Cum a fost modernizată stațiunea Mamaia la începutul anilor ’60

În perioada 1959–1965 a avut loc modernizarea Stațiunii Mamaia sub coordonarea arhitectului Cezar Lăzărescu, unul dintre cei mai importanți arhitecți români ai secolului XX, profesor universitar și autor al unor proiecte emblematice pentru urbanismul socialist din România, cu un rol definitoriu în arhitectura modernistă din perioada comunistă.

Acesta a coordonat un amplu proces de sistematizare al fâșiei dintre lacul Sutghiol și mare, cu hoteluri-turn verticale de 9–14 etaje, printre care se numără Flora, Doina, Sirena (ulterior redenumit Meridian), Aurora, Perla și Victoria, alături de construcții inferioare de patru etaje. Obiectivul său a fost crearea unui model unitar caracterizat de aceste hoteluri înalte, orientate spre mare și lac, prevăzute cu spații publice integrate care includeau restaurante panoramice, amfiteatre și bazar, ca parte din strategia de turism de masă modernă, notează Direcția Patrimoniu Digital (cIMeC), din cadrul Institutului Național al Patrimoniului, pe pagina de Facebook a instituției.

Așadar, planul general al stațiunii Mamaia a urmărit organizarea logică și simetrică a hotelurilor între mare și lac, integrând și numeroase spații verzi, restaurante și zone de promenadă. Arhitectura modernistă adoptată, cu influențe internaționale, a oferit o imagine aerisită, elegantă și funcțională. În perioada 1960–70, Mamaia devenise deja principala destinație de masă a României, cu zeci de mii de turiști în fiecare sezon. Hotelul Flora făcea parte din circuitul turistic organizat ce presupunea excursii, spectacole, mini-croaziere și activități de agrement.

Hotelul, inaugurat în data de 5 mai 1965 și finalizat complet în 1978, a fost proiectat de un colectiv condus de arhitectul Șerban Manolescu, care a participat și la configurarea stațiunii VENUS de pe litoral. Din punct de vedere funcțional, tema proiectului a prevăzut toate cele necesare unui hotel de categoria lux cu 300 de locuri echipat cu o mică bază medicală, cu cabinete de consultație și tratament geriatric, cu instalații de hidroterapie și aerosoli.

Zona dispunea de opt restaurante, două teatre-cinema în aer liber, un club nautic, terenuri de sport, cazinouri și baruri, sub directa coordonare a structurilor de stat. Unele surse menționează excursii cu microbuze în jurul stațiunii. Fotografiile de epocă, multe dintre ele păstrate pe cărți poștale, arată o atmosferă vivace a locurilor: cinematograf în aer liber, plaje populate, arhitectură modernistă, mobilier balnear și clădiri caracteristice anilor ’60–’70.

Demersurile recente de reabilitare și modernizare reflectă o tendință de păstrare și valorizare a acestor clădiri istorice. Hotelul Flora este o veritabilă ancoră a trecutului și a evoluției stațiunii Mamaia: o construcție emblematică, renovată și adaptată nevoilor contemporane, care continuă să ofere atât vacanțelor de familie cât și utilizărilor corporate un cadru funcțional și atractiv. Hotelul a trecut prin renovări majore între 1998–2000, culminând cu o reclasificare la categoria trei stele în 2011, după o renovare completă în 2010–2011.

În colecția de cărți poștale deținută de Andrei Ștomff se regăsesc o serie de vederi cu imagini panoramice istorice din stațiunea Mamaia înfățișând Hotelul Flora și alte clădiri reprezentative atțt pentru acea epocă istorică cât și pentru stațiune.

_{Foto sus: Carte
poștală din anii 60 înfățișând hotelurile Flora, Doina,
Meridian, Aurora, Perla din Mamaia, văzute de sus. În stânga,
Marea Neagră și plaja. În dreapta, Lacul Siutghiol. În depărtare,
Lacul Tăbăcăriei (© Direcția
Patrimoniu Digital - cIMeC)}