Una dintre cele mai vechi civilizații ale lumii, distrusă de secete severe, care au durat zeci de ani

O serie de secete severe, care au durat zeci de ani, a dus la dispariția Civilizației de pe Valea Indului, una dintre cele mai vechi civilizații ale lumii, potrivit unui nou studiu.

Civilizația de pe Valea Indului (numită și Civilizația Harappa) a înflorit între anii 3.000 și 1.500 î.Hr., într-o regiune care se întindea de-a lungul graniței dintre India și Pakistanul de astăzi. Locuitorii ei au construit orașe precum Harappa și Mohenjo Daro, care aveau sisteme sofisticate de gestionare a apei. Ei au creat și o scriere, încă nedescifrată de cercetătorii moderni, și au călătorit în Mesopotamia, unde făceau comerț.

Motivul pentru care civilizația lor a intrat în declin a fost mult timp un subiect de dezbatere. Acum, într-un nou studiu publicat joi (27 noiembrie) în revista Communications Earth & Environment, oamenii de știință afirmă că secetele îndelungate au jucat un rol important.

„Secetele majore succesive, fiecare durând mai mult de 85 de ani, au fost probabil un factor-cheie în prăbușirea finală a Civilizației de pe Valea Indului”, au scris cercetătorii într-un comunicat citat de Live Science. Pe măsură ce aceste secete s-au agravat, populațiile s-au mutat în zone unde existau încă surse importante de apă, au descoperit cercetătorii.

În cele din urmă, orașele din întreaga regiune s-au prăbușit. O secetă de un secol, care a început acum aproximativ 3.500 de ani, coincide cu abandonul orașelor majore, susțin cercetătorii.

Simulări climatice

Pentru analiză, cercetătorii au folosit trei simulări climatice globale disponibile public - simulări complexe realizate pe calculator, care utilizează o cantitate vastă de date pentru a determina modul în care clima s-a schimbat de-a lungul miilor de ani. Ei le-au folosit pentru a determina cum s-au schimbat precipitațiile și temperaturile între acum 5.000 și 3.000 de ani în zona în care a înflorit odinioară Civilizația de pe Valea Indului. Toate cele trei simulări au indicat existența acestor secete.

Cercetătorii au introdus datele privind precipitațiile și temperaturile într-un model hidrologic pentru a determina modul în care râurile din regiune s-au schimbat în timp. Au comparat aceste date cu cele arheologice care arătau unde existau așezări și au observat că acestea tindeau să se deplaseze în timp pentru a rămâne aproape de sursele de apă.

Pentru a-și verifica rezultatele, cercetătorii au analizat studii anterioare care au examinat viteza cu care au crescut stalagmitele și stalactitele din peșterile din regiune. Aceste structuri cresc mai lent în perioadele cu precipitații reduse, oferind dovezi indirecte ale secetei. Ca metodă suplimentară de determinare a schimbărilor din tiparele de precipitații, cercetătorii au analizat și studii anterioare care arătau cum s-au modificat depozitele sedimentare din lacurile din regiune de-a lungul timpului.

Comparând datele simulărilor cu cele obținute din peșteri și depozite lacustre, au putut confirma că datele din simulări erau destul de precise.

_{Foto sus: Mohenjo-daro, una dintre cele mai mari așezări construite de Civilizația de pe Valea Indului (© Wikimedia Commons)}