Roma a dezlănțuit o „mitralieră antică” asupra zidurilor orașului Pompeii

Urmele de luptă de pe zidurile de piatră ale orașului Pompeii ar putea oferi primele dovezi descoperite până în prezent ale unei arme mecanice antice foarte avansate. Arheologii de la Universitatea din Campania cred că soldații romani au folosit un polybolos - o mașină concepută pentru a lansa mai multe proiectile cu vârf metalic în succesiune rapidă. Practic, o „mitralieră antică”.

Descoperirea arheologilor italieni este prezentată detaliat într-un studiu recent, publicat în revista Heritage.

Orașul Pompeii este faimos pentru distrugerea sa în urma erupției Vezuviului din anul 79 d.Hr. Cu aproape 170 de ani mai devreme însă, locuitorii săi au trecut printr-un alt cataclism. În anul 89 î.Hr., Roma a trimis forțe sub comanda generalului Lucius Cornelius Sulla pentru a asedia orașul în timpul războaielor din anii 91–87 î.Hr., când mai mulți aliați autonomi din Italia s-au ridicat împotriva dominației romane, relatează Popular Science.

În timpul bătăliei, Sulla a ordonat trupelor să țintească în mod special zidurile nordice ale orașului Pompeii, în apropierea porților Herculaneum și Vesuvio, unde au supus rezistența orașului unui bombardament intens de artilerie grea.

Orașul s-a predat în cele din urmă și a fost anexat sub stăpânirea romană, dar dovezile atacului sunt încă vizibile pe unele dintre zidurile de piatră rămase. Balistele, mașini mari asemănătoare unor arbalete uriașe, au furnizat cea mai mare parte a forței. Pe lângă pierderile umane, proiectilele balistelor au lăsat în urmă adâncituri circulare și ciobituri în fortificațiile avariate.

Însă unele zone ale zidurilor spun o altă poveste. În locul urmelor de balistă, anumite secțiuni prezintă mici gropi cu patru laturi, grupate unele lângă altele. Cercetătorii le-au recunoscut ca fiind semnele distinctive ale unui tip complet diferit de armă: polybolos-ul.

Inventat de inginerul grec Dionysius din Alexandria în secolul al III-lea î.Hr., polybolos-ul era foarte diferit de alte unelte de asediu contemporane, conform descrierilor antice. În locul forței bazate pe torsiune folosită de baliste, acesta se baza pe lanțuri și roți dințate mecanice. Operatorii puteau încărca un magazin cu mai multe săgeți și le puteau lansa în succesiune rapidă. Philo din Bizanț a descris chiar arma drept o „catapultă cu repetiție”, un precursor al tehnologiei mitralierelor care nu avea să reapară decât 2.000 de ani mai târziu.

Din păcate, polybolos-ul a reprezentat mereu o problemă pentru arheologi, nu exista nicio dovadă fizică a existenței sale, ci doar relatări scrise.

Totuși, cercetătorii de la Universitatea din Campania cred acum că au identificat, în sfârșit, efectele directe ale acestei arme la Pompeii. Ei au ajuns la aceste concluzii după ce au utilizat scanări laser de înaltă rezoluție, analize detaliate ale imaginilor și modelare 3D pentru a examina grupurile de impact din zidurile de piatră. Apoi, au folosit aceste informații pentru a determina dimensiunea, forma și forța de lansare a muniției.

În majoritatea cazurilor, deteriorarea era de doar câțiva centimetri adâncime. Acest lucru indică faptul că adânciturile au fost provocate de proiectile cu vârf metalic, nu de muniție din piatră.

Dispunerea regulată, distanțarea apropiată și distribuția în formă de evantai indică, de asemenea, utilizarea unei arme cu tragere repetată, nu a unor lovituri individuale. Astfel, deși arheologii nu dețin polybolos-ul propriu-zis, ei pot indica dovezi ale capacităților sale distructive.

^{O comparație la scară: În stânga, impactul unui proiectil sferic
de piatră; în dreapta, impactul unor proiectile de polybolos cu
vârf metalic (© Heritage / Adriana Rossi, et al)}

Dacă această ipoteză este corectă, descoperirea ajută la reinterpretarea nu doar a asediului orașului Pompeii, ci și a istoriei tehnologiei militare. Primele mențiuni ale polybolos-ului provin din orașul grecesc Rodos.

Între timp, se știe că generalul Sulla a studiat inovații tehnologice avansate din estul Mediteranei. Aceste informații arată că forțele romane au integrat probabil aceste concepte mecanice grecești în propriile campanii militare.

_{Foto sus:
Reconstrucție virtuală a unui polybolos lângă zidurile orașului
Pompeii (© Heritage / Adriana Rossi, et al)}