Noi indicii despre evoluția umană, descoperite în urma analizei genomurilor din Oceania
Un nou studiu condus de Universitatea Yale oferă una dintre cele mai detaliate și cuprinzătoare analize de până acum ale variației genetice din populațiile umane ale Oceaniei, completând un gol major în reprezentarea acestora în cercetarea genomică.
În ciuda diversității remarcabile pe care o găzduiesc, populațiile din această vastă regiune a Pacificului de Sud au fost, în mod istoric, neglijate în studiile genetice globale asupra oamenilor, care s-au concentrat adesea în principal asupra populațiilor de origine europeană, spun cercetătorii, într-un comunicat al Universității Yale.
„Subreprezentarea drastică a populațiilor din Oceania ne limitează înțelegerea evoluției umane și ar putea agrava inegalitățile în domeniul sănătății pe măsură ce cercetarea genomică este utilizată pentru dezvoltarea unor noi tratamente medicale”, a declarat autoarea principală a studiului, Serena Tucci, profesor asistent de antropologie în cadrul Facultății de Arte și Științe a Yale și coordonatoarea Laboratorului de Genomică Evolutivă Umană de la Yale.
„Pentru a acoperi acest gol, echipa mea de cercetare a inițiat un proiect de amploare pentru a extinde cunoștințele despre variația genetică umană, inclusiv despre variantele genetice moștenite de la hominini dispăruți”, a precizat Tucci.
Studiul, publicat în revista Science, arată cum genele dobândite de oamenii antici în urma împerecherii cu hominini dispăruți continuă să influențeze biologia, sănătatea și supraviețuirea speciei noastre în prezent.
Pentru realizarea studiului, echipa de cercetare a secvențiat genomurile a 177 de persoane din 12 populații distincte din diferite părți ale Oceaniei Apropiate (regiunea sud-vestică a Pacificului care include Papua Noua Guinee, Arhipelagul Bismarck și Insulele Solomon) și le-a analizat împreună cu un set masiv de date care conținea 1.284 de genomuri publicate anterior, provenite de la indivizi din întreaga lume.
ADN-ul moștenit de la hominini dispăruți
Urmărind istoria profundă a primilor pionieri ai Pacificului, care au migrat în regiune cu cel puțin 45.000 de ani în urmă, cercetătorii au obținut perspective fără precedent asupra istoriei evolutive și adaptării umane. De exemplu, au descoperit că strămoșii populațiilor din Oceania Apropiată s-au împerecheat cu cel puțin trei grupuri distincte înrudite cu denisovanii, un grup enigmatic de hominini identificat inițial pe baza unor fragmente fosile descoperite în Siberia.
„Studii anterioare au arătat că ADN-ul moștenit de la hominini dispăruți, precum neanderthalienii și denisovanii, supraviețuiește, dispersat, în genomurile populațiilor umane actuale. Prin acest studiu am depășit simpla «resuscitare» a acestui ADN și am demonstrat că el activează sau dezactivează în mod activ anumite gene, ceea ce reprezintă o schimbare majoră de perspectivă. Acest ADN nu este doar o relicvă a unor întâlniri străvechi; el continuă să ne influențeze biologia și astăzi”, a spus Tucci.
Împerecherea dintre oamenii antici și denisovani a lăsat moștenire numeroase variante genetice, dintre care unele contribuie la funcții biologice importante la oamenii moderni, au explicat cercetătorii.
„ADN-ul provenit de la hominini dispăruți (denisovani și neanderthalieni) a facilitat adaptarea oamenilor la diversele medii pe care le-au întâlnit în timpul migrației către această regiune a lumii. Agenții patogeni reprezintă una dintre cele mai puternice presiuni selective (factori de mediu care influențează capacitatea noastră de supraviețuire) pe parcursul evoluției umane. Am găsit dovezi că genele moștenite de la denisovani au întărit imunitatea împotriva virusurilor și bacteriilor cu care oamenii antici s-au confruntat în Oceania Apropiată”, a declarat Patrick Reilly, primul autor al studiului și cercetător asociat în Laboratorul de Genomică Evolutivă Umană de la Yale.
Studiul a mai arătat că ADN-ul denisovan influențează și dezvoltarea scheletului.
„Deși denisovanii au dispărut de pe Pământ cu mii de ani în urmă, această cercetare demonstrează că istoriile noastre rămân profund interconectate”, a afirmat Tucci.
Potrivit studiului, ADN-ul arhaic continuă să modeleze activ biologia umană, a declarat Steven Reilly, profesor asistent de genetică la Școala de Medicină Yale și coautor al cercetării.
„Neanderthalienii și denisovanii s-au adaptat vieții din afara Africii timp de sute de mii de ani, iar noi am moștenit și reutilizat unele dintre aceste programe genetice. După zeci de mii de ani, acest ADN poate continua să influențeze modul în care aceste populații luptă împotriva virusurilor sau riscul lor de a dezvolta boli autoimune”, a spus Reilly.
Foto sus: Indigeni din Papua Noua Guinee, în 1931 (© Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
