Condamnat după un secol: podul austro-ungar care a traversat Imperii și războaie
Un martor al începutului de secol XX, ridicat în epoca de maximă expansiune a infrastructurii austro-ungare, se apropie de finalul existenței sale.
Ministerul Transporturilor a emis, la începutul lunii decembrie 2025, autorizația de desființare pentru un pod feroviar din Transilvania, construit în anul 1908, pe linia Deda–Războieni, peste râul Mureș. Decizia deschide calea demolării unei structuri cu valoare tehnică și istorică, care a traversat peste un secol de transformări politice, conflicte armate și modernizări succesive ale rețelei feroviare.
Autorizația vizează atât demolarea podului vechi, cât și construirea unui pod nou la kilometrul feroviar 317+950, împreună cu lucrările conexe: modernizarea liniilor de cale ferată, amenajarea trecerii la nivel, instalații feroviare și măsuri de protecție a mediului, conform avizelor emise de Agenția Națională pentru Mediu și Arii Protejate.
Un pod din epoca Imperiului
Podul se află la kilometrul 317+950 al liniei Deda–Războieni, acolo unde calea ferată traversează Mureșul printr-o structură cu trei deschideri: două laterale de câte 48,42 metri și una centrală de 57,55 metri. Linia este simplă și neelectrificată, iar suprastructura feroviară păstrează caracteristicile tehnice ale începutului de secol XX: șine tip 49, traverse de lemn și lonjeroane metalice.
Infrastructura podului este alcătuită din două culee și două pile oblice, paralele cu curentul apei, realizate din moloane de piatră. Racordarea cu terasamentul este făcută prin sferturi de con din piatră brută, o soluție frecventă în ingineria feroviară austro-ungară.
Suprastructura metalică este de tip grindă simplu rezemată, cu tabliere din grinzi cu zăbrele nituite, având tălpi superioare parabolice și diagonale dispuse în sistem „N”. Calea ferată este amplasată la partea inferioară a tablierelor — o soluție tehnică clasică pentru podurile feroviare ale epocii.
De la Imperiu la România modernă
Conform Notei de fundamentare a proiectului, suprastructura metalică a fost realizată în anul 1908 de Uzinele MÁV Gépgyár din Budapesta, unul dintre principalii producători de structuri metalice pentru rețeaua feroviară a Imperiului Austro-Ungar.
Podul a supraviețuit Primului Război Mondial și Marii Uniri, dar nu a scăpat de distrugerile celui de-Al Doilea Război Mondial. În anul 1944, tablierele au fost parțial avariate, impunând intervenții de urgență. O reparație capitală a fost realizată în 1950, când structura a fost consolidată masiv: aproximativ 70% din barele grinzilor cu zăbrele și peste 20% din elementele grinzilor căii au fost înlocuite cu material nou.
Deși modificat, podul și-a păstrat în mare parte configurația originală. Tablierele sunt parțial închise în zona superioară, acolo unde înălțimea grinzilor permite gabaritul de liberă trecere, iar elementele structurale — tălpi cu perete dublu, diagonale și montanți din corniere duble — poartă încă amprenta tehnicii nituite, astăzi dispărută din construcțiile moderne.
Modernizare sau pierdere de patrimoniu?
Autorizația prevede luarea tuturor măsurilor necesare pentru siguranța circulației feroviare și rutiere pe durata lucrărilor, în conformitate cu legislația în vigoare. Suprafața de teren afectată este de 2,3 hectare, iar durata de valabilitate a autorizației este de doi ani.
Valoarea lucrărilor autorizate, fără TVA, se ridică la 74.350.000 de lei, sumă care reprezintă costul lucrărilor rămase de executat pentru noua infrastructură.
Dincolo de cifre și proceduri, demolarea podului ridică însă o întrebare familiară în istoria infrastructurii românești: cât din moștenirea tehnică a trecutului poate fi salvată într-un proces inevitabil de modernizare?
Podul de pe Mureș nu este doar o piesă de metal și piatră, ci un document istoric construit, un martor al epocii în care Transilvania era integrată într-un vast sistem imperial de transport. Odată cu dispariția sa, o filă din istoria ingineriei feroviare austro-ungare va rămâne doar în arhive, fotografii și rapoarte tehnice.
