De ce au dispărut „hobiții” de pe insula Flores?

Homo floresiensis, o specie umană arhaică, de dimensiuni reduse, poreclită „hobbitul”, ar fi dispărut în urmă cu aproximativ 50.000 de ani, deoarece scăderea nivelului precipitațiilor pe insula Flores din Indonezia a redus prada disponibilă pentru vânătoare. Acest lucru i-ar fi putut forța să migreze în zone unde au intrat în competiție cu oamenii moderni, susține un studiu recent.

Cercetătorii au remarcat că lipsa precipitațiilor nu ar fi fost singura cauză a dispariției acestor indivizi. O erupție vulcanică produsă acum aproximativ 50.000 de ani ar fi putut fi, de asemenea, un factor important în extincția lor, informează Live Science.

Până în prezent, fosilele hobbitului au fost găsite într-o singură peșteră, cunoscută sub numele de Liang Bua, pe insula Flores din Indonezia. De la prima raportare publică, în 2004, a descoperirii lui Homo floresiensis, oamenii de știință încearcă să determine cum a trăit această specie și de ce a dispărut.

Într-un articol publicat în revista Communications Earth & Environment, oamenii de știință arată că nivelul precipitațiilor de pe insula Flores pare să fi scăzut considerabil în urmă cu circa 50.000 de ani. Ei au descoperit, de asemenea, că populația de Stegodon (rude ale elefanților, acum dispărute, pe care hobbiții le vânau – n.r.) s-a diminuat înainte de a dispărea complet de pe Flores în urmă cu circa 50.000 de ani.

Pentru a determina cum s-au schimbat precipitațiile pe insulă, echipa a studiat o stalagmită din Liang Luar, o peșteră aflată în apropiere de Liang Bua. Stalagmitele cresc atunci când apa se evaporă și formează carbonat de calciu. Noile depuneri conțin și cantități mici de alte minerale, precum magneziu. Stalagmitele nu cresc la fel de repede în perioadele de secetă, iar roca depusă atunci tinde să aibă mai puțin carbonat de calciu și mai mult magneziu, notează cercetătorii în lucrare. Aceasta înseamnă că, măsurând raportul dintre magneziu și carbonatul de calciu, cercetătorii pot determina când au crescut sau au scăzut precipitațiile și cu cât.

Cercetătorii au descoperit că precipitațiile anuale medii au scăzut de la 1.560 mm cu 76.000 de ani în urmă la 990 mm cu 61.000 de ani în urmă. Insula a continuat să aibă acest nivel redus de precipitații până acum 50.000 de ani. În acel moment, a avut loc o erupție la un vulcan din apropiere, iar un strat de rocă a acoperit insula.

Când cercetătorii au analizat rămășițele dinților de Stegodon, au descoperit că numărul acestor animale a scăzut insulă începând de acum 61.000 de ani, înainte de a dispărea după erupția de acum 50.000 de ani. Cercetătorii cred că reducerea precipitațiilor a dus la diminuarea populației de Stegodon, făcând viața mai dificilă pentru hobbiți, deoarece aceștia reprezentau o parte esențială din dieta lor.

Pe măsură ce precipitațiile scădeau, populațiile de Stegodon ar fi putut migra spre coastele insulei, hobbiții urmându-i.

„Suspectăm că, dacă populația de Stegodon scădea din cauza reducerii debitului râurilor, atunci ar fi migrat către o sursă de apă mai constantă. Așadar, este logic ca hobbiții să-i fi urmat”, a declarat Nick Scroxton, cercetător în hidrologie, paleoclimat și paleo-mediu la University College Dublin și coautor al studiului, într-un e-mail pentru Live Science.

Este posibil ca mutarea spre coastă să-i fi adus pe hobbiți în contact cu grupuri de Homo sapiens care se extindeau în regiune. Acest contact ar fi putut duce la competiție pentru resurse și chiar la conflicte intergrup, sugerează Scroxton. În plus, erupția vulcanică de acum 50.000 de ani ar fi agravat și mai mult situația hobbiților.

_{Foto sus: Craniu de Homo floresiensis, expus la
Smithsonian Natural History Museum (© Ryan Somma / Wikimedia
Commons)}