De ce nu a funcţionat podul aerian de la Stalingrad?

Înfrângerea armatei germane pe malurile Volgăi, punct de cotitură în desfășurarea celui de Al Doilea Război Mondial, suscită și astăzi și va suscita multă vreme de acum înainte interesul istoricilor, dar și pe cel al publicului, pentru această încleștare titanică și pentru înţelegerea resorturilor care au dus la deznodământul bătăliei.

Stalingradul înseamnă și cel mai mare dezastru din istoria militară românească, cele două armate implicate, Armata a 3-a și Armata a 4-a, care au suferit primele șocul ofensivei sovietice, suferind pierderi atât de mari, încât și-au pierdut capacitatea operaţională.

Înfrângerea a produs și o serioasă criză în alianţa germano-română, germanii încercând să dea vina pe trupele române pentru dezastrul suferit. Cercetări ale unor prestigioși istorici militari care au studiat bătălia infirmă aceste concluzii, armata română rezistând mai mult decât i-ar fi permis dotarea precară și lungimea de front disproporţionată pe care comandamentul german a ordonat să o apere.

După spargerea frontului, singura speranţă a soldaţilor prinși în „punga“ de la Stalingrad, Armata a 6-a germană și două divizii românești, rămăsese aprovizionarea aeriană, în așteptarea unei contraofensive care să-i elibereze, în condiţiile în care Hitler a refuzat categoric orice operaţiune de ieșire din încercuire.

Podul aerian a fost un fiasco, iar încercarea de despresurare condusă de generalul von Manstein a eșuat, la rândul ei. Soarta trupelor încercuite fusese pecetluită de deciziile comandamentului german, în frunte cu Hitler. Dar au fost și alţii responsabili. Ideea de a aproviziona o întreagă armată pe calea aerului pe timpul iernii rusești s-a dovedit total fantezistă, un simplu slogan pe care șeful aviaţiei naziste, Hermann Göring, l-a susţinut fără o bază reală.

După eșecul Operaţiunii Barbarossa, care nu a reușit să anihileze puterea militară a URSS, Stalingradul a inversat cursul războiului pe Frontul de Est. În același timp, britanicii câștigau la El Alamein, iar Aliaţii debarcau în Nordul Africii, ceea ce a deschis poarta pentru debarcarea în Europa.

Resorturile care au stat la baza deciziilor privind organizarea podului aerian de la Stalingrad și responsabilii pentru acestea sunt analizate în detaliu în paginile Historia de decembrie.

Textul a fost publicat în numărul 287 al revistei „Historia” (revista:287), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 12 decembrie - 14 ianuarie, și în format digital pe platforma paydemic.