100 de ani de la moartea lui Antoni Gaudi: Lovit de un tramvai în timp ce mergea la biserică

Arhitectul catalan Antoni Gaudi a fost lovit de un tramvai la 7 iunie 1926, în timp ce se ducea la biserica Sfântul Felipe Neri din Barcelona ca să se roage.

Bătrânul de 73 se ani, îmbrăcat sărăcăcios, cu hainele albite de praf de piatră, fără bani și fără acte la el, a zăcut inconștient pe caldarâm. Nimeni nu s-a grăbit să-l ajute pe cel care părea a fi un om al străzii.

Într-un târziu, Gaudi a fost transportat la Spitalul Santa Creu, unde erau de obicei aduși vagabonzii și cei „fără căpătâi”, unde i s-au oferit îngrijiri medicale minime. Au trecut 24 de ore până când a fost recunoscut de capelanul Catedralei Sagrada Familia. Medicii și-au schimbat instantaneu atitudinea, dar era deja prea târziu.

La 10 iunie 1926, Antoni Placid Gaudi i Cornet s-a stins din viață într-un salon de spital rezervat săracilor și oamenilor străzii. Două zile mai târziu, jumătate din populația Barcelonei a ieșit în stradă pentru a participa la funeraliile lui. La acea dată, Catedrala Sagrada Familia fusese finalizată în proporţie de numai 23%.

Funeraliile lui Gaudi, la 12 iunie 1926 (© Wikimedia Commons)

Arhitectul Antoni Placid Gaudi i Cornet s-a născut la 25 iunie 1852, în Riudoms, satul de unde provenea tatăl său, situat în apropierea orășelului catalan Reus. Micul Antoni Placid era al cincilea copil al meșterului arămar Francesc Gaudi i Serra și al soției sale, Antònia Cornet i Bertran.

Un copil bolnăvicios, micul Antoni Placid a fost botezat a doua zi după naștere, la biserica Sant Pere Apòstol din Reus. Doi dintre frații săi mai mari, Maria și Francesc, au murit în 1850, cu doi ani înainte de nașterea sa.

Chinuit de un reumatism atât de grav, încât de-abia putea merge, micul Antoni stătea mai mult în casă și, când se plictisea să se tot uite la pereți, se târa cum putea în atelierul tatălui său, un loc care pur și simplu îl fascina. Mai târziu, când avea să ajungă acel arhitect vestit nu doar în Catalonia natală, ci și în întreaga lume, Antoni Gaudi avea să le povestească interlocutorilor săi că acolo, în atelierul tatălui său care confecționa tot soiul de vase și țevi din aliaje de cupru (cu forme care mai de care mai alambicate), a descoperit el „sensul spațiului”.

Celelalte două surse de inspirație ale viitorului arhitect au fost cărțile și natura. În fiecare vară, micul Antoni era trimis la țară, unde privea fascinat – și cu multă atenție – tot ce vedea în jurul său. Copilul introvertit a dezvoltat astfel un spirit de observație cu totul deosebit.

Student talentat și nonconformist

La 17 ani, Antoni Gaudi a mers la Barcelona, pentru a studia arhitectura. Studiile i-au fost întrerupte de Războiul civil (cel de-al treilea Război Carlist, mai exact), în timpul căruia a fost încorporat în armată, servind în Regimentul de Infanterie din Barcelona, la administrație.

Însă din cauza sănătății precare, a fost mai mult în concediu medical decât în cazarmă, fapt care i-a permis să-și continue studiile și chiar să câștige ceva bani, lucrând ca desenator pentru câțiva arhitecți consacrați și constructori din capitala Cataloniei, cum ar fi: Leandre Serrallach, Joan Martorell, Emili Sala Cortés, Francisco de Paula del Villar y Lozano și Josep Fontserè.

