Pecetea Romei la sud de Carpați: Construcții romane la nord de Dunăre

Originea neamului românesc a fost deosebit de mult analizată de către specialiștii în cercetarea trecutului din cauze științifice, politice sau de afirmare personală. S-au implicat și amatorii, fiecare fiind dornic să impună o anumită credință. Au apărut și ideile privind imposibilitatea romanizării în 165 de ani și cea referitoare la faptul că au fost prea puține urme romane la nord de fluviu.

Astfel de afirmații au plecat de la persoanele care au avut anumite interese și care răspundeau la anumite cereri din partea unor centre de putere. În plus, nu aveau timp să se documenteze pe temele cerute de cei din vârful ierarhiei sociale și găseau doar acele formulări care să fie pe gustul deținătorilor de bani publici. Studierea arheologiei și a izvoarelor clasice este prea complicată și viața prea scurtă pentru a nu fi trăită din plin.

Realitatea este că invadatorii romani au construit deosebit de mult în spațiul de la nord de Dunăre. Castrul Pretorium II de la Racovița, Vâlcea, are laturile lungi de 101 pe 112,4 m și grosimea zidurilor din piatră ajungea la 1,5 m. A fost un efort deosebit să fie ridicat în timp scurt. Castrul de Drobeta are laturile de 137,5 pe 123 m și a fost ridicat începând cu primul război împotriva lui Decebal.

Chiar la Jidava, lângă Câmpulung, se ridica un alt castru din piatră ce avea laturile de 132 pe 98,65 m, gros de 1,9 m și care apăra localitatea din depresiune. Sunt numai câteva exemple de fortificații construite de romani și care impresionau în epocă prin dimensiuni. A fost absolut normal ca dacii să înceapă să accepte obiceiurile romane și să se creadă locuitorii Romei. S-a produs și un amestec cu noii veniți și cu militarii din trupele trimise la granițe și astfel a apărut în timp un popor diferit de ceea ce fusese în anul 101.

Oltenia și vestul Munteniei nu erau teritorii vaste și astfel impactul Romei a putut să fie deosebit de puternic într-o perioadă scurtă de timp. O localitate prea puțin amintită prin cărțile de istorie a fost Romula, sat Reșca în județul Olt, și arheologul Dumitru Tudor a scris că fortăreața civilă inițială a avut ziduri din cărămidă ce ajungeau la o grosime de 1,85 m. Laturile întăriturii aveau lungimea de 216 m și lățimea de 182 m. Era o localitate care se dezvolta în urma existenței drumului comercial și militar ce făcea legătura cu Dacia Superior, dar se poate presupune că erau schimburi de mărfuri și cu locuitorii din regiunea de sud a Munteniei.

Așezarea era deosebit de extinsă și împăratul Filip Arabul a decis că este importantă fortificarea în mare grabă pentru a face față migratorilor barbari. Avea o formă de poligon cu opt laturi și cele păstrate astăzi au lungimi de 400 – 500 m, grosimea temeliei fiind de doi metri. Arheologii consideră că urmele romane pot fi identificate pe 70 de hectare, ceea ce demonstrează existența unei intense vieți economice. Orașul Drobeta era mult mai mare și cu începuturile chiar în anul 101 d. Hr., cel ce fusese un excelent cap de pod pentru pătrunderea spre nord. Din păcate, urmele Romei sunt acoperite de construcțiile moderne ridicate după anul 1833 cu prea puțină grijă față de trecut.

_{Foto sus: Castrul roman Drobeta (© Wikimedia Commons)}