Nae Ionescu contra Ionel Brătianu
Am terminat volumul VIII din Publicistica lui Nae Ionescu. 1927 e – potrivit editoarei – unul bogat pentru publicistul Nae Ionescu. De aceea, așa cum ni se spune în finalul culegerii, acest volum se oprește la 31 august 1927.
În plan politic viața părea să curgă în favoarea Liberalilor. După șiretlicul cu Guvernul Averescu, Ionel Brătianu convoacă alegeri generale între 7-14 iunie 1927. Pentru a le putea cîștiga cu 60% din voturi. Noul Guvern Brătianu se confruntă cu marea încercare numită moartea lui Ferdinand, la 20 iulie 1927. O moarte neașteptată, deoarece Regele are doar 61 de ani.
Se născocește evident o Regență, alcătuită pe placul premierului. Numai că acum Ionel Brătianu e mult mai expus decît în anii cînd trăia Ferdinand. Prin Regina Maria, dominată din toate punctele de vedere de Barbu Știrbey, Ionel Brătianu îl influența pe Rege. Multe dintre deciziile cu impact major asupra țării fuseseră sugerate Regelui de către Liberali. Autoritatea lui Ferdinand, sporită și de aura de Întregitor, dădea acestor decizii și o autoritate morală. În plus, dacă ieșea prost, Ionel Brătianu era acoperit.
Pe 24 noiembrie 1927, Ionel Brătianu va muri în chip stupid la doar 63 de ani. Volumul VIII se oprește la 31 august 1927, în plină domnie a lui Ionel Brătianu, situație exasperantă pentru Opoziție, care nu mai văzuse de cinci ani ciolanul Puterii.
Nae Ionescu e un adversar al Liberalilor. Sprijină Opoziția doar din perspectiva dușmanului comun. În fapt, e un susținător al naționalismului de tip Nicolae Iorga. Cel puțin asta e linia de forță care unește textele publicate de el în 1927, multe sub calitatea unor însăilări de tip fătucă.
Termin de citit volumul la Găgești, unde am dat fuga pentru două zile. N-am la mine volumul VIII, ca să-l încep și, prin urmare, nu știu ce-a zis Nae Ionescu la moartea marelui său dușman. Din acest volum rețin cîteva campanii în chestiunea Bisericii, între care se detașează cea împotriva numirii Patriarhului Miron Cristea în postul de regent. Obiecția de fond a lui Nae Ionescu e sintetic justificată teoretic în articolul În sfîrșit, argumentele! din Cuvîntul, 27 august 1927:
„Desemnarea prin alegere a unei fețe bisericești pentru îndeplinirea unor anumite funcțiuni eclesiastice nu e numai o operație lumească; ci închide încă un element de coloratură mistică.”
Judecată azi campania lui Nae Ionescu are notele unei acțiuni perfect îndreptățite. De mirare că în epocă i-au răspuns în răspăr tocmai fețele bisericești.
Mai multe pentru tine...
