Adevărata față a lui Nicolae Ceaușescu încă de la începuturile ascensiunii spre puterea supremă
Poporul român, sătul astăzi de gafele și de corupția politicienilor din lumea democrată, au început să caute un model de conducător care să scoată țara din noroi și, cum memoria maselor este de foarte scurtă durată, a fost găsit în trecutul național doar fostul dictator ucis în decembrie 1989. Minciunile propagandei au aurit guvernarea dezastruoasă și execuția de la Târgoviște l-a transformat într-un fel de martir, victimă a celor ce au făcut totul pentru preluarea puterii în interesul personal. Nicolae Ceaușescu este perceput ca un patriot, unicul capabil de fapte mărețe precum plata datoriei externe. Documentele publicate după evenimentele din decembrie 1989 arată însă fața unui alt fel de om.
Tânărul din Scornicești a intrat în mișcarea comunistă în perioada interbelică, dar românii nu pot pricepe ce însemna această trecere. Fiul de țăran visa să aducă în țară epoca lagărelor de exterminare model Stalin pentru totdeauna. Oamenii de astăzi, puțin interesați să înțeleagă lecțiile Istoriei, au rămas în cap numai cu imaginea lagărelor germane, cel de la Auschwitz fiind cel mai cunoscut. Tânărul comunist lupta pentru lagăre și execuții cât mai multe. Poporul român urma să fie torturat și mutilat în numele revoluției mondiale, idee ce implica un uriaș război pentru ducerea steagului comunist în ultimul punct capitalist de pe planetă.
Să presupunem că nu cunoștea aceste realități din Uniunea Sovietică și planurile lui Iosif Vissarionovici Stalin. Situația se schimbă din 6 martie 1945. Nicolae Ceaușescu se afla în Biroul Politic al PCdR și formațiunea politică a ajuns la putere cu ajutorul tancurilor sovietice. Era acum un om implicat în conducere și ar fi putut să vorbească numai despre măsuri necesare refacerii țării după război, pentru fericirea țăranilor din rândurile cărora provenea. Nici vorbă!
Zisul comunist era un adevărat tigru stalinist și manifesta o ură feroce împotriva intelectualilor definiți drept fasciști. Nu putea să priceapă că oamenii cu studii sunt cei ce sunt cu adevărat locomotivele unei societăți, masele fiind conservatoare și cu o mare inerție. Propunea să nu mai fie primit la facultate profesorul Istrate Micescu și apoi să fie arestat. Cerea astfel urgentarea procedurilor de epurare după indicațiile primite de la Moscova.
Teohari Georgescu, responsabil cu arestările, a răspuns că sunt listele în curs de întocmire și soarta valorilor României este pecetluită pentru totdeauna. Nicolae Ceaușescu insista să nu mai fie primit la universitate o personalitate în domeniu juridic, dar agenții asasini aveau o altă tactică: victimele urmau să fie lăsate să trăiască normal pentru a fi ușor de găsit în momentul dării ordinului de arestare. Renumitul om de știință a fost luat de forțele de represiune și a pierit în temniță.
Este interesant că țăranul incult din Scornicești vorbea despre reputatul jurist, cel care a elaborat Constituția din 1938, despre alde Istrate Micescu. Nu este de mirare că țara a mers din rău în mai rău în perioada comunistă și nici acum nu se simte mai bine pentru că la putere au ajuns cei crescuți în stilul partidului unic. Liderul comunist venea să petreacă în locuința din Micești a celui ucis și parcă soarta a vrut să dea o lecție celor ce sunt cruzi și odioși. A pierit tot tragic și s-a ales praful de familia celui care a contribuit la nenorocirea acestui popor.
A lăsat în urmă însă multă otravă și ură, dar teoriile lui Gustave Le Bon sunt verificate perfect în ceea ce privește modul în care masele interpretează informațiile istorice, mai vechi sau pe cele de actualitate. Popoarele sunt convinse că reprezintă o forță și că iau cele mai bune decizii atunci când lansează anumite teze. În realitate, mulțimile nu gândesc și sunt manipulate de către centrele de putere în funcție de interesele de moment.
Nu este de mirare că legenda despre patriotismul lui Nicolae Ceaușescu se menține și astăzi, cel care dorea cu orice preț moartea intelectualilor acestui neam și planul a fost îndeplinit cu o energie demnă de o cauză mai bună. De ce se mai crede în liderul comunist? Simplu. Mulțimile sunt atrase de oamenii puternici, chiar cruzi, și nu iubesc bunătatea, definită drept slăbiciune. Un mort devine chiar mai puternic decât era în timpul vieții și apare un adevărat cult ce poate nu exista în timpul vieții. Nu este de mirare că astăzi popoarele încă admiră pe Napoleon, Lenin, Stalin, Hitler, Mao sau Nicolae Ceaușescu.
