O structură monumentală, îngropată timp de 2.600 de ani sub nămolul Nilului, descoperită din satelit
O structură monumentală, cu dimensiunile unui teren de fotbal, a fost descoperită în Delta Nilului cu ajutorul imaginilor din satelit. Însă adevărata surpriză se afla sub fundația clădirii: un strat de nisip atent amenajat de constructorii egipteni pentru a proteja edificiul de apa subterană și de instabilitatea solului. Descoperirea demonstrează că ingineria Egiptului antic era mult mai avansată decât s-ar putea crede.
O echipă de cercetători egipteni a identificat o construcție monumentală veche de aproximativ 2.600 de ani în situl arheologic Buto (actualul Tell el-Fara'in), situat în nord-vestul Deltei Nilului. Descoperirea a fost posibilă prin combinarea imaginilor radar furnizate de satelitul Sentinel-1 al Agenției Spațiale Europene cu investigații geofizice realizate fără perturbarea solului, informează Live Science.
Buto a fost unul dintre cele mai importante centre religioase ale Egiptului antic, fiind considerat locul sacru al zeiței Wadjet, protectoarea Egiptului de Jos. Deși arheologii au cercetat situl timp de mai multe decenii, straturile sale cele mai vechi au rămas greu accesibile din cauza nivelului ridicat al apelor subterane și a solului argilos specific Deltei Nilului.
Imaginile din satelit au evidențiat o anomalie subterană de formă ovală, cu o lungime de aproximativ 128 de metri și o lățime de 62 de metri. Pentru a investiga descoperirea, cercetătorii au utilizat tomografia de rezistivitate electrică (ERT), o tehnică prin care curentul electric este transmis prin sol pentru a identifica diferențele dintre straturile geologice și eventualele structuri îngropate.
Investigațiile au scos la iveală o construcție masivă din cărămizi de lut, aflată între trei și șase metri adâncime, ce datează din perioada Dinastiei a XXVI-a (688–525 î.Hr.). Funcția exactă a edificiului nu a fost încă stabilită: acesta ar fi putut servi drept mormânt, locuință pentru preoți sau sanctuar religios.
Surpriza ascunsă sub fundația construcției
Cea mai interesantă descoperire a fost făcută la o adâncime de șase până la șapte metri, unde cercetătorii au identificat un strat gros de nisip curat, amplasat intenționat sub fundația clădirii.
Soluția tehnică avea un rol esențial. Solul argilos din Delta Nilului absoarbe apa, se umflă și se contractă în funcție de umiditate, ceea ce poate afecta stabilitatea construcțiilor. Prin amplasarea unui strat de nisip sub ziduri, constructorii antici au reușit să distribuie mai eficient greutatea edificiului, să faciliteze drenarea apei și să limiteze infiltrarea umidității în cărămizile de lut.
Potrivit lui Abdelaziz Elfadaly, unul dintre autorii studiului publicat în revista Acta Geophysica, această fundație explică modul în care structurile masive au putut rezista timp de milenii în condițiile dificile ale sitului. Principiul este asemănător celui utilizat în prezent pentru stabilizarea fundațiilor construite pe terenuri instabile.
O săpătură arheologică de verificare, realizată până la aproximativ șapte metri adâncime, a confirmat existența zidurilor masive sprijinite pe stratul de nisip. În apropiere au fost descoperite figurine funerare ushabti și shawabti, un altar de calcar cu urme compatibile cu ritualuri de sacrificare a animalelor și o figurină de babuin din faianță, asociată zeului Thoth, divinitatea înțelepciunii.
O perioadă de renaștere religioasă și culturală
Construcția datează din perioada de renaștere culturală și religioasă a Egiptului, după perioadele de dominație asiriană și libiană. Faraonii Dinastiei a XXVI-a au restaurat centrele religioase, în special în Delta Nilului, regiunea care reprezenta baza lor de putere. Buto ocupa un loc privilegiat în acest context datorită importanței sale religioase și simbolice.
Monumentalitatea edificiului confirmă interesul faraonilor Dinastiei a XXVI-a pentru consolidarea tradițiilor religioase și a identității egiptene.
Foto sus: O hartă care arată altitudinea orașului Tell Buto și a celor trei movile principale ale sale - Movila Nordică (Kom A), Zona Templului (Kom B) și Movila Sudică (Kom C), unde cercetătorii au efectuat studiile geofizice și săpăturile (© Abouarab et al., Acta Geophysica (2026); CC BY 4.0)
Mai multe pentru tine...
