Radioactivitatea factorilor de mediu în România, după accidentul nuclear de la Cernobîl
La 26 aprilie 1986 a avut loc cel mai grav accident nuclear de până acum. În jurul orei 1:30 a.m., reactorul 4 al Centralei Nucleare de la Cernobîl a explodat, provocând o contaminare radioactivă masivă, ale cărei efecte asupra mediului și asupra oamenilor sunt dificil de cuantificat chiar și astăzi.
În România, imediat după accident, autoritățile au început să urmărească circulația curenților de aer și să măsoare gradul de contaminare radioactivă în aer, apă și sol. Pe baza acestor date, Consiliul Național pentru Protecția Mediului Înconjurător a realizat, după aproape doi ani, un raport privind radioactivitatea mediului, acoperind perioada mai 1986 – noiembrie 1987, notează Arhivele Naționale ale României, pe pagina de Facebook a instituției.
A fost instituit un amplu program de monitorizare: o rețea națională de 23 de stații a efectuat măsurători constante, iar în laboratoare s-au realizat analize pentru identificarea izotopilor radioactivi periculoși.
Un interes deosebit a fost acordat radionuclitului Cesiu-137, unul dintre cei mai periculoși produși ai fisiunii nucleare. Datele arată că radioactivitatea a persistat în mediul înconjurător, dar a înregistrat o scădere treptată până în 1987.
De asemenea, au fost realizate prognoze privind deplasarea maselor de aer contaminate, pentru a anticipa zonele cele mai afectate.
Documentul publicat de Arhivele Naționale ale României, pe pagina de Facebook a instituției, evidențiază impactul semnificativ al accidentului asupra mediului din România, chiar dacă explozia a avut loc la aproximativ 400 km de granița de nord a țării.
Foto sus: Zonele de contaminare radioactivă ca urmare a accidentului de la Cernobîl (© Arhivele Naționale ale României, fond CC al PCR - Secția Administrativ Politică, dosar 42/1986, fila 12)
Mai multe pentru tine...
