, localnicii începând apropierea de imperiul deficitar în ceea ce privește aprovizionarea cu cereale, carne, pește, sare și metale. Prosperitatea a sporit după instaurarea dominației imperiale, dar cele patru tezaure amintite de către Dumitru Berciu sunt numai o mică parte din ceea ce au folosit și acumulat localnicii sedentari. Existența monedelor de la Vespasian și Titus arată în mod clar că fluviul n-a fost un obstacol în calea stabilirii unor intense schimburi comerciale și s-a început lent un proces de romanizare, dacii începând să folosească mai mult sau mai puțin corect cuvintele vecinilor ce insuflau teamă și respect din cauza forței militare.

Au ajuns unii pasionați de istorie să scrie și să spună că urmele romane de la nord de fluviu au fost prea puține pentru a demonstra că s-a putut realiza o romanizare a populației numai în 165 de ani, o teză plăcută și cercetătorilor ce vor să nege originea romană a poporului trăitor în spațiul de la nord de fluviu. Mereu politica merge pe minciună. A apărut această teorie și din faptul că românii au descoperit în timp numeroase comori pe care le-au risipit pentru a se obține bijuterii din argint, valoarea istorică fiind o idee străină celor fără știință de carte. Dumitru Berciu amintește că pe raza comunei Calopăr a fost descoperită în perioada interbelică o acumulare compusă din circa o mie de piese din argint, dar numai 241 de monede au ajuns în posesia autorităților. Ar fi fost interesant pentru numismați din moment ce era format începând cu domnia lui Vespasian și continua până la Filip Arabul. Salvarea unui sfert din comoară permite istoricilor contemporani numai să se facă o idee despre cum a evoluat acumularea de metal prețios.

Epoca de prosperitate a fost o minune și nu putea să țină prea mult. Popoarele migratoare și triburile dacice libere au trecut la realizarea de raiduri de pradă și au reușit să aducă tristețe și sărăcie pe meleagurile dintre Carpați, Olt și Dunăre. Localnicii s-au salvat cu ceea ce aveau pe ei și proprietarii argintului n-au mai reușit să-l vadă. Imperiul roman a rămas fără metal și banii au fost din ce în ce mai mulți, dar erau din bronz. Sărăcia și decăderea au fost aduse de cei ce visau la iluzoria bogăție prin jaf. Tezaurele din metale prețioase au cam dispărut și au fost înlocuite cu cele din bronz. Au urmat peste o mie de ani de decădere economică. Folosirea detectoarelor de metale va duce la descoperiri de noi comori prin care se va demonstra că viața romană la nord de fluviu a fost una intensă și a fost timp pentru transformări radicale în societate.

_{Foto
sus: Castrul roman de la Răcarii de Jos, județul Dolj (©
discoverdolj.ro)}