Cum au ajuns almohazii din Munții Atlas în Peninsula Iberică. Abd al-Mu'min și construirea unui imperiu
În martie 1147, Marrakech a căzut. Orașul care fusese centrul puterii almoravide devenea capitala unui nou imperiu nord-african, construit în mai puțin de două decenii de un om care nu provenea nici din familia, nici din tribul întemeietorului mișcării. Abd al-Mu'min, discipolul lui Ibn Tumart, reușise să transforme o comunitate religioasă formată în Munții Atlas într-o putere care avea să controleze Maghrebul și o mare parte din al-Andalus
Ascensiunea almohazilor a început însă departe de Peninsula Iberică. Ibn Tumart era un berber Masmuda născut la Igilliz, în Anti-Atlas, în timp ce Abd al-Mu'min, cu aproximativ zece ani mai tânăr, provenea dintre berberii Zanata și se născuse lângă Nedroma, în regiunea Tlemcen din actuala Algerie. Cei doi s-au întâlnit, probabil între 1117 și 1119, la Mallala, în apropiere de Béjaïa. Ibn Tumart se întorcea atunci dintr-o călătorie de studii în Orient. Sursele hagiografice afirmă că ar fi ajuns până la Bagdad, dar Maribel Fierro atrage atenția că nu există dovezi independente pentru această etapă; prezența sa în Egipt este mult mai bine susținută de surse.
Abd al-Mu'min plecase și el spre Orient pentru a studia. Întâlnirea cu Ibn Tumart i-a schimbat traseul. A renunțat la călătorie și l-a urmat pe noul său maestru prin nordul Africii, până la Marrakech și apoi în Munții Atlas. Drumul parcurs de cei doi avea să anticipeze, într-un fel, spațiul pe care Abd al-Mu'min îl va cuceri mai târziu: de la Algeria și Maroc până la al-Andalus, într-un imperiu care a ajuns să reunească politic cea mai mare parte a Occidentului islamic.
Ibn Tumart, mahdi și începuturile mișcării almohade
După conflictele cu autoritățile almoravide din Marrakech, Ibn Tumart și adepții săi s-au retras în Munții Atlas în jurul anilor 1120-1122. Acolo, predicatorul a câștigat sprijinul unor lideri tribali locali, printre care Abu Hafs Umar Inti, din tribul Hintata. În aceeași perioadă, situația almoravizilor devenea tot mai dificilă și în Peninsula Iberică. Nemulțumirea față de guvernarea lor crescuse, alimentată atât de incapacitatea de a opri avansul regatelor creștine, cât și de fiscalitatea tot mai apăsătoare.
La Igilliz, Ibn Tumart a fost recunoscut drept mahdi. În tradiția islamică, această figură era asociată cu restaurarea ordinii religioase și cu revenirea comunității la credința considerată autentică. În doctrina lui Ibn Tumart, lupta împotriva almoravizilor primea astfel o justificare religioasă: aceștia erau acuzați că se îndepărtaseră de adevărata credință.
Harta Reconquistei la 1147-1212
Mesajul apare și pe monedele almohade din timpul lui Abd al-Mu'min. Una dintre formulele folosite proclama, în esență, că Dumnezeu este Domnul, Mahomed este trimisul său, iar mahdi este călăuza comunității. Moneda devenea astfel și un instrument de transmitere a doctrinei noului regim.
Mișcarea nu s-a impus numai prin predica religioasă. Între aproximativ 1121 și 1130, Ibn Tumart și-a extins controlul asupra triburilor din Munții Atlas. În 1124 s-a instalat la Tinmal, la circa 100 de kilometri sud de Marrakech. Sursele descriu o consolidare violentă a autorității sale, inclusiv reprimarea adversarilor și o mare „purificare” internă, tamyiz, în 1129. Atacul direct asupra Marrakechului, lansat în anul următor, s-a încheiat însă printr-o înfrângere. Ibn Tumart a murit la scurt timp după aceea.
Moartea lui a fost ținută secretă aproximativ trei ani. În această perioadă, Abd al-Mu'min a reușit să se impună în fruntea mișcării. Faptul că nu aparținea triburilor Masmuda care alcătuiau nucleul inițial al almohazilor i-ar fi putut fi, paradoxal, favorabil: tocmai statutul de outsider îl făcea mai puțin dependent de rivalitățile dintre grupurile tribale. Succesiunea nu a fost lipsită de opoziție, iar unul dintre membrii vechiului Consiliu al celor Zece s-a răsculat împotriva sa și a fost ucis.
Infanteria almohazilor
De la războiul tribal la cucerirea Marocului
Abd al-Mu'min s-a dovedit un comandant militar eficient. În jurul anilor 1140-1141, almohazii controlau deja valea Sus, la sud de Marele Atlas, iar apoi au atacat Atlasul Mijlociu și au ocupat regiuni importante atât strategic, cât și economic. În timp ce noua putere înainta în Maghreb, stăpânirea almoravidă începea să se dezintegreze și în al-Andalus. Córdoba, Jaén, Málaga, Murcia.
Continuarea articolului pe turismistoric.ro
Mai multe pentru tine...