Popoarele nu au timp să citească volume consistente de documente și să le interpreteze. Se mulțumesc doar cu unele idei simple, transmise din gură-n gură precum virusurile. Nici nu contează cât de absurde sunt informațiile răspândite. Teoriile repetate suficient de mult ajung să fie considerate adevăruri științifice de neatins și sunt promovate de către politicieni pentru a rămâne la putere pentru totdeauna.
Este foarte greu astăzi ca adevărul istoric să elimine din creierul colectiv mitologia despre existența unui conducător bun, iubitor de copii. Fantoma a căpătat putere deosebită și stăpânește mințile celor ce au fost torturați până când s-a luat și pâinea cea de toate zilele de la gura copiilor. Popoarele nu gândesc și folosesc din plin logica mistică, adică adoră ceva fără să conteze existența argumentelor logice.
Oamenii cuprinși într-o masă au impresia că sunt o forță și că au o gândire independentă și corectă. Poporul român a rămas încă în capcana întinsă de aparatul de propagandă comunist, cel ce publica munți de cărți și de articole din creația tovarășului Nicolae Ceaușescu. Culegerile de documente din lumea contemporană, cele ce cuprind cuvintele rostite în taină de liderii României roșii, au tiraje minuscule și nu pot avea impact asupra societății.
Tomul Stenogramele ședințelor conducerii PCdR 23 septembrie 1944 – 26 martie 1945 a fost publicat încă din anul 2003, dar tirajul lucrării a fost redus și n-a avut impact decât în mediul intelectual. Nici în manualele de Istorie n-au fost incluse informații din volum. Nu este de mirare că o elevă din Argeș spunea în anul 2020 că n-a auzit ceva de rău despre fostul lider comunist. Oare câte decenii trebuie să treacă pentru ca oamenii din spațiul carpato – danubiano – pontic să înțeleagă faptul că Nicolae Ceaușescu a fost doar un disciplinat comandant din cadrul mișcării comuniste internaționale și nu avea nici cea mai mică legătură cu fericirea poporului român? Ar fi fost în stare să sacrifice absolut totul pentru îndeplinirea idealului de revoluție mondială, adică pentru cucerirea întregii planete în numele ideologiei egalitariste și n-ar fi contat numărul de victime.
Mișcarea comunistă din România a dus la lichidarea multor intelectuali adevărați sub diferite acuzații, nici nu mai contează absurditatea lor, și a început cariera celor care nu erau interesați de învățătură în mod real. Importantă era obținerea unei diplome pentru a putea apoi să dețină un post cât mai înalt în conducerea statului. Minciuna a fost adorată în dauna pregătirii intelectuale adevărate. Nu este de mirare că peste frontiere a fugit floarea intelectualității în toată perioada comunistă, o altă parte pierind prin temnițe, și fenomenul a fost accelerat după evenimentele din 1989 pentru a se scăpa de tirania celor ce se proclamă oameni democratici și cu studii de nu mai au loc prin biografiile întocmite pentru a lua ochii naivilor.
Practica diplomelor false a fost adorată de liderii comuniști, dornici să aibă o imagine pozitivă în istorie. Dacă piereau în temnițe cei cu pregătire superioară, liderii partidului unic au pus în funcțiune tipografia de diplome, Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu ajungând să pară ca alde Istrate Micescu. Din păcate, conducătorii blindați cu diplome au demonstrat că nu este suficient să faci rost de un act și au rămas tot la nivel de analfabetism funcțional.
Poporul român nu trebuie să se mire că merg lucrurile prost în țară. Există o pasiune deosebită pentru a ajunge la putere prin tot felul de tertipuri și fenomenul este generalizat de la cel mai mic post din aparatul de stat. Sunt publicate unele date uluitoare și apoi se merge înainte pentru că se dorește prosperitate personală fără efort intelectual real. Inversarea valorilor a dus la o rămânere în urmă a României în perioada comunistă și fenomenul se menține și astăzi. Chiar dacă au apărut generații întregi de absolvenți de facultate instruiți după noi principii științifice, puterea-i atrage tot pe cei dornici să se îmbogățească prin orice mijloace și să fie acoperiți cu diplome false sau luate după ce s-au „învârtit”.
Foto sus: Nicolae Ceauşescu în mijlocul tinerilor la un miting electoral. (1946) © „Fototeca online a comunismului românesc” Cota: 3/1946
Bibliografie minimală
Ciuceanu, Radu, Corneliu Mihai Lungu (coordonatori), Stenogramele ședințelor conducerii PCdR 23 septembrie 1944 – 26 martie 1945, INST, Arhivele Naționale ale României, București, 2003.
Istoria Românilor, vol. X, Editura Enciclopedică, București, 2013.
Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, Univers enciclopedic, București, 1997.
Duțu, Alesandru, Armata română în vremuri de cumpănă 1945 – 1965, INST, București, 2016.
Midan, Christophe, Crearea unei armate populare O perspectivă franceză asupra evoluției forțelor armate române de la 23 august 1944 până în 1975, Editura Militară, București, 2015.
Opriș, Petre, România în Organizația Tratatului de la Varșovia (1955 – 1991), Editura Militară, București, 2008.
