Un studiu ADN dezvăluie originile surprinzătoare ale locuitorilor Siciliei în Evul Mediu

Un nou studiu bazat pe analiza ADN-ului antic indică faptul că Sicilia a rămas un centru demografic divers timp de sute de ani în Evul Mediu, în ciuda schimbărilor majore de ordin politic și religios.

În cardul studiului, publicat în revista PLOS One, cercetătorii au analizat ADN-ul a 111 persoane înhumate în 19 situri arheologice din Sicilia. Rămășițele umane datează din perioada cuprinsă între secolele al V-lea și al XV-lea d.Hr., acoperind epoca romană târzie, dominația islamică, stăpânirea normandă și secolele târzii ale Evului Mediu, informează Archaeology News.

Sicilia ocupa o poziție-cheie în bazinul Mediteranei. Rutele comerciale legau insula de Europa, Africa de Nord și Orientul Apropiat. Timp de secole, armate, negustori și migranți au traversat această regiune. Istoricii știau de multă vreme că Sicilia găzduia comunități creștine, musulmane și evreiești. Ceea ce era mai puțin clar era modul în care aceste transformări au influențat însăși populația insulei.

Rezultatele analizelor ADN spun o poveste mult mai complexă decât aceea a unor valuri succesive de înlocuire a populației.

Mai multe persoane care au trăit înainte de cucerirea islamică prezentau deja o proporție semnificativă de ascendență nord-africană. Această descoperire indică existența unor migrații și contacte peste Marea Mediterană cu mult înainte ca să ajungă pe insulă conducătorii musulmani. Relațiile dintre Sicilia și Africa de Nord influențau deja structura genetică a populațiilor locale.

Cercetătorii au recuperat ADN mitocondrial de la 67 de indivizi și ADN genomic complet de la 32 de persoane. Aceste date au evidențiat un amestec de origini genetice de-a lungul mai multor secole.

Persoanele îngropate în cimitire islamice între secolele al IX-lea și al XI-lea proveneau din medii genetice variate. Ascendența lor era legată de diferite populații din întregul bazin mediteranean. Multe dintre aceleași tipare genetice erau deja prezente și în populațiile siciliene anterioare. Dovezile indică existența unor legături de lungă durată între comunitățile aflate pe malurile opuse ale Mediteranei.

Perioada dominației islamice a adus semne ale unor contacte și mai extinse. Cercetătorii au identificat indivizi ale căror origini genetice puteau fi urmărite până în Africa de Vest și nordul Europei. Aceste descoperiri indică existența unor rute de migrație care se întindeau pe vaste regiuni ale Europei și Africii.

Perioada normandă a schimbat foarte puțin acest model. Atât cimitirele creștine, cât și cele musulmane continuau să includă persoane cu ascendențe genetice diverse. Identitatea religioasă și originea genetică nu formau grupuri distincte. Dimpotrivă, oameni proveniți din medii diferite au trăit în cadrul aceleiași societăți timp de generații.

Schimbările politice s-au produs adesea fără modificări genetice majore la nivelul populației

Spre sfârșitul Evului Mediu, tiparele de ascendență genetică au început să se apropie de cele întâlnite în populațiile europene moderne. Chiar și așa, datele indică o transformare treptată, nu o înlocuire bruscă a populației.

Rezultatele conturează imaginea Siciliei ca un veritabil punct de întâlnire al popoarelor, unde oamenii au migrat, s-au stabilit, s-au căsătorit și au întemeiat comunități de-a lungul mai multor secole. Istoria demografică a insulei nu a urmat fidel ascensiunea și căderea diferiților conducători.

Cercetătorii afirmă că analiza ADN-ului antic oferă o modalitate de a studia oameni care apar rareori în izvoarele scrise. Combinată cu datele arheologice și sursele istorice, dovezile genetice permit reconstituirea vieții cotidiene și a mișcărilor populațiilor cu un nivel de detaliu mult mai ridicat.

Studiul se adaugă numărului tot mai mare de dovezi care arată că societățile medievale erau adesea mult mai interconectate decât se credea odinioară. În cazul Siciliei, aceste legături au contribuit la modelarea patrimoniului genetic al populațiilor moderne și au lăsat în ADN-ul locuitorilor o mărturie a secolelor de migrație desfășurate în întregul bazin al Mediteranei.

_{Foto sus: Morminte
romane, bizantine, islamice și normande, cercetate la Casale San
Pietro, în Sicilia (© Universitatea
din York)}