În timpul studenției, Gaudi nu a fost interesat doar de arhitectură, ci și de alte domenii precum economia, filosofia și estetica. Pe lângă acestea, a învățat și limba franceză, care în secolul al XIX-lea era lingua franca a elitelor din întreaga lume. După cum arătam și mai sus, în ciuda acestei sârguințe, profesorii săi nu l-au apreciat din cale-afară, din cauză că studentul Antoni Gaudi – care, încă de pe atunci, își căuta un stil propriu – avea obiceiul de a face totul numai și numai în felul lui, fără a-i păsa prea mult de canoanele arhitecturii.

Ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns, studentul Gaudi era un adevărat rebel, care nu respecta regulile și, mai ales, nu suporta să i se impună ceva.

Diploma i-a fost înmânată la 15 martie 1878, de însuși decanul Facultății de Arhitectură, Elies Rogent i Amat, care nu s-a putut abține să nu comenteze: „I-a fost dat acest titlu academic unuia care ori e un geniu, ori e nebun. Timpul va arăta care variantă e cea adevărată…”.

Un arhitect vizionar

Într-adevăr, timpul a arătat care variantă a fost adevărată. Antoni Gaudi este considerat unul dintre cei mai originali și influenți arhitecți din istorie. Prin stilul său unic, inspirat de natură, religie și tradițiile catalane, el a transformat arhitectura într-o formă de artă totală. Opera sa este strâns legată de orașul Barcelona, unde se află cele mai cunoscute creații ale sale și unde a lăsat o moștenire culturală de neegalat.

După finalizarea studiilor, Gaudi a început să se remarce prin proiecte inovatoare care se îndepărtau de convențiile arhitecturii tradiționale. Primele sale lucrări combinau influențe gotice, orientale și moderniste, însă în timp și-a dezvoltat un limbaj artistic complet original. El considera că natura este cel mai mare profesor al arhitectului și că formele geometrice întâlnite în lumea naturală oferă soluții ideale pentru construcții.

Printre cele mai importante opere ale sale se numără Casa Batlló, Casa Milà (cunoscută și sub numele de La Pedrera), Parcul Güell și, mai ales, impresionanta Sagrada Familia. Aceste construcții se disting prin forme organice, linii curbe, fațade bogat ornamentate și utilizarea creativă a culorilor și materialelor. Gaudi a folosit frecvent tehnica mozaicului realizat din fragmente ceramice reciclate, cunoscută sub numele de „trencadis”, care a devenit una dintre semnăturile sale artistice.

Antoni Gaudi, în 1910 (© Wikimedia Commons)

Un rol important în cariera sa l-a avut relația cu Eusebi Güell, un industriaș bogat și susținător al artelor. Güell a finanțat numeroase proiecte ale arhitectului și i-a oferit libertatea de a experimenta idei inovatoare. Colaborarea dintre cei doi a dus la realizarea unor opere remarcabile, printre care Parcul Güell și Palatul Güell.

În ultimele decenii ale vieții, Gaudi s-a dedicat aproape exclusiv construirii bazilicii Sagrada Familia, proiect început în 1883 și rămas neterminat la moartea sa. Pentru el, această biserică reprezenta o expresie profundă a credinței creștine și sinteza tuturor cunoștințelor sale arhitecturale. A lucrat cu o pasiune extraordinară, locuind chiar în apropierea șantierului și dedicându-și întreaga energie finalizării proiectului.

Astăzi, Antoni Gaudi este recunoscut ca unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai modernismului catalan. Mai multe dintre lucrările sale sunt incluse în patrimoniul mondial UNESCO, iar Sagrada Familia continuă să fie construită, atrăgând milioane de vizitatori anual. Prin imaginația sa extraordinară și prin capacitatea de a îmbina arta, ingineria și spiritualitatea, Gaudi a schimbat pentru totdeauna modul în care este înțeleasă arhitectura.

Descoperă viața fascinantă a arhitectului catalan în articolul „Antoni Gaudí, arhitectul lui Dumnezeu”, publicat în numărul 236 al revistei Historia, disponibil în format digital pe paydemic.com.